În programul primei zile în Aosta era, firește, o drumeție pe munte. Nici nu mai conta cum era vremea, dacă era sau nu zăpadă, dacă venea uraganul sau dacă se anunțase vreun cutremur; eram atât de dornică să-mi pun bocancii în picioare, rucsacul în spate și să urc pe o potecă că nimic nu m-ar fi putut opri. Andrei mă rugase să nu-l mai duc ca anul trecut din prima pe vreun traseu de 8 ore, ci să scot de la catastif o drumeție ușoară pentru început, un fel de încălzire după lunga perioadă în care n-am mai fost pe munte. Vremea nu era chiar optimistă, ne bucurasem noi că ninsese toată noaptea și zăpada se așternuse ca-n basme, dar vizibilitatea se menținea aproape de 0. Nu era neapărat o problemă gravă, traseul nu era unul care să pună probleme de orientare, doar că îmi doream să admir peisajul nu să orbecai prin ceață. Desigur, puteam alege altceva pentru ziua cu pricina, îmi pregătisem și alte activități întocmai pentru astfel de zile neprietenoase, dar zău că acolo, în mijlocul Alpilor și după atâta pauză de munte, nu prea-mi venea să merg la muzeu.
Fiindcă am ajuns destul de devreme înapoi la mașină, am hotărât să sărbătorim prima tură cu o bere la cârciuma domeniului schiabil, după care să ne îndreptăm ușor ușor spre un supermarket, hotărâți ca în prima seară să facem economie și să mâncăm în cameră. Cum era duminică, singurul supermarket deschis a fost în Aosta, așa că am mers până acolo de unde am cumpărat ceva mezeluri și brânzeturi locale, plus o binemeritată sticlă de vin. Însă surpriză serii a venit pe drumul de întoarcere la Gignod.
Ajunși înapoi la căldura camerei, după o zi petrecută pe munte și prin zăpadă, probabil și puțin amețiți de feeria carnavalului, nici nu mai știu când am mâncat că ne-a luat moleșeala și somnul. A doua zi aveam s-o luăm de la capăt.
Aosta – vacanță printre giganții Alpilor
Alpeggi di Serena – iarnă ca-n povești și un strop de carnaval
O zi plină: Alpe Baravex, Etroubles, Aosta și Jambonul de Bosses
Față în față cu Mont-Blanc la Bertone
Refugiul Torino – relaxare la 3300m
Arp de jeux – prima dată pe schiuri de tură
Gran Paradiso și cea mai frumoasă zi pe munte
Anonim says
Larisa , m-ai fascinat cu peisajele-astea minunate !
Larisa says
Ma bucur! Muntele este intotdeauna fascinant 😉
Alexandra V says
Ce eleganta e "doamna" din ultima poza :)) Se vede ca e profesionista la mersul pe tocuri 😛
Larisa says
:)) da. Un cuplu amuzant :))
Cora says
Ce drăguţă este fereastra cu flori ( cu siguranţă artificiale), o pată de culoare într-un peisaj hibernal. Minunate peisaje.
Larisa says
Intr-adevar o pata de culoare in tot peisajul ala alb. Multumesc Cora!
Nice says
Ati inceput in forta vacanta, ati avut de toate, zapada, veselie, culoare, contraste si traditie. Oamenii stiu sa se distreze frumos si prin alte locuri, nu doar in Romania. 😀
Peisajele de vis, ca de obicei, nu ma mai saturam sa le admir. 🙂
Daca sa le vezi iti provoaca o asemenea senzatie, imi imaginez cum e sa le fotografiezi. :)) 😀
Larisa says
Da, eram atat de dornica de munte incat nici nu concepeam sa fac altceva :)). Cel putin in prima zi. Dar a fost o drumetie lejera, deloc obositoare. Din pacate nu mai sunt in forma cum eram in tara cand mergeam lunar aproape pe munte :(. Mi-ar fi placut sa fie soare, peisajele ar fi fost mai luminoase, dar asta a fost, am avut si soare in alte zile.
Floarea bunica says
Daca ai stiut sa profiti de zapada ,iti va ajunge pana la prima iarna.Nici noi n-am avut prea multe zile cu multa zapada iarna asta.Frumoasa vacanta!
Larisa says
Parca acum de cand locuiesc aici si nu am zapada profit mai mult :)).
CARMEN says
frumoasa poveste de vacanta. Nametii-s mari, cred si eu ca lui Azorel i-a placut mai mult în rucksac :))
O saptamâna cât mai agreabila sa aveti!
Larisa says
Ii place si lui in zapada, dar nu pentru mult timp. Dupa ce i se face frig cere in rucsac :))
Multumim, asemenea!
Cris-Mary says
Asta da iarna frumoasa! Si voi sunteti minunati si va admir pentru ca faceti aceste drumetii cu mic cu mare:D Carnavalul si el fain dupa cum se vede frigul de afara nu impiedica lumea sa se distreze 😉
Larisa says
Ar fi fost bine sa fie macar un pic de soare, dar bine ca macar n-au fost toate zilele asa. A fost un pic pacat ca n-am putut profita de panorama de sus, am reusit intr-un final s-o vedem intr-o alta zi. Bine macar ca zapada am avut din plin :))