Gran Paradiso Aosta Italia

Nici nu mai știu exact când și de ce am început să urc pe munte. Deși poate părea ciudat, n-am avut dintotdeauna pasiunea asta, iar ai mei părinți au preferat mereu marea, astfel că vacanțele copilăriei se desfășurau mai degrabă la plajă decât cu rucsacul în spate. N-am avut nici prieteni cu dragul drumețiilor, mi i-am făcut eu mai apoi din dorința de a nu trăi chiar singură experiențele potecilor. Am descoperit muntele târziu, pentru că așa a fost să fie și indiferent cum a fost, mă bucur că s-a întâmplat așa…



Uitându-mă acum în urmă și privind lucrurile în ansamblul lor îmi dau seama că muntele mi-a schimbat viața mai mult decât o poate face, în mod obișnuit, o pasiune. Am cunoscut oameni noi, am văzut locuri deosebite și am descoperit un mod diferit de a trăi: liberă și cu certitudinea că pot mai mult decât cred. M-am îndrăgostit iremediabil din prima zi de drumeție, de poteci, de stânci, de hăuri -că de natură eram îndrăgostită deja- și am continuat să urc, câteodată mai mult, altădată mai puțin, după posibilități și stare. Nu m-am considerat niciodată vreun mare om de munte și n-am făcut mai nimic din tot ce aș fi vrut să fac, dar cu fiecare tură pe munte am trăit cele mai însemnate clipe, acelea pe care le păstrez în suflet cu cel mai mare drag.
Nu știu nici ce m-a chemat de fiecare dată înapoi, spre această lume fascinantă a înălțimilor. Dorința de a mă refugia pentru moment de lumea superficială în care trăim, plăcerea de a mă regăsi în mijlocul naturii, provocarea de a mă depăși pe mine… dar probabil că azi nici nu mai contează. Citind jurnalele mai vechi îmi dau seama că multe s-au schimbat și totuși au rămas la fel; aspirațiile, dorințele, prioritățile s-au schimbat odată cu mine, dar n-am încetat nici o clipă să ador muntele, chiar dacă acum este ceva mai  departe și ne vedem mai rar. 
 ***
În  cea de-a șasea zi petrecută în Alpi am oscilat până în ultimul moment dacă să mergem la schi sau să facem o drumeție pe munte. Abia când am pornit motorul mașinii ne-am hotărât, fără nici un plan de traseu anume, să mergem spre Cogne, poarta de intrare în Parcul Național Gran Paradiso. La fața locului, într-un decor hivernal remarcabil, poate cel mai deosebit de pe toată Valea Aostei,  după o plimbare pe străduțe prin simpatica stațiune turistică și câte o pizza de căciulă, că se făcuse ora prânzului, tot nu eram hotărâți ce să facem exact. Așa că am cerut o hartă la Oficiul de Turism cu toate traseele de iarnă din zonă și după ce am studiat-o cu atenție am convenit la o drumeție ușoară, dar care se promitea interesantă, spre inima impunătorului masiv.

Conform indicațiilor, am pornit spre cătunul Valnontey, extem de autentic și pitoresc cu case alpine din piatră. Majoritatea erau hoteluri sau pensiuni, astfel am concluzionat rapid că dacă vreodată mai mă întorc în Aosta, la Valnontey am să mă cazez.  Am găsit rapid marcajul pentru traseul ales, nu că am fi avut neapărată nevoie de el și am pornit fără rachete, doar cu bocancii, la drum.  
În ciuda lejerității, traseul a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am făcut vreodată. Lină, aproape că o plimbare transpusă pe un fundal maiestos, drumeția prin Grand Paradiso avea să devină preferata mea dintre toate cele făcute în Aosta. Pentru că- nu-i așa?- muntele nu este doar despre dificultate și pericol, despre trasee care să stoarcă sufletul din noi, ci și despre blândețe și  simplitate. Nu știu dacă au fost de vina starea mea senină  din ziua aceea, sau poate grandiosul masiv cu zăpadă strălucitoare a ținut neapărat să se lipească de inima mea; poate a fost vorba de câte puțin din fiecare, dar cu fiecare pas spre inima Marelui Paradis îmi dădeam seama cât de mult iubesc muntele. În felul meu desigur, clam, liniștit, idealistic. 
***

Nu știu nici dacă pozele mele scot în evidența fumusetea acelei zile, pentru că muntele nu este până la urmă numai despre peisaj, ci și despre starea pe care o trezește în tine, dar găsiți « câteva » mai jos. 

Gran Paradiso Aosta Italia
 Cogne, poarta de intrare în Parcul Nationl Gran Paradiso
Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia
 Parcul Nationl Gran Paradiso
Gran Paradiso Aosta Italia

 Azorel tăvălindu-se prin zăpadă 😀
Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

 Capre Negre

Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

 Nu numai noi ne bucurăm de munte și de zăpadă 🙂 



Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

Gran Paradiso Aosta Italia

 Poza de familie :p

Gran Paradiso Aosta Italia

 Cătunul Valnontey


Și cu acest articol am încheiat capitolul vacanței în Aosta, o vacanță de iarnă completă, într-o regiune extrem de simpatică a Italiei. Dacă o să mai revenim acolo vreodată cine știe, nu este exclus, chiar dacă lumea asta este prea mare și prea tentantă ca să nu fie descoperită, cel puțin parțial.  

Toate episoadele vacantei Aosta 2015:

Étiquettes : , , , , , ,