Iată că a mai trecut un weekend, ultimul din toamna asta lungă și însorită. De mâine vine iarna adevărată, cel puțin în calendar, pentru că aici la noi, după cum v-am mai povestit și cu alte ocazii, nu ninge aproape niciodată. Să nu mint totuși, am prins o singură ninsoare în acești patru ani, dar zăpada n-a durat decât o singură zi. Andrei a mai prins  una, cică prin 2004.  Am zis că dacă ninge în vreo zi dau fugă la un castel. Mi-e ciudă uneori că n-am și eu o poză cu un castel al Loarei pe fundal iernatic. Stiu, mulți dintre voi ați trăi împăcați cu lipsa zăpezii, eu nu prea, tocmai de aceea sper și anul acesta să ajung la întâlnirea anuală cu iarna, undeva la munte. Dar pâna atunci să revenim mai bine la weekendurile din Touraine… 


Weekendurile încep în Touraine, ca peste tot, sâmbăta dimineață,
cu treburi și activități casnice sau administrative. Toate instituțiile
care lucrează cu publicul sunt deschise sâmbăta (bănci, saloane de
frumusețe, farmacii, cabinete medicale, etc), spre avantajul celor care
sunt liberi în acesta zi și inconvenientul celor care trebuie să meargă
la serviciu. Dar nu-i bai, fiindcă au lucrat sâmbăta, unii sunt liberi
lunea, un exemplu ar fi băncile, care în Franța sunt închise în prima zi
din săptămână. Nu este ideal, dar este ceva totuși pentru angajații
acestora. O forfotă infinită inundă astfel străzile orașelor sâmbăta
dimineață, oamenii aleargă în stânga și în dreapata, majoritatea fac
cumpărături, piețele și centrele comerciale fiind foarte aglomerate în
acesta zi. 


Sâmbăta după-amiaza,
în schimb, lucrurile se liniștesc, instituțiile se închid după ora
două, rămân deschise doar magazinele până la orele 19-20. Intorși acasă,
oamenii fac aranjamente, pregătiri, se lucrează cu drag și spor la
activități casnice, fiecare cu ce are de făcut. Străzile orașului se
potolesc, zgomotele și forfota încetează, liniștea inundând orașul, ca
înainte de furtună.


Pentru că exact asta se întâmplă în Touraine în serile de sâmbătă, se dezlănțuiește furtuna. Nimeni nu se pricepe mai bine ca francezii la faire la fête, toată lumea se distraza sâmbăta seara, nu contează vârsta sau situația socială. Tinerii preferă petrecerile zgomotoase cu prietenii, sau ieșirile în baruri și discoteci, în timp ce restul se orientaeaza mai degrabă spre distracții mai liniștite, vizite la prieteni, ieșiri la restaurant, sau plimbări prin oraș. O adevărată revoluție se stârnește sâmbăta noaptea, mai ales pe străzile din Tours. Nici nu mai contează anotimpul, sau vremea de afară, oameni de toate vârstele și categoriile se amestecă pestriț pe străzi, aducând cu ei râsete, veselie, zgomot, agitație. 


Tinerii, în special studenții ieșiți în gașcă, se mulțumesc cu o cină rapidă de tip fast-food, pizza, hamburgeri, kebab. O mulțime de astfel de restaurante au împânzit străzile orașelor din Touraine, mâncarea nu este cea mai sănătoasă, dar e ieftină și sățioasă, la 20 de ani nu prea stă gândul la aditivi alimentari. Nu mâncarea este importantă la acesta vârstă, important este ca ea să umple burta, distracția și timpul petrecut alături de prieteni sunt la putere. Se consumă mult alcool din păcate în Franța, în special în rândul tinerilor, astfel că barurile sunt pline ochi de până la orele, 22 când se deschid discotecile. Se fumează enorm, și nu numai tutun, chiar dacă localurile nu permit acest lucru în interior, așa că nu vă mirați când veți vedea seara, în special iarna, o mulțime de oameni la țigară în față localurilor. Cel mai trist este când îi vezi că nu se mai țin pe picioare… Dar, hei, am fost cu toții tineri, nu-i așa? 

Ce trecuți de această vârstă rebelă, ca și noi doi de altfel, preferă, în schimb, să petreacă altfel serile de sâmbătă, tot în oraș uneori, dar într-un mod mai elegant și liniștit: cu un apéro care să deschidă apetitul, urmat de o cină la un restaurant bun și eventual o plimbare pe străduțe după masă. In Franța, restaurantele își deschid porțile și bucătăriile pentru cină începând cu ora 19. Imi place ca la carte, meniul adică, este afișat în stradă, astfel că putem face, înainte de a ne așeza, un tur al localurilor, pentru a evita surpriza unor prețuri pe care să nu ni le permitem, sau a unor preparate care să nu ne fie pe plac. Imi mai place că restaurantele propun și câteva ansambluri de antreu+fel principal+desert, menus et formules, la un preț mai avantajos decât dacă ni le-am forma singuri, iar pâinea și carafa cu apă sunt întotdeauna oferite gratuit.  

O alternativă mai ieftină ieșirilor în oraș sunt sunt ceea ce se cheamă soirées à la maison, serate acasă, unde oamenii invită prieteni, sau sunt invitați la rândul lor de cineva. In ciuda a ce se spune despre ei, francezii sunt oameni destul de petrecăreți și joviali, așa că seratele sunt un obicei destul de popular în Franța. Mai gălăgioase și îmbibate în băutură pentru tineri, mai calme pentru toți ceilați, petrecerile acasă sunt o ocazie de a ieși, de a socializa, de a petrece timp agreabil cu prietenii sau familia, fără a aștepta vreo aniversare sau vreo altă ocazie specială. Uneori aceste serate conviviale entre amis au și o tematică anume, în funcție de prilej, sezon, sau preparatele culinare servite (pentru serile de iarnă soirée raclette, preparat foarte popular in anotimpul rece, v-am povestit aici, pentru cele de vară soirée barbecue), dar cel mai adesea ele sunt pur și simplu serate obișnuite, momente de bună-dispoziție și amuzament cu cei dragi. 

Dacă nu te ține portofelul să organizezi astfel de serate singur nu e bai, cheta nu este o rușine. O altă variantă este și cea în care fiecare aduce câte ceva, unul o sticlă de vin, altul ceva de mâncare, lipsa banilor nu trebui să te împiedice să te distrezi, zic ei. Invitațiile se fac pentru orele 19, dar se știe că francezii au obiceiul să întârzie, deci cel mai bine îi chemi cu o oră-două înainte de momentul la care vrei să ajungă. Chiar și în situațiile când gazda se ocupă de tot, nu este politicos să onorezi o invitație cu mâna goală, o sticlă de vin pentru Monsieur și un buchet de flori pentru Madame sunt întotdeauna un semn de bună creștere. Chiar și acasă, cinele se desfășoară după același tipar atât de iubit de francezi: apéro pentru a destinde și a deschide sera, antreu, fel principal, brânză-cum altfel?- și desert, plus cafea și digestiv la sfârșit, preparatele și băuturile servite fiind mai simple sau mai sofisticate, în funcțiile de pretențiile acelei cine. 

În trend, pentru a simplifica lucrurile și costurile, sunt ceea ce se cheamă apéritif dinatoire, mai exact o manieră de a invita fără a petrece timp în bucătărie. În loc să inviți persoane la cină, ce ce presupune mai multă muncă și timp, foarte multi decid să-și invite prietenii la un astfel de apéro, care nu durează mult, nu costă scump și nu necesită prea multe preparative. Băuturile sunt sunt acompaniate de diverse gustări, ce constau în alimente simple: măsline, alune, cipsuri, sortimente de charcuterie, în special de cârnat uscat, cubulețe de brânză, mini-sandvișuri din felii de baghetă tartinate cu diverse paté-uri, castraveciori murați, roșii-cireașă și alte crudități, sau alimente mai elaborate și mai consistente (checuri și tarte sărate, amuse-bouches, petits-fours sau verrines).


Duminicile în Franța sunt pentru relaxare, toate instituțiile, centrele comerciale, hipermarketurile, supermarketurile, magazinele fiind închise, ceea ce îndeamnă, în loc de consumatorism sau căscat gura prin moluri, fie la la odihnă și destindere pentru unii, fie la mișcare, activități sportive, sau de agrement, pentru alții. 

Sunt deschise totuși, până la prânz, piețele locale, pentru a cumpăra și a prepara ceva bun pentru masa de duminică. Există piețe permanente, dar foarte populare sunt aici piețele volante săptămânale, deschise până la ora 13 de regula, les marchés hebdomadaires tradiționale, care vin și pleacă, fără a lăsa nicio urmă că au fost acolo. Comercianți  de toate felurile se strâng în aceste locuri: boulangers cu pâine proaspătă și prăjituri, charcutiers-traiteurs cu preparate savuroase din carne sau gata gătite, fromagers cu brânzeturi, poissonniers cu pește, dar și comercianți de fructe, legume, vinuri, și chiar haine, încălțăminte, mercerie, ornamente, flori și multe altele, inclusiv preparate internaționale (asiatice, orientale, italiene, etc). Cei care vând mărfuri proaspete sunt dotați cu furgonete frigorifice speciale. Foarte multă lume, în special în zona rurală, sau în micile orașe, preferă tipul acesta de comerț celui propus de marile lanturi de magazine, dar și mărfurile oferite sunt de o mai bună caliate, multe realizate artizanal. Cea mai mare astfel de piață din departamentul meu se ține la Amboise, pe cheiul Loarei, o să vă povestesc cândva despre ea.

In afară de partea strict comercială, mersul la piață mai are și o latură socială, francezii, în special în comunitățile mai mici, profitând de aceste ocazii pentru a se întâlni cu vecinii sau cunoscuții, pentru a vorbi, a se informa, sau a dezbate diverse situații de actualitate, politice sau sociale, pe fundalul zumzetului mulțimii din târg. Odinioară diminețile zilei de duminică erau dedicate bisericii, dar foarte puțină lume mai merge astăzi să asiste la slujbă. Deși o țară preponderant catolică în teorie, astăzi majoritatea populației în Franța este fie catolică ne-practicantă, fie atee. 


Prânzul de duminică în schimb a rămas însă un moment important în familie. Fie că este luat în intimitatea căminului, fie că se merge în oraș, francezii sunt foarte stricți în ceea ce privește orele de masă, astfel că și acasă, întocmai ca la restaurant, masa de prânz se ia între 12 și 14, si asta nu doar duminica. Dacă sunteți turiști nu trebuie să uitați acest interval, altfel veți rămâne nemâncați.  Sunt totuși restaurante cu servire continuă, în special din cele cu bucuatarie ușoară, mai puțin localuri gastronimice. Fie că se optează pentru un prânz acasă, cu sau fără invitați, sau pentru unul la restaurant, peste tot ambianță este calmă, relaxată și civilizată, fără muzică la maxim, sau distracție de prost gust.   
Profitând de faptul că toate magazinele sunt închise, duminica după-amiaza este timpul pentru cinematograf, teatru, spectacole, vizite, ieșiri la terasă sau în parc, sporturi și agrement. Foarte multă lume, indiferent de vârstă, face mișcare și petrece timp în natură duminica, atunci când vremea permite, bicicleta,  caiac-canoe, sau simplele drumeții în natură fiind foarte populare în regiunea mea.
 
Serile de duminică se sfârșesc rapid și fără prea multă pompa, pentru ca nu-i așa, lunea începe o nouă săptămână de lucru. Weekendul viitor o luăm de la capăt :). 

PS: Pozele nu au nicio legătură cu textul. Nu cred că le-am pus pe blog până acum, dar sunt făcute de mine anul acesta, în iulie, undeva la nord de Amboise, destul de aproape de casă, pe lângă satul Chançay, unde am fost într-un weekend la pescuit. Este o zonă rurală mai puțin cunoscută, dar superbă, am zis că într-o zi voi merge să o aprofundez mai bine. In plus, la Chançay se află castelul Valmer.

Étiquettes : ,