Toamna s-a instalat rapid la noi în Touraine, vrând parcă să gonească vara aceasta atipică, pe care oricum nu o vom uita prea curând. Încă din august am avut parte de dimineți cețoase și de după-amieze noroase, ba chiar reci și ploioase, de nici nu știu când și cum am trecut de la pantalonii scurți la ținutele călduroase. De câteva zile s-a mai încălzit un pic, mai mult în timpul săptămânii și mai puțin în zilele de weekend, parcă să ne facă în ciudă, luați de-aici și vă mai bucurați o țâră dar cu măsură! Soarele a coborât destul de mult, lumina lui este plăcută, dar lipsită de strălucirea de astă vară. Miroase deja a toamnă dimineața. Un miros inconfundabil pentru mine, un amestec de miresme de tot felul, de frig, pământ și frunze. Stau uneori câteva clipe afară, înainte să intru la lucru, să respir acest miros, să îl las să-mi inunde simțurile. Miroase frumos toamna. A ceva straniu. A ceva cunoscut. A copilărie.
Copilăria mea este departe, însă Erika a început un nou an școlar. Am condus-o cu emoție la școală marți, 1 septembrie 2020. Moyenne section, grupa mijlocie. S-a terminat vacanța de vară, care aici durează două luni, de la început de iulie până la 1 septembrie. Grădinița este școală aici, v-am mai zis, așa că și la grădiniță se urmează aceeași structură a anului școlar ca și restul claselor mai mari.
Cel mai mult îmi place aici prima zi de școală. Știți cum se desfășoară prima zi de școală în Franța? Este pur și simplu o zi ca oricare alta. Fără festivități de nici un fel, fără pompă, fără fast, fără părinți și copii gătiți ca la nuntă, fără flori pentru profesori și fără discursuri. Se merge la școală de mână cu copilul, se intră în clasă unde te așteaptă învățătoarea și personalul auxiliar, se schimbă cu politețe două-trei vorbe despre cum a fost în vacanță, se stă puțin puțin, se îmbrățișează și se pupă copilul urându-i o zi frumoasă, se salută învățătoarea și se pleacă fiecare la treburile lui. Simplu pentru toată lumea. Ziua este trăită oricum cu emoție, de părinții și de copii, întoarcerea la școală, reîntâlnirea cu colegii, dar mi se pare mult mai practic așa decât ceremoniile cu care eram obișnuită în țară. Erika a fost mai mult decât fericită să își reîntâlnească colegii și învățătoarea, care excepțional este aceeași că anul trecut.
Daria s-a întors și ea la creșă. Creșele sunt deschise și pe perioada verii, excepție făcând trei spatamani din luna august când sunt închise. Cu toate acestea Daria a avut ceva mai multă vacanță, întrucât am dorit să petreacă mai cât mai mult timp cu noi acasă. Lucrurile merg bine la creșă, a crescut acum și cunoaște locul și persoanele. Copiilor li se propun activități și jocuri interesante la interior sau în curte, nu sunt foarte mulți în grupă, personalul este suficient pentru ei, empatic și prietenos, așa că pot sta liniștită, iar ea poate profita de timpul petrecut acolo.
M-am obișnuit foarte tare cu fetele. Și chiar dacă sunt uneori și momente dificile, plânsete, frustrare, furie, momente când îmi doresc un pic de liniște, atunci când nu sunt cu mine îmi lipsesc teribil și abia aștept să le revăd. Două luni de vacanță au fost suficiente pentru a profita. Am încercat pe parcursul acestor două luni să fac în așa fel încât să petrecem cât mai mult timp împreună, să facem activități, să ieșim, să ne bucurăm de vară. Am mers în vacanță toți patru la mare, am mers la Zoo, le-am dus pe fete la Rezervația Beaumarchais, o rezervație de animale foarte interesantă din zonă, la Acvariul din Touraine, în parc, cu bicicleta, am profitat în curte de jocurile pe care le avem și de piscină și nu în ultimul rând fetele s-au bucurat pentru câteva săptămâni cu bunica venită din România.
Ceea ce vă doresc și vouă! Să vă fie bine în toate! Și succes la școală/grădiniță copiilor!
Etichete: EXPERIENTE FRANCEZE, PARENTING, STIL DE VIATA
Lasă un răspuns