Toată vara, cât a fost cald și frumos, n-am ieșit nici măcar o dată cu trepiedul noaptea, sau pe înserat, să fac poze. În schimb, am ieșit acum, în noiembrie, când e frig și plouă aproape continuu. Încep să cred că dacă nu-nghet de frig, dacă picioarele nu-mi sunt leoarcă, la fel și aparatul, dacă Andrei nu-mi ține umbrela, sau dacă Azorel nu mă înjură în mintea lui, pe câinească, tremurând, parcă eu nu simt fiorul fotografiei trecându-mi prin vene.

Glumesc, desigur, explicația ieșirilor mele este de fapt sosirea lunii noiembrie și implicit a zilelor scurte, reci și mohorâte, în care numai de plecat pe undeva departe nu-mi arde, așa că le petrec mai degrabă pe acasă, sau pe lângă casă. S-a încheiat de mult perioada picnicurilor și a partidelor de pescuit pe malul lacurilor; de plajă și de bălăceală am uitat complet; s-au cam dus odată cu soarele și vizitele la castele; în noiembrie nu ne rămâne rămâne decât să stăm la căldurică și să așteptăm Crăciunul și zăpada. Crăciunul doar, că zăpadă ioc.
De obicei duminica, când nu suntem plecați pe nicăieri, ieșim la o scurtă plimbare prin oraș, pentru o gură de aer proaspăt. E tare plăcut; Tours duminica este aproape gol. Dacă sâmbăta pe străzi zici că-i manifestație, toată lumea ieșind cu mic cu mare pe la sindrofii, duminica rar mai vezi pe cineva. Duminica trecută am ieșit mai pe înserat, nu c-ar fi greu acum, doar se însereaza la 5 și mi-am luat și trepiedul cu mine. Aparatul foto îl aveam oricum; îl port des cu mine, chiar dacă de cele mai multe ori nu fotografiez nimic special. Iar atunci când îmi iese ceva special în cale, ca de exemplu un foarte clar și superb curcubeu, desigur că-l am acasă. Dar asta este altă poveste…. 
Revenind la duminică, nu prea am realizat mare lucru, aproape că l-am cărat degeaba, decât vreo câteva poze în fața primăriei. Tours nu prea este un oraș super-luminat, cum sunt cele mari în general, unde să ai ce să pozezi noaptea. În afară de câteva piețe, poate centrul istoric, sau „celebrul” pod de piatră, altceva luminat feeric nu prea este. Așa că atunci când n-am ce face, în serile triste de noiembrie, când plouă mărunt și doar câțiva rătăciți umblă pe stradă, îmi iau aparatul și trepiedul la spinare și merg să pozez primăria. Nu mai știu câte poze am strâns pe calculator, dar pe ultimele vi le arăt și vouă. Măcar am pe ce să-mi exersez pasiunea, nu? 

Voi cum vă petreceți weekendurile mohorâte de noiembrie? 

Poza asta îmi place cel mai tare, iar culmea este că am apăsat din greșeală pe buton 😀 

Etichete: , , , , ,