Cand eram eu mica imi placea sa citesc in vacante. Nu ca acum nu as mai citi, dar imi placea cu precadere sa citesc carti in care actiunea se petrecea undeva la tara, intr-un sat romanesc. Ma fascinau traditiile, obiceiurile, superstitiile taranilor, felul lor de a gandi si de a privi viata, intelepciunea si inteligenta aceea nativa, neprelucrata de mari institutii de invatamant. Ce citeam in romane, incercam apoi sa gasesc in realiate, in special in satul bunicii mele, din Arges. Fata de satul unde am copilarit, cel de langa Bucuresti, la bunica din partea mamei, era altfel. Oamenii erau altfel, mai de la munte. Alte datini,  alte credinte, alte randuieli.  Imi placea sa ii ascult si sa ma pierd in vorbele lor, imi placea judecata lor simpla, viata lor de zi cu zi, ce ma duceau parca intr-o alta lume.

Église Saint-Aubin de Turquant
Église Saint-Aubin de Turquant

Chiar si acum ma fascineaza viata la tara. Oriunde merg imi place sa pun pe lista si plimbari prin sate.  Ador sa umblu fara un obiectiv anume, sa le admir, sa ma pierd pe ulitele lor, atat in Romania, cat si aici in Franta. Desigur, satul de aici este diferit fata de cel din Romania pe care il stiam eu la bunici,  dar fiecare are frumusetea lui unica. N-as putea spune ca unul este mai fain decat altul. Asa ca ati ghicit, eu sunt adepta turismului rural. Pe langa marile orase, au si satele farmecul lor. Iubesc casele traditionale, stradutele mici, bisericile, gospodariile locuitorilor, satenii, cu traditiile lor. Asa ca si aici unde sunt acum, pe valea Loarei, pe langa castele si orase, mai fac din cand in cand o plimbare prin te miri ce sat. Multi nu inteleg asta, dar pe mine ma bucura tare.

In general, cine ajunge in Franta este ispitit sa viziteze marile orase, ce-i drept frumoase si incarcate de istorie si cultura.  Dar ca
oriunde in Europa,  si micile sate au farmecul lor. Se incearca si aici o promovare a turismului rural, a micilor asezari pitoresti si tocmai de aceea s-a creat o asociatie a celor mai frumoase sate ale Frantei. Desi toate satele de aici beneficiaza de tehnica moderna si de utilitati (nu ai sa gasesti localitati fara gaze, apa curenta, canalizare si retea de transport in comun), parca totusi viata la tara se desfasoara dupa alte reguli, mult mai calma, mai calda si ceva mai molcoma decat in orase. 

Cand am fost la drumetia pe podgoria Saumur Champigny, o buna parte din drum a fost prin Satul Turquant, sat mic si necunoscut asezat pe malul Loarei, in regiunea Pays de la Loire, departament Maine-et-Loire. Sa te plimbi pe stradutele satului acesta este o adevarata placere: case de piatra, ulite inguste, pavate, majoritatea in panta, verdeata multa
si  curti frumos amenajate. Ce este cel mai placut ochilor sunt florile colorate pe care le gasesti la tot pasul: in curtile oamenilor, la ferestre, la gard, pe poarta si chiar in mijlocul strazii. Nimeni nu le rupe, nimeni nu le distruge, si mai ales nimeni nu le fura. Si asta nu doar aici, ci in toate satele prin care am trecut, strazile erau pline ochi de jardniere cu flori. Mi se pare de-a dreptul minunat. Dau o nota vesela si desfatatoare asezarii.  Imi amintesc in copilarie, de gradina surorii bunicii mele…. era o splendoare: o alee de trandafiri care iti mutau nasul cu parfumul lor vara, butasi de lavanda, arbusti mai inalti sau mai pitici, panselute, garofite, regina noptii… o gradina atat de cocheta, pentru o simpla curte de la tara. 

Pana si florile, aici se tin in..butoi?!

Este o nebunie si sa arunci din cand in cand un ochi in curtile oamenilor, care nu sunt baricadate si inchise. Majoritatea au niste gradini aratoase, aranjate armonios, cu multe plante decorative, arbori, arbusti, flori colorate, multe flori colorate,decoratii, masute, bancute, scaunele… o splendoare. Fieste ca exista curti si mai anoste, mai putin aranjate, acum depinde de fiecare
localnic si de cat de pasionat de gradinarit este, nu-i asa? Si in satele din Romania, am vazut gradini frumoase, i-am admirat intotdeauna pe cei care , isi amenajau in curte si un mic colt decorativ, mai mare sau mai mic si nu cultivau cartofii pana in poarta.

Eu una ii invidiez pe cei care locuiesc la tara.  Ii invidiez  din simplu motiv ca locuiesc la casa si au o gradina. As vrea o casa pe pamant, am mai spus, sa imi amenajez eu gradina dupa bunul plac, ornamentala in fata casei si de zarzavaturi in spate (da, imi place sa cultiv si ardei sau varza :p). V-am aratat doar gradina de la Castelul Villandry.  As vrea sa am o aleie cu trandafiri rosii, din aia parfumati si agatatori,
cativa brazi care sa-mi miroasa a munte tot anul, arbusti verzi de toate formele
si multe alte flori colorate. Ahhh…si obligatoiu un maslin si un
lamai. Pare ciudat, dar nah, fiecare cu piticii lui, nu-i asa? Din
pacate, pana una–alta locuiesc la bloc, dar macar locuiesc la parter si
intr-un orasel mic si linistit, asa ca tot este bine. Cine stie, poatre intr-o buna zi….visul mi se implineste.


Etichete: , , , , ,