Ziua bună! Vă scriu de la Amboise, unde este destul de frig, chiar un pic sub 0° nopțile trecute, asta că tot mă lăudăm că la mine nu-i iarnă niciodată. Fac o pauză de la despachetat să vă zic că ieri dimineață tot gazonul era acoperit cu chiciură, iar trandafirii săracii tremurau degerați. Știți că unii sunt înfloriți? Îmi dau seama acum că habar nu am cum se îngrijesc trandafirii, dar trebuie să mă pun la punct repede că am foarte mulți. Am și liliac, abia aștept să vină primăvara să mă îmbat cu parfumul lui. Și hortensii, și lalele, și narcise, plus niște peri, aluni și un smochin. Și poate mai sunt și altele dar nu le-am descoperit încă. Va fi ceva de muncă în curte, iar noi n-avem momentan nici măcar o greblă să strângem frunzele uscate, noroc că foștii proprietari au fost drăguți și ne-au lăsat curtea curată. Și tot noroc cu niște bocanci mai vechi de munte care mă ajută să înfrunt noroiul.

N-a fost chiar așa dificil mutatul. Am rezolvat sâmbătă, dar am început cu mult înainte, în primul rând cu cumpărarea de cutii (se găsesc o mulțime de variante pe internet, în funcție de mărimea casei) și  închirierea unui camion mare unde să încăpă tot, fără să fie nevoie de mai multe drumuri. Eh, partea în care ne-au sunat cu două zile înainte să ne spună că vehiculul rezervat a căzut în pană și despre cum ne-am văzut în situația ca vineri seara să căutăm disperați o altă mașină, nu vă mai povestesc. Detalii… Spre norocul nostru am găsit altul. Apoi a urmat rezervarea locurilor de parcare din fața blocului. Cum în Tours locuiam pe o stradă îngustă cu sens unic, a trebuit să fim siguri că vom avea la dispoziție cele 3 locuri de parcare din față, să nu blocăm circulația. Procedura a fost în felul următor: făcut cerere de rezervare pe internet la primărie, primit în câteva zile pe mail atestația precum pe 13 decembrie locurile sunt ale noastre, închiriat 3 panouri cu staționare interzisă, venit nenea și instalat panourile frumos în fața blocului cu 2 zile înainte. Simplu și eficient, trăiască tehnologia și faptul că uneori și instituțiile publice o folosesc.

Trandafirii degerați din curtea mea

Schimbatul locuințelor în Franța este ceva la ordinea zilei. După cum vă spuneam data trecută, foarte mulți oameni aici stau cu chirie, iar unii dintre ei schimbă apartamentele, sau orașele ca pe șosete. Apartamentul vecin de exemplu schimbase trei locatari numai în cursul anului trecut. Văzusem și eu la ei cum se procedează și am făcut întocmai, însă cel mai bun „lucru” de care ne-am bucurat a fost ajutorul prietenilor. Tot aici în Franța mutatul este un eveniment important în viață, așa că majoritatea cunoștințelor sau rudelor trebuie musai să fie prezente și să dea o mână de ajutor. Este… cum să vă spun?… ca o „invitație la mutat”, care trebuie onorată și care desigur că se finalizează seara cu „cinstea” de rigoare. În cazul nostru au intrat în joc 5 persoane plus Andrei, deci vă închipuiți că n-a fost nevoie ca eu să fac mare lucru decât cel mult treburi ușoare. În felul acesta cu atâta mână de lucru bărbătească treaba a mers… ceas, ca să zic și eu așa, seara nu târziu eram deja la masă în jurul unei raclete, cu focul arzând în șemineu, pentru că în aceeași după-amiază au venit și lemnele comandate în prealabil.

Duminică: Crăciun în casă, primăvară afară :))

 

Însă duminică, când toată lumea era deja plecată la casele lor, aranjatul nu m-a iertat. După ce Andrei s-a ocupat de treburile electronice, branșat cele nșpe mii de aparate și întins kilometrii de caburi pe care-i deținem, eu m-am apucat să desfac pachetele. Astăzi cutiile au început ușor-ușor să se împuțineze și toate cele să fie aranjate la locul lor. Am terminat deja hainele, bucătăria, baia, wc-ul (știți că în Franța wc ul este separat de sala de baie, nu?!), iar după ce vă scriu aceste rânduri purced la cea mai grea parte, la camera de zi.
Mai rămân o mulțime de făcut, de exemplu momentan n-am mașină de spălat branșată, iar una dintre uși nu se deschide pe motiv de… cabluri. Dar ce contează e timp, până la Crăciun terminăm și apropo de asta, cel puțin bradul nostru e gata, stă frumos împodobit și aprins lângă șemineu. Și apropo de șemineu, nu prea-mi iese treaba cu aprinsul focului de fiecare dată, dar sunt convinsă că în scurt timp o să mă pun la punct și cu asta. Bine măcar că internetul a fost instalat repede.
Vă trebui să rezolvăm și multe treburi administrative, gen schimbat cărți de identitate (că deh, unii sunt francezi), cărți de rezidență, permise de conducere, cărți de sănătate, actualizat adresă pe la diverse instituții, dar e timp și după sărbători. Până una alta tre’ să-l ajutăm pe Moș la cumpărat cadourile.
Aoleo, câte sunt de făcut!!! Vă îmbrățișez, mă întorc la despachetat.
PS1: Dacă vă întrebați cumva cum îi place lui Azorel noua reședința, vă zic că greu mai reușesc să-l bag în casă. Ar sta numai afară în ciuda temperaturilor. Acum îmi dau seama că oricât de „câine de salon” ar fi, este totuși un câine…PS2: Pozele sunt făcute cu telefonul, naiba știe pe unde o fi aparatul. Sursă poză 1: aici.

Spor la pregătiri și voua!
Etichete: ,