1. Povești ale doamnelor din București (Victoria Dragu Dimitriu), o carte ce reunește, după cum îi spune și titlul, amintiri ale unor doamne intrevievate de autoare, recreind pas cu pas atmosfera Bucureștiului interbelic. Istorisirile sunt strâns legate de casele în care personajele și familiile lor au locuit, de întâmplările care le-au marcat existența, dar și de viața culturală și artistică a orașului din acea vreme. Nu știu dacă v-am povestit, dar îmi place la nebunie să citesc despre perioada aceea, parcă „vechiul București” avea un farmec anume, și nu doar strict ambiental, ci și din punct de vedere al societății din acea vreme. Evenimentele povestite se desfășoară de regulă în saloanele unde se strângea lumea bună a capitalei, printre care artiști ca Pallady, Steriadi, sau George Enescu, în grădinile minunate ale acestora, ori pe străzile chic ale Micului Paris. Sunt povești parcă rupte din alte timpuri, despre care, privind Bucureștiul de astăzi, ți-este foarte greu să crezi că ele chiar au existat… 
2. Războiul de șaptezeci și șapte de ani (1914-1991) și premisele hegemoniei americane (Neagu Djuvara) este un eseu bine argumentat, în stilul caracteristic al autorului, despre teoria existenței unei singure înfruntări în perioada 1914-1991. Așa cum vorbim astăzi despre Războiul de treizeci de ani, sau despre Războiul de o sută de ani, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagrație mondială (1914) și prăbușirea Uniunii Sovietice (1991) are toate șansele, conform domnului Djuvara, să fie considerată de istoricii viitorului drept o epocă. Pledoaria autorului este este bazată pe teoria ciclitatii, conform căreia în istoria omenirii se pot deosebi douăsprezece mari civilizații, toate acestea trecând prin faze asemănătoare, de la naștere până la destrămare, iar America este cea mai nouă putere apărută pe scena istoriei. Firește, este doar o teorie. Mi-a plăcut cartea, dar recunosc că sunt subiectivă, nu m-aș plictisi niciodată să-l citesc pe Neagu Djuvara. 
3. Codul bunelor maniere astăzi (Aurelia Marinescu) este o carte pe care, dacă îmi aduc bine aminte, am mai citit-o cândva, probabil între copilărie și adolescență, sigur ea încă mai există rămasă pe undeva prin țară. Dar n-a fost bai s-o mai citesc o dată, cartea Aureliei Marinescu n-ar strica să fie citită chiar și anual, eventual introdusă ca disciplină la școală. Codul bunelor maniere… este organizat în 16 capitole care ating majoritatea aspectelor ce țin de arta de a ne comporta în societate, de etichetă și de bune maniere. E drept că unele aspecte sunt puțin depășite pentru în zilele noastre, însă marea majoritate sunt și vor fi întotdeauna de actualiate. 
4. Amintiri și povești mai deocheate (Neagu Djuvara). Da, iar Neagu Djuvara, de data asta cu o carte mai ușurică și amuzantă. Acum nu vă închipuiți, judecând după titlu, că cine știe ce nerușinări descrie autorul acolo! Poveștile sunt doar mai deochiate, nu foarte deochiate, stilul lui Djuvara rămânând la fel de distins și elegant. Autorul își amintește despre vacanțele din copilărie petrecute la țară, despre anii de liceu din Franța, sau întâmplări haioase legate de rude, colegi sau prieteni, toate având în comun mai mult sau mai puțin ceva: indecența. O indecență subtilă și delicată, firește. 
5. Onoare (Elif Shafak) este o carte pe care o aveam în biblioteca electronică de foooarte multă vreme dar pe care abia acum am ajuns să o citesc. M-am apucat de ea anul trecul, dar am lăsat-o baltă destul de repede, și nu înțeleg de ce, pentru că reluând-o luna aceasta mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat. A fost genul ăla de carte de care nu m-am putut despărți, care m-a răscolit și m-a absorbit până la ultima pagină. Elif Shafak prezintă destinele a trei generații, împletite într-o dramă de proporții, prinse printr-o crimă înfăptuită în numele …onoarei. Romanul este interesant conceput, ca un puzzle cu piese amestecate pe mai multe planuri temporale și în mai multe locuri, personajele sunt bine construite- două surori gemene, una stabilită la Londra, cealaltă rămasă în satul de baștină din Turcia, întâlnirea dintre ele având un final neașteptat. De origine turcă, autoarea înțelege și prezintă foarte bine obiceiurile societății musulmane, conflictele și barierele dintre cultura islamică și cea occidentală, romanul ei aducând puțin cu cele ale lui Khaled Housseini, aceleași vieți distruse, justificate printr-o interpretare greșită a religiei. 
6. De ce este România altfel? (Lucian Boia) este un eseu obiectiv și destul de controversat despre poporul român și istoria acestuia pe care l-am citit aproape pe nerăsuflate, atât datorită stilului cursiv cât și datorită ideilor autorului, cu care am rezonat adesea pe parcursul lecturii. Îmi plac privirile acestea critice aruncate asupra istoriei noastre. Cred că primul pas spre corectarea defectelor este recunoașterea lor, așa că sintagme ca România cea mai frumoasă țară, sau românii, cel mai special popor sunt cât se poate de puerile. Hulit de unii și adorat de alții, Boia susține ferm și convins că noi suferim de o „întârziere istorică” față de restul Europei, care s-a manifestat încă din vremea dacilor, a continuat de-a lungul veacurilor, simțindu-se cât se poate de acută în zilele noastre. Pentru că „atunci când ești la urmă ai șanse să rămâi tot acolo”, după cum afirmă însuși autorul. Și pentru că o carte nu a fost suficientă, am trecut rapid și la cea de-a doua…
7. Suveranii României. Monarhia, o soluție? o lectură la fel de cursivă, în stilul caracteristic al istoricului Lucian Boia.
Acum orientările politice nu-s importante și oricare ar fi ele îmi
place să citesc mai multe păreri și interpretări. Cartea nu este o pledoarie pentru
monarhie, ci mai degrabă o trecere în revistă a scurtei perioade în
care România a fost regat, plus un scurt bilanț obiectiv al
înfăptuirilor acelor vremuri, cu trimitere în prezent prin prizma
ștergerii memoriei, o operațiune extrem de reușită a celor 45 de ani de
comunism. Finalul este cât se poate de obiectiv și adevărat: „În
situația actuală a României, și monarhia, ca și republica, ar funcționa
defectus” Și, dimpotrivă „într-o Românie care s-ar pune pe calea ce
bună, și una și alta ar putea funcționa la fel de convenabil, așa cum se
petrec lucrurile în Europa Apuseană”. „Problema
crucială a României nu stă, așadar, în alegerea între monarhie și
republică, ci într-o primenire radicală a țării și a societății„.
8. Casa de la Riverton (Kate Morton)– sper ca autoarea să aibă muuulte cărți pentru că am de gând să le citesc pe toate. După Grădina Uitată, care mi-a plăcut foarte tare? era și firesc să-mi mai procur o altă carte din colecția Kate Morton și am căzut pe Casa de la Riverton. Nu m-am mirat când, pe măsură ce înaintam curioasă prin roman, regăseam același stil gotic, cu povești misterioase despre familii nobiliare, cu detalii abundente și secrete bine ascunse, amestecate pe mai multe planuri temporale. Anglia începutului de secol XX, când „lumea începea să capete forma pe care o cunostem astăzi”, mai multe generații din familia lordului Ashbury. Mi-a plăcut foarte tare cartea, cred că mai mult decât Grădina Uitată, probabil a adus un pic cu serialul Downton Abbey, iar datorită recomandării autoarei acum urmăresc și Upstairs Downstairs, un serial britanic în același stil.
9. Strania călătorie a Domnului Daldry (Marc Levy) este cartea cu care am încheiat luna mai. Întoarsă din Corsica am început vreo cinci cărți, dar parcă nici una nu era ceea ce vream să citesc. Mi se pare normal, contrastul dintre Touraine și Insula Frumuseții este cât se poate de evident, așa că într-un final m-am oprit asupra acestei cărți „de călătorii”, parându-mi-se interesantă și foarte ușor de parcurs încă de la primele pagini. O predicție misterioasă o duce pe Alice, personajul central al romanului, într-o călătorie fascinantă din mohorâta Londră spre pestrițul Istambul în căutarea originilor sale, alături de domnul Daldry, vecinul ei puțin excentric. Subiectul este cât se poate de incitant însă cu stilul autorului nu m-am împăcat deloc. Mi s-a părut că-i cam lipsește sarea și piperul și că unele întâmplări nu-s dezvoltate suficient, sau sunt trântite așa din senin, fără nici un fel de… preludiu. Cartea are recenzii bune, însă nu știu, parcă eu aș fi scris-o altfel. Ce bine că nu-s scriitoare, nu-i așa?
wow… dar ai multe carti editate româneste! Cumpar si eu, de cate ori merg in cooncediu in tara, ultima data insa a fost acum 2 sau 3 ani 🙁
Adevarul este ca nu mai citesc asa de mult cat citeam ani trecuti, asta din cauza laptopului… impart timpul. Carti digitale inca nu am prins gustul… sunt mai de moda veche, trebuie sa simt paginile cartii in mana.
De cand am descoperit-o pe Jojo Moyes, vanez romanele ei, ultimul citit este The One Plus One (Weit weg und ganz nah)… tare mult imi place stilul ei de exprimare!
Carti românesti de suflet, am cateva rafturi in bibloteca – fac parte din mine, din trecutul meu… Probabil ca vara asa le voi lua la recitit, una cate una.
Te pup. Sa ai un start bun in luna iunie!
Eu citesc foarte mult in romaneste, in special beletristica. Carti in limba franceza cumpar, dar in principal dintre cele legate de hobby-uri sau interese (gen fotografie, ghiduri turistice, carti de design interior, gradinarit etc). Recunosc am citit foarte putine romane in franceza sau engleza.
Cartile romanesti le cumpar de pe elefant.ro, in format digital. E simplu pentru ca le platesc cu cardul dupa care le descarc in cateva minute pe tableta. M-am obisnuit de vreo cativa ani sa citesc asa, avantajul este ca am biblioteca digitala cu mine oriunde merg :)).
Multumesc Carmen, o sa caut si eu despre Jojo Moyes. Saptamana faina si tie!
Interesante cartile citite de tine. Citind articolul am realizat ca in utimii ani nu am mai citit atat de mult ca inainte. Si imi face mare placere sa citesc. E curios cum uneori renuntam la lucrurile care ne plac, fara un motiv anume. Si e pacat…In concluzie, trebuie sa reiau acest obicei frumos si sanatos. Spor la citit in continuare iti doresc!
Cred ca tine de moment. Si eu anul trecut am citit mai putin, anul asta nu stiu ce m-a apucat, ca sa zic asa :)), as citi si in somn. In schimb am vazut 0 filme in ultimele luni (exceptand cateva seriale pe care le urmaresc). Ai sa vezi ca daca ti-a placut candva o sa-ti revina dispozitia pentru citit 😉
Multam, la fel si tie!
Interesante titluri de carti. Eu tocmai am terminat seria romantica asa de primavara a lui Casanova cu ale sale 744pagini din viata sa dupa ce i-am descoperit prima iubita din cartea lui Arthur Japin- In ochii Luciei. Si ma gandeam sa continui tot pe aceasta tema cu jurnalul pierdut al lui Don Juan al lui Douglas Carlton Abrams. Si mie imi place sa citesc dar pe plaja chiar nu pot sau in concedii. Dar important e sa ne facem timp si sa gasim o carte care sa ne placa! Sa ai o vara racoroasa inconjurata de aerul misterios al castelelor!
Multumesc pentru recomandari, o sa caut si eu despre cartile mentionate de tine.
Uneori nici eu nu am chef de citit pe plaja, mai ales vara cand as sta toata ziua numai in apa :)). Insa acum nu prea a fost vreme de balaceala, am incercat de cateva ori insa apa era destul de rece, iar sejurul a fost mai lung si cu mai mult timp de lenevit pe nisip. Asa ca am profitat 😉
Multumesc, o vara faina si tie!
Multe carti interesante. Cel mai mult ma atrage din lista ta `De ce este Romania altfel`. Deabia astept sa o citesc.
Eu momentan sunt in faza de filme. Uneori prefer filmele, alte ori cartile. Am perioade 🙂
Da, sunt destul de interesante teoriile autorului iar multe dintre ele par foooarte adevarate si potrivite. In plus, stilul este cursiv, cartea se citeste repede 🙂
Dar esti scriitoare! Si inca una foarte talentata! 🙂
Dincolo de cartile prezentate mi-a atras atentia o idee pe care, guvernantii nostri ar trebui s-o preia, s-o puna in practica. Poate multe s-ar schimba in societatea noastra daca la scoala s-ar preda codul bunelor maniere. Ce matematica, ce chimie, ce geografie, fara maniere, fara bun simt, fara respect, fara a sti sa te comporti in lume, fara reguli elementare totul e in van! Nimic nu are rost, nimic nu are sens. De aici trebuie pornit caci familia nu le mai asigura copiilor educatia necesara, acestia nu mai vin la scoala cu cei 7 ani de acasa!
O vara frumoasa iti doresc, cu lecturi incitante, exact pe placul tau. Si cu multe excursii si calatorii de neuitat! 🙂
Cu cat oamenii sunt mai badarani, parca sunt considerati mai cool. Si eu cred ca e vorba de educatie, iar partea proasta este ca in cele mai multe cazuri chiar si parintii sunt needucati, deci ce pretentii am mai putea avea la odrasle?! 😀
Multumesc,Nice! In ultima vreme am fost cu chef de citit, ma relaxeaza. O vara faina si tie!
ma bucur ca ti-a priit vacanta si ai avut timp pentru toate!
Eh, n-am avut eu timp chiar pentru toate cate as fi vrut dar cel putin de citit am citit :))
Uuuu… ce multe cărţi de „poveşti" (istorice, non-beletristică) ai în listă!
Onoare a lui Elif Shafak am tot ezitat să o achizitionez… dar acum m-ai convins să n-o mai fac!
Codul bunelor maniere astăzi a fost un… must have în adolescenţă 🙂
Strania călătorie a Domnului Daldry nu e cea mai bună carte a lui Marc Levy, dar cum eu am cam citit tot de el, nu m-ai scăpat nici asta 🙂
Ioana
Imi place sa alternez. Dupa una-doua romane simt nevoia de ceva non-beletristica, iar istoria, analizele politice si biografiile unor personaje celebre se numara printre interesele mele – de la o vreme :). Uneori cred ca prea multa fictiune ma plictiseste… Frunzaresc adesea si carti legate de hobbyuri (fotografie, calatorii, design interior, etc), dar pe astea nu prea le mentionez aici.
Dintre cartile lui Elif Shafak am inceput si Bastrada Istambulului, dar sincer nu mi se pare la fel de captivanta.
Cat despre Marc Levy, ar fi trebuit sa incep cu o carte mai buna, ca acum nu prea mai simt nici o tragere de inima sa citesc altceva scris de el :)). Dar cine stie in viitor. Care este preferata ta?
„Şi daca e adevarat…" e cartea de referinţă a lui Marc Levy. A fost ecranizată la Hollywood, Just Like Heaven, cu Reese Witherspoon şi Mark Ruffalo. Bine, cartea e mult mai drăguţă şi mai plină de umor, filmul ia doar partea romanţioasă.
În franceză e „Et si c'était vrai…".
Cred ca filmul imi spune ceva, daca nu ma insel cred ca l-am si vazut cu ceva ani in urma 🙂