Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar eu mi-am petrecut toate vacanțele copilăriei la mare. Părinții mei erau mega-pasionați, așa că n-am gustat prea mult munte la acea vreme, probabil de aceea am și făcut o obsesie pentru el mai târziu. Venus-Jupiter-Neptun erau destinațiile de top și zău că abia așteptam luna august să ajung acolo. În plus, cu siguranță aveam o altă percepție asupra distanței atunci, că tare departe mi se mai păreau. Pasiunea pentru mare dobândită de la ai mei părinți s-a transmis și intensificat în adolescentă, că deh, la mare era mama distracției, numai locațiile au „emigrat” spre locuri mai puțin monotone, spre stațiuni ca Mamaia sau Costinești. Poate o să vă surprindă dar, agitația, muzica și gașca de prieteni erau ingredientele esențiale ale unei „vacanțe de vis”. Pare incredibil cât se poate schimba un om odată cu vârstă, pentru că astăzi cam aceasta ar fi rețeta „vacanței de coșmar” pentru mine. În fine, pe la 20 și ceva de ani am „cunoscut” muntele, întâlnire care de altfel mi-a schimbat complet modul de viață, dovadă stând printre multe altele și blogul acesta, și o bună bucată de vreme nici c-am mai vrut s-aud de mare…
…până m-am mutat în Touraine, unde pătura grea și persistentă de nori care mă acoperă aproape tot anul, a început să mă facă tot mai des să visez la plaje însorite.
N-a fost cazul, așa că aproape toată ziua cu pricina ne-am petrecut-o pe plajă, sau în apă și deși pare o activitate destul de monotonă, nu ne-am plictisit nici o clipă. Lume era foarte puțină în jur, numărul persoanelor oscilând un pic în funcție de perioada din zi, dar niciodată deranjant de mulți, situație pe care am observat-o de altfel foarte frecvent în Corsica. Nu știu dacă era de vină faptul că am fost noi la sfârșitul sezonolui sau poate că majoritatea celor care vin pe insulă nu o fac exclusiv pentru litoral, cert este că nu de puține ori ai impresia că stai tolănit la piscina ta de acasă. Andrei a făcut că de obicei snorkeling, dar s-a întors ceva mai dezamăgit; se pare că Golful Sagone nu-i așa bogat în peștișori precum este ca peisaj. Dar n-a fost bai, ne-am bucurat doar de mare. Mai ales că următoarea zi știam c-o s-o petrecem pe munte…
:)))))) Azorel la apa!
nici eu nu mai suport aglomeratia. am trecut anu asta pe la Mamaia, razant, m-a obosit, pe bune. daca gasesc un golf de asta mic si linistit sunt cea mai fericita, chiar daca nu e nisip, ci pietre sau stanci, prefer asa decat nisip fin si om langa om. tocmai de aia mie nu- mi place Coasta de Azur de stat la mare, la soare, ci mai degraba de vazut satele.
de lenevit la plaja, pana acum, Grecia rules. mereu am gasit cate o bucata de plaja doar a noastra 🙂
Nu-i place apa :)), desi daca intram amandoi si se vede singur pe plaja vine inot dupa noi. E foarte haios!
Da, clar, la plaja pe Coasta de Azur nici eu n-as merge. Desi imi place foarte, foarte mult zona, e doar pentru atmosfera, plimbare si vizitat, eventual in extra-sezon :D.
Uff…ce apa…ce plaja…ce privelesti…:( Si eu ma uit la poze cu batista la nas si Coldrex-ul langa mine :))
Insanatosire grabnica in cazul asta! Poate ca vremea schimbatoare este de vina..
Azorel a fost in apele lui. Fain. :))
Mai mult de nevoie :)) N-as putea spune ca ii place apa desi, ca orice caine, inoata foarte bine 😀
frumoooos! vacanta este intotdeauna frumoasa, mai ales daca e soare ;)) Azorel stie cel mai bine :))
Un weekend minunat sa aveti!
Daaa, si ce o sa mai visam la soare de acum incolo :)). Dar si iarna are farmecul ei, nu?
Multumim, la fel si voua!
Doamne, Larisa…. Cred că tu te bucuri de natură cât pentru toți!:)
:))) Ar trebui sa ne bucuram toti 😉
Oho, ce plaje pitoresti ma asteapta in Corsica! Spun ma asteapta pentru ca vad ca sunt destul de putin populate, adica exact pe gustul meu, exact cum imi doresc eu. Apa e super limpede, iar nisipul auriu pare tare fin. Si peisajul din jur e uluitor, mai ales vegetatia oarecum exotica. 😛
Daca nu in viata asta, cine stie, mai am o sansa in urmatoarele. :))
Nice, cine stie, poate ajungi totusi in viata asta ;). Viata e destul de imprevizibila, nu stii pe ce drumuri te poarta.
Cat despre plaje, cred ca depinde si de coltul de insula, sunt unele locuri mai aglomerate, altele mai putin. La fel mai depinde si de perioada din an. In astfel de locuri cel mai bine este sa mergi la sfarsit de sezon: preturi mici, oameni putini, soare si caldura din plin :D.
Foarte frumos ai povestit, iar fotografiile fac, intr-adevar, cat un milion de cuvinte!
Multam Loredana, pentru aprecieri si pentru vizita :)!
Poate chiar ne-am jucat impreuna la malul marii 🙂 pentru ca si ai mei erau super pasionati de mare, tot Neptun-Jupiter-Olimp erau alese ca si destinatii, tot prin august, si avem si cam aceeasi varsta…:)
Apa si plaja din Corsica arata excelent! buna alegere ai facut!
Oana, mai stii?! Poate chiar ne-om fi jucat daca zici ca tot acolo va petreceati vacantele :).
Superba piscina! Azorel trebuie sa fie super fericit!
nu prea a fost. nu-i prea place apa 🙁