Este clar că pandemia a schimbat multe dintre obiceiurile noastre, ale tuturor. Și copiii aș mai zice eu în cazul nostru, dar asta este altă poveste. Dacă înainte ieșeam foarte des în oraș, pe la cunoștințe sau pe la diverse sindrofii, mai ales când eram doar doi și locuiam în Tours, de nu ne prindea vreo sambătă pe acasă, doi copii și o pandemie mai târziu am învătat să apreciem mai mult ograda proprie și să petrecem mai mult timp în ea. Și asta la propriu, căci să recunoaștem, a sta la curte în aceste vremuri este un mare privilegiu. Imi place și orașul recunosc, dar să locuiesc între patru pereți de apartament chiar nu m-aș vedea, asta dacă am de ales, desigur. Ei bine, și fiindcă în ultima vreme am ieșit în oraș mai rar, restaurantele și barurile fiind închise o luuunga perioadă de timp în Franța, am învătat să ieșim sâmbătă la noi pe terasă, pe care de altfel ne-am și amenajat-o mai prietenos anul acesta, cu ghivece cu flori și un salon confortabil de grădină și ne-am specializat în cocktail-uri de casă, simple ce-i drept, dar cu efect garantat în serile de vară. Deci iată ce mai pregătim noi seara, după ce fetele dorm:
Aperol Spritz, în primul rând. Știu, nu suntem prea originali cu ăsta. E clasic, e cunoscut, e răcoritor și elegant, se bea peste tot, inclusiv acasă, nu mai are nevoie de nicio prezentare: un alcool mai mult sau mai puțin amar cum ar fi Campari/Aperol, celebrul Prosecco, apă gazoasă, cuburi de gheață și felii de portocală. Mie îmi place foarte tare, deși în Franța nu a prins decât de puțină vreme, ceva mai târziu decât prin alte locuri. Eu am băut pentru prima dată la Lille, în mijlocul iernii, prin 2015. N-a mers bine pe frig, dar vara este genial. Are gust de vacanță! Proporțiile ingredientelor diferă, eu îl fac la ochi. Sunt mai multe rețete, tot încerc diverse combinații, dar în principiu varianta ideală este de cam două măsuri de Aperol (chiar mai puțin), trei măsuri de Prosecco și o măsură de apă minerală.
Gin tonic (cu coajă de castravete și boabe de ienupăr), cu ăsta sper să vă impresionez. Pe mine m-a impresionat când am băut prima dată, mai exact când un prieten ne-a adus rețeta direct dintr-un bar din Irlanda. Oameni buni, vă mărturisesc că eu nu beam gin deloc până vara aceasta. Nu cunoșteam rețete sau combinații, iar când prietenul cu pricina ne-a zis că ne prepară el un gin tonic la aperitiv, eu am fost atât de sceptică, că am zis nu mersi, nu mă bag la așa ceva. Dar după ce am văzut cum arată și am gustat m-a convins. Și sper să vă conving și pe voi să încercați. E simplu, în tonicul folosit stă toată treabă: unul bun de calitate, exclus Schweppes, saul altele dulci, care schimbă gustul băuturii. Noi folosim Fever Tree, care există în mai multe variante, cea clasică Premium Indian Tonic Water fiind perfectă. Proporția ideală este 4 cl gin/ 12 cl tonic, puteți pune mai mult tonic, sau mai puțin, după gusturi și preferințe. Mai întâi ginul îl amestecăm lejer cu câteva cuburi de gheață, o jumătate de felie de lămaie galbenă și o jumătate de felie de lime, plus câteva bobițe de ienupăr pentru o notă lejer picantă. Apoi adăugăm apă tonică și la final un pic de coajă de castravete lung (concombre) care va lasă un parfum discret, dar foarte plăcut. De încercat, o să vă schimbe ideea de gin tonic clasic. În plus arată și foarte interesant.
Mojito (cu mentă proaspăta din curte) este și el preferatul meu vara. Este un cocktail clasic, răcoritor, ușor de preparat acasă, perfect după o zi toridă, realizat în mod tradițional din 5 ingrediente: rom, zahăr brun, lămaie și/sau lime, apă minerală și mentă. Melanjul de citrice, mentă și zahăr completează gustul inconfundabil al romului, iar eu ador menta, avem în curte din plin. Andrei o îngrijește cu mare atenție, așa că ea crește foarte fericită și viguroasă la noi în curte, numai bună de pus într-un mojito. Rețeta noastră este 4cl de rom bun, lămaie lime și mentă din plin, cuburi de gheață și apă gazoasă, plus un pic de zahăr brun. Te duce cu gândul la vacanță parcă, la mare, la valuri, o adevărată plăcere, de consumat cu măsură, căci îngrașă, se știe.
Bellini (cu piersici) este un cocktail clasic italian, din zona Veneției. Eu l-am băut la Milano prima dată, dar nu contează, tot în Italia a fost. Mi-a plăcut, e simplu, răcoritor,cu o culoare frumoasă și un gust ușor catifelat, în plus este cu Prosecco, deci merge la sigur. Rețeta e simplă, piure de persici un fund de pahar (sau mai mult) și Prosecco, plus o felie de piersică pentru decor (eu mai uit de ea). Eu prepar piureul de piersici în prealabil la blender, ca să îl pot da la frigider pentru câteva ore. Îl puteți amesteca că puțin zahăr brun, dar merge și așa dacă piersicile sunt dulci sau dacă nu doriți un gust prea dulce.
Kir spumant este aperitivul clasic la noi în Touraine. Oriunde mergi, la orice terasă/bar/restaurant vei găsi kir în meniu. În plus, cum Valea Loarei este o zonă producătoare de vinuri spumante (Vouvray și Montlouis), chiar a doua cea mai mare după Champagne, kir-ul la noi se face cu vin spumat, nu cu vin plat alb, cum este de fapt varianta lui clasică. E simplu, eu îl prepar din ochi: într-un pahar de vin spumant/șampanie, înalt și îngust, pun un fund de pahar de lichior de fructe (piersici, mure, coacăze) și restul vin spumant. Simplu de pregătit, o plăcere de degustat!
Voi cu ce vă mai delectați?
Lasă un răspuns