Astfel, Metz, la fel ca intreaga regiune Lorraine, mi s-au parut ca un mic colt de Gremania in Franta. N-am fost niciodata in Germania, insa zic si eu ca seamana, din ce am vazut si citit pe internetul asta mare, incepand cu arhitectura cladirilor, a oraselor si a satelor si terminand cu locuitorii. Si in plus, sunt atat de multi turisti germani pe aici, incat niciodada n-am mai auzit vorbindu-se atat de multa germana pe metrul patrat :)). O sa povestesc mai multe despre Metz, si plimbarile mele prin oras, dar o sa incep cu cel mai impunator obiectiv turistic, acela care iti atrage atentia inca de cand privesti orasul de pe autostrada, inainte sa ajungi efectiv in el. Este vorba de Catedrala Saint Etienne, cea mai mare si impunatoare catedrala care am vazut-o pana acum. Or fi si altele, sunt convinsa, dar nu le-am vazut eu inca ….
Ei bine, din cate am citit, constructia catedralei a inceput prin anul 1250 si a fost terminata in 1520. Ca sa vedeti cam ce faceau ei, oamenii, in perioada aia! Legenda spune ca arhitectul catedralei, Pierre Perrat, nu reusea in nici un fel si chip sa atinga inaltimea dorita si sa termine constructia. Exact ca la mesterul Manole, ce construia nu tinea, se darama peste noapte. Astfel „necuratul” si-a bagat coada si i-a propus un targ: termina el constructia, daca Pierre ii promite ca ii va da sufletul sau, dupa ce va muri. Zis si facut, catedrala este terminata de „ala cu coarne”. Dupa cativa ani Pierre Perrat moare, iar corpul lui este inmormantat in temelia de piatra a catedralei. Fireste ca divolul nu uita de targ si vine imediat ce afla, sa recupereze sufletul promis, insa arhanghelul Mihail se opune. Intrucat corpul defunctului este „in piatra” si nu „in pamant”, diavolul nu poate lua sufletul, fiind astfel invins. Cool, nu?! Nu ma intrebati de ce ca habar nu am, eu v-am zis cum am auzit….
Clopotnita catedralei masoara 90 de metri (momentan este in renovare!) si adaposteste un clopot de 11 tone, un fel de „voce a lui Dumnezeu”, care facea parte din viata orasului medieval: batea pentru a anunta slujbele bisericesti, pentru a anunta pericolele, invaziile si razboaiele, iar mai tarziu batea in fiecare zi la ora 18 pentru a-i spune „buna seara” regelui. Marea poarta a catedralei, ilustreaza Judecata de Apoi si a fost construita in stil neo-gotic de germani, in 1903.
Ce sa spun… Mi-a placut. M-a impresionat prin grandoarea si maretia ei. Daca o privesti de undeva din departare, pare cu adevarat un colos. Cand esti langa ea, te simti ca un mic purice, la piciorul unui urias. Iar cand pasesti inauntrul ei, deja incepi sa crezi ca patrunzi pe poarta timpului intr-o alta lume, o lume veche, uitata. De fapt orasul insusi pare ceva imfim in jurul imensei catedrale. Printre restul constructiilor din oras, si acelea vechi, la randul lor, ea pare antica. Este un mastodont, teleportat dintr-un alt timp, sau ramas acolo ca o umbra a trecutului, ceva ce apartine altor timpuri, sau cel putin asa pare cand privesti. Este ceva impunator, magnific, este ceva ce nu pot exprima clar, in cuvinte simple.
Cu toate acestea, nu pot sa nu ma gandesc la munca si eforturile care s-au depus ca accesta contructie sa ma impresioneze pe mine astazi. Construita intr-o perioada in care nu existau macarale si cand fiecare piatra, ce cantarea tone, era ridicata la mana, cand nu exista tehnica de astazi, oare cati oameni, cati sclavi, au murit ca acest edificiu sa existe? Cati bani a cheltuit Biserica pentru ea, fireste, in numele Domnului? Oare Dumnezeu chiar si-a dorit sa fie neaparat cinstit printr-o asemnea catedrala? Oare credinta noastra in El cere atata opulenta? Oare Casa Domnului trebuie sa fie atat de fastuoasa? Nu-i asa ca insusi Dumnezeu ne invata ca grandomania, vanitatea si fala nu sunt placute Lui? Si de ce nu i-am respectat noi oamenii cuvantul? De ce Biserica Catolica a cheltuit de-alungul vremii atatia bani si atatea vieti pentru asemenea mastodonti? Credinta, nu se poarta ea in suflet si nu-i asa ca nu se arata niciodata cu trufie?
Lasand la o parte filozofia mea despre Biserica si despre cat ne-a apropiat sau ne-a departat ea de Dumnezeu si de invataturile Lui, pe noi, pacatosii de-alungul istoriei si inca o mai face poate, eu va spun ca daca ajungeti prin zona, nu ratati Metz, ca daca ajungeti in oras sigur nu veti rata catedrala Saint Etienne. Se vede de la o posta, din orice parte a orasului ati fi. Altceva mai mare nu exista in zona.
Pe curand!
Mi-au placut mult pozele dar si povestea catedralei care e impresionanta. Legenda e si mai frumoasa ..eu mereu ma dau in vant diupa legende. Buon . Catedrale care mi-au placut hmm : Vaticanul e pe primul loc caci e impresionant, apoi catedrala ST Paul din Londra..superba.. Notre Dame m-a speriat .. nu stiu de ce mi s-a parut asa foarte rece.. Ma mai gandesc si iti spun daca imi mai aduc aminte 😀
Da legendele fac locurile speciale si sunt mult mai usor de retinut si mai interesante dupa parerea mea decat datele istorice :p.
Vaticanul, sunt convinsa ca e impresionant, inca nu l-am vazut "in carne si oase" sper sa ajung candva. Saint Paul da e simpatica, totusi m-a impresionat mai mult Westminster Abbey la Londra, pentru istoria ei mai mult, dar asta nu e catedrala, nu? E abatie….nu stiu, sau e cam tot aia..nu ma pricep exact. Notre Dame cred ca e doar foarte cunoscuta, nu am gasit-o atat de spaciala pe cat e de mediatizata.
E superba. Imi place filozifia ta. Oamenii au vrut banuiesc sa lase mereu ceva in urma lor, ceva grandios, precum constructiile astea gigantice. Asa isi marcau existenta. Si prin sacrificii banuiesc ca asa alegeau ei calea ce-a dreapta. Eu mereu am considerat ca omul se poate ruga si la cer, atata timp cat e cu adevarat credincios. De ce sa faci fala din ruga cand poti sa te rogi in patratica ta. Mai spusesem cuiva odata: De ce nu ar indrazni oamenii sa aprinda lumanari asa intr-o noapte sa se roage pentru multumire ca inca exista la cer, direct? Eu cred ca Dumnezeu ar aprecia mult mai mult.
Da si eu consider ca te poti ruga la cer si ca nu ai nevoie neaparat de o asemenea constructie. Cum spuneam, credinta vine din suflet si il poti simti pe Dumnezeu aproape de tine oriunde ai fi. Dar vezi tu, de-alungul vremii, oamenii n-au fost de aceeasi parere…
cea
seamana cu cea din Koln parca. mie mi-a placut mult Domul din Florenta. si cel din Milano 🙂 iar despre religie, preoti, trufie, grandoare…nu ma porni 😀
Hai ca m-am uitat si eu acum pe net..da si cea din Klon e un colos, se vede chiar ca un urias in mijlocul orasului..este imensa!
Noah.. nu vreau sa discut despre ce catedrale "si-au tras" mai marii Bisericii Catolice (dar nu doar catolice), caci e, in primul rând păcatul loc că n-au hrănit muritorii de foame cu banii aia, dar si al nostru, că până la umă, aceste măreţe catedrale au fost primele muzee ale lumii, nu?
Buuun, mie imi plac mult, sunt frumoae ce mai? Au ceva nepământesc, asta este clar, mai ales: Sant Maria del Fiore (Florenta), San Petronius (Bologna), Sacre Coeur şi Notre Dame (Paris), dar şi Domul din Siena ori, cum aş putea uita, San Pietro de la Vatican (ca nici nu-mi imaginam ca poate fi chiar asa mare). Mie imi induc o stare de inaltare în micimea mea… ce n-as da sa o vad si pe asta din Metz…
Da intr-adevar ar fi putut sa hranasca muritorii de foame cu banii cu care au construit astfel de mastodonti.
San Piedro de la Vatican vreau sa vad si eu curand, imi dau seama ca este imensa din cate am vazut pe net si citit. Observ ca cele din Italia, majortitatea, sunt construite in alt stil fata de cele din Franta sau Germania. Sunt interesante.
Dacă nu contruiau, cred că orașele ar fi fost mult mai triste și ce mai vizitam noi? 🙂 Dintre cele văzute, și pe mine m-a impresionat, desigur, cea din Vatican, dar îmi place mult și catedrala evanghelică din Sibiu, care este o clădire gotică superbă.
Intr-adevar nu mai aveam ce vedea astazi 🙂 Oricum, nu am ce spune, sunt impresionante aceste catedrale. Da, ai dreptate Catedrala Evanghelica din Sibiu e tare frumoasa.