Si uite-ne in Ajunul Craciunului. In seara asta impodobim bradul cu globuri colorate si beteala (daca nu am facut-o deja) si il pandim cu nerabdare pe Mos Craciun in sania sa cu sacul plin de cadouri. Suntem alaturi de cei dragi, in jurul unei mese imbelsugate, intr-o atmosfera feerica, plina de bucurie. Craciunul este un moment magic si desi nimeni nu isi explica magia lui,  cred ca fiecare dintre noi o simte si o imbratiseaza cu caldura in fiecare an. 


In copilarie pentru mine Craciunul a fost putin altfel decat acum. Inca mi-l amintesc pe tatal meu cand taia porcul si mai simt inca gustul soriciului fript. Imi amintesc mirosul de carnati de casa si cel carne prospata, mirosul de slanina afumata. Faceam focul la soba de teracota, care duduia de lemne si da, si mie imi placea sa privesc imaginea flacarilor jucandu-se in tavan si avand pe fundal sunetul lemnelor uscate troznind in soba, cand afara era un ger napraznic. Vad si acum tabloul caselor de la tara in asfintitul rosu si inghetat de iarna, ingropate in zapada si amortite parca de ger, un peisaj parca de poveste, cu fum gros ce iesea pe hornuri. Imi amintesc cat imi placea, la fel ca si acum, zapada. Sa alerg prin ea, sa ma tolanesc, sa fac bulgari si oameni de zapada pe care ii vedeam apoi topindu-se in caldura soarleui. Simt inca zilele cu soare de iarna, „soare cu dinti” cu ii ziceam, intrucat mai mult ingheta decat incalzea,  reflectandu-se asa de frumos in zapada, impreuna cu cerul inghetat, de sticla. Colindatorii, bradul, mirosul de cozonac facut de mama, sau de turte coapte pe vatra facute de bunica, focul, lemnele, porcul… sunt atat de departe acum. Nu i-am scris decat o singura data o scrisoare Mosului in copilarie. Craciunul nu a insemnat pentru mine niciodata doar cadouri, desi primeam si de-astea. In timp am crescut si cu fiecare Craciun, magia lui s-a pierdut in zarva orasului si al vietii „moderne”.

Cum trec anii! Cum trece timpul! Cum trece viata! Multe lucruri se schimba si multe raman la fel. Cum ne schimbam, cum ne transformam si nu mai suntem niciodata aceeasi. Ne pierdem inocenta si sensiblitatea. Ne pierdem parca pe noi insine in tumultul „civilizatiei”, al rutinei si al banalului. Uitam sa radem, sa ne emotionam, sa simtim, sa iubim. Uitam sa ne bucuram de lucruri simple. Visam doar la mari realizari si grandioase fericiri care, poate nu vin niciodata.


Parca acum Craciunul a devenit ceva atat de „comercial” si „ultra-mediatizat”. Deja sarbatoarea se rezuma la goana nebuna pentru cadouri, la targuri, piete, magazine deschise non-stop, mancare cat pentru o luna. Oamenii alearga doar sa cumpere, Craciunul devenind o tehnica comerciala a marilor magazine, o imagine a vitrinelor luminate si sinonim cu aglomeratia si isteria. Craciun inseamna reclame la televizor, „jingle- bells-uri” si oferte in magazine. Si asa se face ca putini din noi mai traiesc insemnatatea sarbatorii, nasterea tainica a Fiului lui Dumnezeu. Deja multi dintre noi nici nu mai cunosc semnificatia acesteia. Stim ca vine mosul si facem bradul, dar mai stim oare ca in aceasta noapte s-a nascut Isus? Putini. Nu stiu de ce toate lucrurile astea si-au pierdut din farmec odata cu trecerea timpului si sarbatoarea a ajuns sa treaca doar prin trup nu si prin suflet. Ne amintim sa impodobim casa si bradul, dar oare ne impodobim la fel si sufletul ? Cu credinta, cu intelepciune, cu rabdare, cu fidelitate sau dragoste?


Cred ca ar trebui acum, in aceste zile, sa privim atent la noi si inauntrul nostru, nu doar in farfurie si sub brad. Si nu doar in aceste zile, ci chiar mai des. Sa vedem daca mai este acolo ceva blandete, cinste sau mila. Sa incercam sa fim mai buni, mai armoniosi, mai curati, mai recunoscatori pentru ce avem, chiar daca de cele mai multe ori nu suntem rasplatiti pe masura. Sa oferi fara a astepta ceva in schimb este o mare virtute. Sa incercam sa judecam mai putin, sa intelegem mai mult. Sa ne gatim si firea, nu numai trupul. Sa fim alaturi de cei dragi noua si sa ne bucuram cu ei, de cel mai de pret dar pe care l-am primit de la Dumnezeu: viata! Pentru ca asa cum este ea, buna sau rea, este un dar.


Cu sarbatorile de iarna se mai incheie un an. Un an in care poate am pierdut ceva, poate am castigat altceva in schimb. Uneori si eu mai trag linie si ma intreb cu ce a fost benefic anul ce se incheie.  Alteori nu. Pentru ca eu consider, chiar si lucrurile pe care noi pe moment le vedem „pierderi” sau dezamagiri, pe termen lung pot insemna un castig. Cred ca Dumnezeu stie mai bine ce este bine pentru noi, si chiar daca ne ia ceva, nu o face cu rautate sau drept pedeapsa.

Planuri pentru anul viitor nu imi fac. Am incetat de mult sa fac planuri. Am invatat in scurta mea existenta de pana cum ca viata este atat de imprevizibila si se poate schimba atat de usor, in ciuda planurilor noastre, incat consider ca nu trebuie sa imi bat capul. Prefer sa ma bucur de prezent si sa iau viitorul asa cum vine el. Daca vine. Sa zicem totusi ca imi fixez si eu in minte cateva coordonate, „lucruri pe care mi le doresc”, dar destul de vagi.   


Cam asa vad eu Craciunul. Nu alerg in goana dupa cadouri sau dupa brad, dar imi place sa ofer celor dragi. Nu mananc peste masura si nu ii cer nimic special Mosului niciodata, dar sunt intotdeauna multumita de ce primesc. Nu imi decorez casa, dar incerc sa imi decorez sufletul si sa ma imbunatatesc in fiecare zi cate putin, pe mine ca OM.  Craciunul este pentru mine mai mult o sarbatoare a spiritului si incerc sa o sarbatoresc ca atare: lanaga cei dragi, oricare ar fi ei, cu multa cumpatare si dragoste in suflet. Este o sarbatoare a fericirii, a curateniei sufletesti, a credinteti si puritatii. Este o sarbatoare a iertarii si a multumirii. Este un moment in care toate cele rele trebuie lasate de o parte si inima trebuie incarcata cu speranta. Motiv pentru care, in Ajunul celei mai mari sarbatori crestine, cand acest articol se va publica, automat, eu voi fi undeva la 10 000 de metri, intr-un avion, care ma duce la Bucuresti, acasa, impreuna cu cei dragi, alaturi de cei dragi. Si asta va doresc si voua! Multa fericire in suflet, armonie si dragoste apoi restul celor materiale vor veni de la sine.

Craciun Fericit tuturor!

Etichete: ,