E clar, mi-am luat gândul de la zăpadă aici în Touraine!

Săptămâna trecută îmi trimite Andrei mesaj că afară ninge, el aflându-se destul de aproape de unde locuim. Dau fuga la geam în speranța că se întâmplă și la noi minunea, dar mă întorc dezamăgită, la Amboise doar ploua mocănește. Probabil că pentru mulți dintre voi iarna fără zăpadă nu sună rău, dar pentru mine sună, v-am mai povestit probabil în o mie de rânduri despre cum eu sunt o mare fană a zăpezii. Nu mă înțelegeți greșit, nu m-aș muta mâine la Polul Nord, iar pe când locuiam în București o mai boscorodeam în unele dimineți, dar parcă nici așa, fără un fulg de nea, nu-i bine. Însă asta este, nu-i în puterea noastră să schimbăm clima, așa că nu rămâne decât să ne adaptăm cum putem. Și-apoi primăvara asta în ianuarie are și ea părțile bune, sunt o mulțime de activități pe care le putem decala și ne putem bucura de ele mai devreme. Ca biciclitul de exemplu.



Zis și făcut! Duminică fiincă fu soare și câteva grade cu plus am scos bicicletele la plimbare. Sau ele ne-au scos pe noi, nici nu mai știu. Am vrut să facem asta și cu o duminică în urmă dar din lipsă de timp am amânat, așa că weekendul trecut se cerea musai. Eu mă gândeam la un traseu pe care-l găsisem pe pagina oficiului de turism, traseu ce traversează niște sate și vii pe-aici prin împrejurimi, Andrei zicea să mergem pe insulă* că e nu-știu-ce manifestație, după care să o luăm ușor pe malul Loarei la pedale.  


În speranța că manifestația de pe insulă era una la care se mănâncă și se bea, am fost de acord să mergem într-acolo, gândindu-mă că totuși viile și satele nu-s prea interesante în ianuarie, pe când ceva cârnați fripți și un vin fiert da. Dar ghinion, la locul cu pricina nu era un concurs de atletism. Era interesant și-acesta, dar nu pentru noi care eram călăre. Așa că am făcut rapid cale întoarsă și-am luat-o pe sub pod înainte, lungind Loara spre Tours. Desigur că n-am ajuns în Tours, nici nu intenționam, să fim serioși, 35 de km sunt cam mulți pentru o începătoare ca mine. Am mers așa, fără o țintă anume, pe un drum de pământ, cu panorama castelului și a orașului în stânga.

A fost o plimbare plăcută, chiar dacă ne-am înomolit destul de tare, măcar în felul acesta ne-am adus și noi aminte că e iarnă. Altfel, iarba era pe alocuri verde, tempraturile destul de primăvăratice, iar soarele mai ne mai arunca câte o ochiadă din când în când. Ba am făcut o pauză pe una dintre plajele Loarei, una mare care oferă o vedere deschisă spre castel, pentru o bere și câteva poze, după care am luat-o în sens opus spre casă.  

Etichete: , , ,