Nu știu când a trecut luna august. Parcă ieri mă plimbam cu mama prin Paris și iată că ieri am condus-o la aeroport :(. De fapt ce vorbesc eu aici, mă tot întreb când a trecut vara asta, tot parcă ieri mergeam să văd tradafirii la Chedigny și era 31 mai. Mă știți, îmi place toamna, însă nu pot să nu fiu un pic melancolică când se termină anotimpul cald, mai ales că lunile ce vin presupun pentru mine ceva mai multe…hm, să zicem provocări.
A fost o vară frumoasă, chiar dacă nu am plecat nicăieri prea departe de casa. N-a fost bai, am avut o mulțime de activități faine aici regiune, plimbări, spectacole, ieșiri în oraș, piscină, bicicletă, întâlniri cu prietenii, mai ales că vremea a fost foarte prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine. Ne-am bucurat de grădină, fiindcă după cum știți a fost primul nostru an la curte, de lenevit pe terasă până noaptea târziu, dar mai ales ne-am desfătat săptămânal aproape de fripturi apetisante la grătar.
Sper că și voi ați avut o vară frumoasă, că v-ați bronzat, că ați petrecut mai mult timp în natură, că v-ați relaxat și v-ați întors pe la lucru cu forțe proaspete. Sau poate că urmează să plecați acum, la sfârșit de vară, pentru că -nu-i așa?- și luna septembrie este una bună de călătorii ;). Mai multe nu prea am ce să vă spun deocamdată, dar vă las cu câteva poze „capturate” zilele trecute prin Amboise.
A fost o vară frumoasă, chiar dacă nu am plecat nicăieri prea departe de casa. N-a fost bai, am avut o mulțime de activități faine aici regiune, plimbări, spectacole, ieșiri în oraș, piscină, bicicletă, întâlniri cu prietenii, mai ales că vremea a fost foarte prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine. Ne-am bucurat de grădină, fiindcă după cum știți a fost primul nostru an la curte, de lenevit pe terasă până noaptea târziu, dar mai ales ne-am desfătat săptămânal aproape de fripturi apetisante la grătar.
Sper că și voi ați avut o vară frumoasă, că v-ați bronzat, că ați petrecut mai mult timp în natură, că v-ați relaxat și v-ați întors pe la lucru cu forțe proaspete. Sau poate că urmează să plecați acum, la sfârșit de vară, pentru că -nu-i așa?- și luna septembrie este una bună de călătorii ;). Mai multe nu prea am ce să vă spun deocamdată, dar vă las cu câteva poze „capturate” zilele trecute prin Amboise.
Biserica Saint Florentin, construită la cererea regelui Louis al XI-lea că biserică a castelului Amboise, în 1484.
Perspectiva mea preferată spre castelul Amboise este de pe rue de la Concorde. Mi se pare mai impunător văzut de jos în sus.
Diverse pasaje secrete 🙂
Rue Nationale & Tour de l’Horloge
Rampa de intrare în castel mărginită cu terase și magazine de suvenire. În spate capela Saint Hubert unde este înmormântat Leonardo DaVinci
Place Michel Debré-la „piciorul” castelului
Actorii-membrii asociației ARA (Animation Renaissance Amboise) promovand spectacolul „A la cour du roy”, pe care l-am văzut și eu vara asta – pe jumătate, că apoi a început ploaia :)), dar pe care nu mai am cum să vi-l recomand întrucât anul acesta a fost ultima reprezentație. Mai multe despre ARA v-am povestit aici.
Marché à la Belle Etoile-piața nocturnă din Amboise, ce s-a desfășurat în iulie-august, marțea, între 18h00 și miezul nopții.
Rue Nationale care duce la…
Biserica Saint-Denis, unde am fotografiat cateva vitralii interesante 🙂
Vedere spre Amboise de pe treptele bisericii Saint-Denis
Biserica Saint-Denis
Biserica Saint-Denis
Una dintre plimbările mele preferate prin Amboise, cu vedere asupra acoperișurilor :). Detalii AICI.
place Richelieu
Place Michel Debré
Apus de soare peste Loara (foarte secată vara asta)
Imagini surprinse de pe pod, în lumina caldă a apusului
Cartierul situat pe Ile d’Or, insula locuită de pe Loara 🙂
pe Ile d’Or
Haideți să avem o toamnă minunată!
S-ar putea sa te intereseze si:
coco says
superbe acele vitralii, le-am admirat indelung!
Larisa says
Da, sunt faine. Am fotografiat mai multe dar nu mi-au iesit toate pozele clare :))
Nice says
Larisa, daca noi mergem in vacanta de doua, hai maxim trei ori pe an, tu traiesti o vacanta perpetua, cel putin din prisma localitatii unde stai, un orasel de poveste, efectiv pare ireal cat e de frumos, curat, perfect. Hm, cam multa lume totusi, dar tu spui ca nu te deranjeaza aglomeratia. Chiar ma intrebam, cum poate fi stresanta viata intr-un asemenea loc? Doar de uiti putin in jur si te relaxezi instant. :))
Eu una abia astept sa vina toamna. Dar cea adevarata. Cu ploi si temperaturi de 15 grade, ca abia m-am intors in tara si m-am pomenit ca a venit un alt val de caldura tropicala. Care nu se mai sfarseste. In ritmul asta nu stiu unde ajungem, eu una m-am saturat. :))
O toamna colorata, frumoasa si vesela iti doresc!
Larisa says
Este aglomerat vara, odata ce se termina perioada concediilor si a vacantelor scolare turistii e din ce in ce mai putina lume. Pozele sunt facute saptamana trecuta, insa vineri seara, la ultima plimbare pe care am facut-o cu mama inainte sa plece, chiar am remarcat mult mai putini oameni.
Intr-adevar, unul dintre avantajele oraselor mici este ca sunt mai putin stresante. Ai un colt linistit de natura mereu la indemana, iar viata se desfasoara pentru toata lumea mai molcom, fara prea multa agitatie. Apoi, oraselul meu mai are avantajul de a fi ceva mai turistic, astfel ca sunt mereu diverse evenimente, de care profitam si noi impreuna cu turistii :)).
La noi astazi a fost ultima zi caniculara. De maine se mai racoreste vremea. Nu-i rau, dar parca sunt un pic nostalgica cand stiu ca se duce vara. Sper sa se racoreasca si pe la voi.
Multumesc, o toamna vesela si tie iti doresc!
Unknown says
Buna Larisa!
Iti citesc blogul ocazional de aproape un an. Felicitari pentru povesti si fotografii, sunt minunate! Foarte frumos pe Valea Loarei..voi ajunge si eu doar pentru o zi. Stiu…e putin o singura zi, dar voi profita la maxim de acele momente. Imi poti spune, te rog frumos daca exista un tren sau autocar direct din Paris spre, Amboise sau Blois?
Te imbratisez, cu drag!
Larisa says
Buna Andreea,
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase, ma bucura foarte tare ca iti place blogul meu :).
Referitor la intrebarea ta, da, poti veni cu trenul din Paris, pana in oricare dintre orasele Blois, Amboise sau Tours. Probabil ca exista si autocare, dar trenul este mult mai rapid. Pentru a ajunge in Blois sau Amboise poti lua un tren intercity care pleaca din gara Austerlitz cu destinatia Tours (faci cam 1h20 pana in Blois, 1h40 pana in Amboise). Pentru orasul Tours, in afara de optiunile anterioare, mai ai si trenurile TGV din gara Montparnasse. Drumul este mai scurt, aprox 1h, dar un pic mai scump.
Eu zic ca ca, daca ai doar o zi la dispozitie, e de preferat sa cobori la Blois. De acolo exista un autobuz naveta care face un circuit la castelele din zona: Blois-Chambord-Cheverny-Beauregard. Nu vei avea timp chiar pentru toate, dar poti vizita macar Chambord, de exemplu, cel mai mare de pe Valea Loarei, dupa care vei putea incheia ziua cu o plimbare prin Blois, sau poate chiar cu o vizita la castelul Blois, aflat chiar in centrul orasului.
Detalii gasesti pe:
-site-ul sncf (pentru tren): http://www.voyages-sncf.com/billet-train
-site-ul oficiului de turism blois-chambord: http://www.bloischambord.com/
-pt autobuzul-naveta: http://www.bloischambord.com/organiser/pratique/transports/254973-navette-41-blois–chambord–cheverny–beauregard
Spor la planuit si calatorie frumoasa!
Unknown says
Iti multumesc mult pentru raspunsul prompt si informatii! Te anunt in octombrie cum a fost! Esti o draguta si jumatate :-*
Larisa says
Sa iti fie de folos :)! Sa-mi scrii dupa ;).
Anonim says
Foarte bine surprinsa atmosfera din Amboise!
Si ce melancolie ne-a luat!!
Larisa says
Multumesc :)! Ma bucur ca v-a placut!
Alexandra V says
Pentru mine sfarsitul verii e cea mai trista perioada din an! Din cauza ca vine toamna care nu imi este prea draga :D, dar si din cauza ca tot la sf verii sora mea se intoarce in Italia – deci tristetea ia amploare… 🙁
Larisa says
Mda, sfarsitul verii inseamna sfarsitul vacantelor, plecarea celor dragi, inceperea scolii pt unii… numai lucruri triste 🙁
Mihaela Pojogu says
Toamna calduta cu ploi ocazionale imi place, tocmai ca mai tine din atmosfera de vara, e perioada cand nu e nici foarte cald si nici prea rece. Cu zilele posomorate cand ploua cu galeata on and on am o problema, cand simt ca nu se mai termina atunci devin depresiva.
Dar fiecare sfarsit aduce un inceput, nu m-am bronzat, doar m-a pupat putin, am vazut marea, concediul din august l-am ratat dar am facut diverse prin casa…
A fost fain si la tine, ai surprins forfota orasului, mi-ai starnit imaginatia cu acel pasaj secret. 🙂 Ai omis linkul catre postarea despre ARA.
Saptamana frumoasa!
pupici
Larisa says
Pf, il pun acum linkul. Cred ca am uitat :))
Am vazut eu cate ceva la tine pe blog, mai ales niste bunatati de lasa gura apa, o sa intru sa studiez mai atent, in ultima vreme n-am prea avut drum pe la calculator …
Si mie imi place toamna, mai ales in zilele caldute, cand copacii sunt colorati in nuante ruginii. E o placere sa te plimbi in natura. Imi amintesc ca atunci cand eram in tara, toamana era anotimpul meu preferat pt drumetii pe munte. Turele prin padure erau un adevarat spectacol. Din pacate in ultimii ani n-am mai ajuns pe munte toamna 🙁
Saptamana faina si tie! Pup!
Poveştile mele says
Chiar, când a trecut vara?? E o senzaţie aşa, ciudată… parcă mai ieri era 1 iunie… îmi amintesc că eram la „relaş”, după creasta sudică de Crai… unde, pe 31 mai, a fost cald ca vara! 🙂
Uf… mâine începe toamna calendaristică 🙁 Noroc că în România se anunţă călduri şi în octombrie – aşa că muntele (ce să-i faci omului dacă are o ţăcăneală?!) mă aşteaptă!
Apropo de munte şi de bronzul despre care vorbeai mai sus – n-am apucat nici acum să-mi uniformizez „pielea de tractorist”.
…şi, da, am avut un concediu în natură… cu tot cu munţi… tot am de povestit, cred că până în iarnă… aşa că nu voi simţi toamna… la mine va fi tot vară…!
Mă „omori” cu fotografiile castelului! Super-frumos ai surprins toată atmosfera din Amboise!!!
Ioana
Larisa says
Hai ca frumoasa si toamna pe munte, mai ales daca zici ca se anunta zile calduroase. Cum ziceam mai sus, culorile sunt un spectacol in zilele insorite. Dezavantajul este ca zilele sunt mai scurte, dar nu-i asa grav. Imi placea foarte tare sa merg pe munte toamna, mai ales pe la mijloc de octombrie, n-am mai fost in ultimii ani. Asta este, n-avem munte aproape ca sa mearga de ture de weekend 🙁
Spor la povestit! Sunt cu ochii pe tine 😉