Picture+122.jpeg

In • by Larisa, 05/04/2010

M-am născut în București, dar locuiesc de aproape 14 ani în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, călătorii, bucate și vinuri bune, iar aici scriu despre experiențele și viața de român în Franța, despre Valea Loarei, regiunea aceasta minunată în care locuiesc, despre locurile interesante pe care le vizitez la sfârșit de săptămână sau în vacanțe, mai aproape sau mai departe de casă, impreună cu soțul meu și fetele noastre, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber. Pe Citeste mai mult »

Cugetări despre blog și blogosferă

Mi-a scris cineva un mesaj de curând pe blog, după ce a citit câteva din postările mele, în care mi-a zis că pare să am o viață de poveste. Am zâmbit. În blogosfera asta mare, fiecare alegem despre ce scriem. Eu am ales să scriu despre despre experiențe plăcute, despre activitățile din timpul liber, sau […]

Lacul Varennes- porumb si lavandă

Gata, s-a zis cu vara la mine! A fost, a trecut, s-a dus. S-a terminat cu plaja, bălăcelile, picnicurile, sandalele, maiourile. E vremea să scoatem puloverele, pantalonii, încălțările de toamnă. Doar 17 grade au fost azi la amiază în Tours. 17 grade la care se adaugă vremea mohorâta și ploaia mocănească. Am ieșit de dimineață […]

Duminică la umbră de nuc (pe malul lacului Varenne-sous-Chandon)

Când eram copil, toată lumea avea la noi la țară în curte cel puțin un nuc. Noi aveam chiar mai mulți, atât în curte cât și la poartă. Sub nuc se desfășura adesea toată activitatea zilnică. Bătătura oamenilor era la urmbra de nuc. Acolo se gătea, acolo se mânca, acolo se odihnea. De nuc se […]

Bastia poarta de intrare în Corsica

Pentru majoritatea turiștilor Bastia reprezintă doar o poartă de intrare în Corsica. Ajung în oraș cuprinși de frenezie, cu marile feriboturi ce vin de la Marsilia, Nisa, Savona, sau Genova, și de cum se dau jos de pe vas, încercând să găsească drumul ce-i duce spre sud, caută să se destindă în sfârșit după atâta […]

Mont Saint Michel – un colț din Normandia

Din momentul în care am aflat că Mont Saint Michel există pe harta Franței, în urmă cu vreo câțiva ani, mi-am dorit să ajung să-l vizitez într-o zi. O mânăstire-cetate medievală, construită pe un deal, înconjurată de mare, nu-i ceva ce întâlnești la tot pasul. În plus, Normandia mi s-a părut dintotdeauna un tărâm de […]

Dacă aș mai fi scris pe blog…

… nu neapărat cum o făceam „pe vremuri”, dar măcar așa, din când în când, poate că nu l-aș fi lăsat să moară. Pentru că blogul a murit efectiv la începutul acestui an, odată cu indiferența mea și lipsa chefului de a mă ocupa de el. Căci deși tot zic să mai dau pe […]

Toamna la Amboise și un restaurant excelent

Într-una din sâmbetele trecute, nu mai știu care, am plecat așa pe negândite să ne plimbăm prin Amboise, pe principiul ce să mai facem sâmbăta asta? păi hai la Amboise să dăm o tură pe acolo… Nu că n-am mai fi fost la Amboise de o mulțime de ori, dar deh, aproape este, orășel drăguț […]

A fi sau a nu fi sclavul unei corporatii

Maine nu merg la serviciu, ma duc sa ma scolesc la un curs. Ne invata despre bla bla bla……bla bla bla…..aberatii, nimicuri, porcarii, rahaturi, chestii total nesemnicficative si in neconcordanta totala cu realitatea. Despre cat de norocosi suntem ca lucram unde lucram, despre cata grija are angajatorul de noi si cat de importanti suntem in […]

Cărțile și filmele de când cu copilul

Răsfoind zilele trecute blogul, mi-am dat seama ca nu am mai scris nimic de multă vreme la capitolul filme și cărți. Dar cum as fi putut sa scriu, când lecturile și vizionările mele tind vertiginos spre zero in ultimii aproape 2 ani😂? Ați ghicit, Erika este motivul, cu un copil mic slabe șanse de timp […]

29 astazi 29/09

Fata de ce scriam anul trecut, la 28 de ani nu s-a schimbat nimic, in afara de un an in plus adaugat la varsta (probabil in curand imi voi dori ca acesta sa fie in minus!), dimiciliul din buletin (care de fapt acum e cel din cartea de rezidenta !) si nume (care tot cu […]

Sărbători de iarnă aici și acolo

Anul ăsta voi petrece sărbătorile aici, în țara adoptivă, adică acasă. E ciudat cum un loc străin poate deveni acasă, dar da, practic acum aici este casa și familia mea. Și sincer, chiar o simt. Încep să cred că putem simți ceea ce ne propunem, dacă vrem și suntem perseverenți. Deocamdată suntem noi doi, pardon […]

Fondue au fromage, o altă plăcere a meselor de iarnă

Vă povesteam de curând că francezii, cel puțin cei din regiunea mea, sunt înnebuniți iarna după fromage fondu. Dacă vara există obiceiul grătarelor în grădină, unde îți poftești prietenii sau familia întocmai ca la noi, iarna cea mai mare plăcere este să inviți sau să fii invitat la o soirée unde se servește brânză topită. […]