Vara
asta a fost pentru noi prima la curte, așa că am încercat să profităm
de ea cât am putut, mânați cel mai probabil de entuziasmul
începătorilor, de curiozitatea celor care au locuit mereu la bloc, dar
și de vremea caldă de anul acesta, total neobișnuită pentru regiunea
Touraine.
asta a fost pentru noi prima la curte, așa că am încercat să profităm
de ea cât am putut, mânați cel mai probabil de entuziasmul
începătorilor, de curiozitatea celor care au locuit mereu la bloc, dar
și de vremea caldă de anul acesta, total neobișnuită pentru regiunea
Touraine.
Cred că niciodată în cei 4 ani de când sunt aici nu a fost o vară atât de toridă. De fapt ce vorbesc eu aici „cred”, lucrul acesta este o certitudine, primul care mi–a confirmat–o fu Andrei, care zice că în 2003, când ajunse el aici, a mai fost așa. Acum nu vă gândiți că la noi nu-i niciodată vară din aia adevărată, însă temperaturile nu cresc de obicei cu mult peste 30° și chiar dacă cresc, nu persistă în niciun caz multe zile la rând. Acum de ce să vă mint, nu m-a deranjat foarte tare, dar probabil asta este și pentru că nu sunt obligată să alerg prin caniculă în toiul zilei, nici să-mi petrec ore întregi în trafic, sau prin autobuze aglomerate. Dar a fost cald, recunosc, atât de cald încât în unele zile chiar simțeam că mă topesc, ca să nu mai vorbesc că ploaia a lipsit cu desăvârșire, un lucru ce nu se întâmplă prea des pe aici.
Și tocmai din acest motiv, ne-am văzut obligați să udam grădina aproape în fiecare seară, o activitate ce a devenit de-a dreptul rutină vara asta. N-a fost rău, dar la anul ne gândim la un mic sistem de irigații. Bine că avem un puț în curte, că dacă udam de la conducta orășenească ne cam rupea la buzunar. Așa ne rupe doar electricitatea.
Însă în ciuda căldurii, micuța noastră grădină de legume a mers foarte bine. Nu ne-am încurcat cu prea multe plante pentru început, doar așa, câteva, de poftă: roșii, ardei, vinete, castraveți, varză, niște ardei-gogoșar pentru toamnă și, desigur, ierburi aromatice. Nu tuturor le-a mers bine, cu varza ne-am cam chinuit, cred că am tratat-o de zeci de ori, s-a dus pe apa sâmbetei ideea mea de a mânca bio. Acum și-a mai revenit, începem să ne recăpătăm speranța că la iarnă vom mânca varză murată din butoiul nostru.
Cele mai productive legume au fost roșiile. Am pus doar 12 fire și am făcut-o așa, mai mult întâmplător. Am nimerit niște soiuri foarte bune, productive și extrem de gustoase. Băi nene, eu uitasem cum este să mănânci roșii din grădină! Gustul nu are nici o treabă cu al celor de la supermarchet, culese verzi și coapte artificial. Sunt divine, am mâncat ca… nemâncații și încă ne-au rămas o mulțime, de am dat și pe la cunoscuți, ba chiar am făcut câteva borcane de bulion.
La fel și cu castraveții… Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar aici în Franța nu se găsesc castraveți mici (cornichon), decât murați, verde doar castravete din ăla mare și lung (concombre). Am avut niște semințe din România, aduse de mama, mai multe soiuri pe care le-am amestecat într-o micuță cultură. Au ieșit, i-am rărit, le-am pus araci, i-am udat și ne-au dat atâția castraveți de am mâncat toată vara atât cruzi în salată, dar mai ales murați în saramură. Miam-miam, uitasem gustul!
Cele mai productive legume au fost roșiile. Am pus doar 12 fire și am făcut-o așa, mai mult întâmplător. Am nimerit niște soiuri foarte bune, productive și extrem de gustoase. Băi nene, eu uitasem cum este să mănânci roșii din grădină! Gustul nu are nici o treabă cu al celor de la supermarchet, culese verzi și coapte artificial. Sunt divine, am mâncat ca… nemâncații și încă ne-au rămas o mulțime, de am dat și pe la cunoscuți, ba chiar am făcut câteva borcane de bulion.
La fel și cu castraveții… Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar aici în Franța nu se găsesc castraveți mici (cornichon), decât murați, verde doar castravete din ăla mare și lung (concombre). Am avut niște semințe din România, aduse de mama, mai multe soiuri pe care le-am amestecat într-o micuță cultură. Au ieșit, i-am rărit, le-am pus araci, i-am udat și ne-au dat atâția castraveți de am mâncat toată vara atât cruzi în salată, dar mai ales murați în saramură. Miam-miam, uitasem gustul!
Dintre fructele pe care le avem, ne bucurăm doar de pere și de alune, din păcate smochinele au căzut pe jos înainte să se coacă. N-am cules decât vreo câteva, ca să nu mai vorbesc că și pe alea le-am împărțit cu păsările. Păcat, erau foarte gustoase…
Cât despre grădina ornamentală, surpriza de anul acesta au fost daliile. Nu știu cum naiba eu nu am remarcat daliile până acum, mai ales că dacă mă uit la pozele vechi din Tours, observ le-am fotografiat în fiecare an, în în grădina de lângă bloc. Am cumpărat câțiva bulbi astă-primăvară, tot întâmplător, atunci când am fost după crini și bine am făcut. Sunt de-a dreptul superbe, ca să nu mai vorbesc de culorile splendide, de faptul că sunt bogate și mai ales, că rămân înflorite toată vara. Anul viitor vreau să plantez și mai multe, mai ales că iernile sunt blânde aici, nu este nevoie să le scot din pământ peste iarnă.
daliile mele
crini
gladiole
am avut si cateva jardiniere cu begonii, craite si margarete
Și cam atât… Am mai făcut câteva modificări, am mai tăiat una, am mai aranjat alta, ne-am cumpărat o mulțime de mașinării (de tuns iarbă, de tuns arbuștii și gardul viu, drujbă, tocător de lemne etc)-un adevărat muzeu. Avem o mulțime de idei de amenajare, care firește că se schimbă în fiecare zi, sper să ajungem într-un final la o concluzie. Timp să fie și bani! Dar nu mă plâng, grădinăritul este o activitate plăcută, creativă și cel mai important, fizică, așa că personal, cu sportul stau bine. O zi de strâns frunzele căzute și toți mușchii se simt băgați în seamna. Asta apropo că de azi este toamnă.
Baloanele au fost un adevarat spectacol 🙂
ce frumos la voi in gradina! mi s-a facut super pofta de rosii adevarate 😀
Uitasem cat sunt de gustoase. La inceput nici nu voiam sa plantez, ma gandeam ca oricum se gasesc la piata. Pentru anii viitori nici nu-mi mai imaginez gradina fara cateva fire de rosii :))
Frumos rău la tine în grădină! Eu n-am șanse să-mi plantez legume în grădină, dar abia aștept sa o umplu de flori si de plante aromatice 😀
Spor la grădinărit și o toamnă frumoasă!
Sa inteleg ca v-ati mutat la curte?
Da, si florile sunt o provocare. Pana acum nici nu le deosebeam, acum sunt atenta pe unde merg, mai citesc pe net, ma mai uit prin curtile vecinilor. Acolo la tine trandafirii sunt la mama lor din cate stiu…
Saru'-mana, la fel si tie!
munca multa in gradina, dar si satisfactii 🙂
Mda, si satisfactiile sunt enorme 🙂
Cunosc aceste indeletniciri in ale gradinaritului.Eu nu am mult teren,dar am multe utilaje,afara de drujba si tocator ,apa folosesc de la retea,dar nu ma vait ca asta numai cateva luni.Ma bucur ca-ti place acasta indeletnicire,era mai greu invers.Cu florile, te mai schimbi in timp.Toate sunt frumoase.Mult spor si numai bine !
Da, asa este, era mai rau invers, sa fi stat la curte si sa nu-mi placa gradinaritul. Chiar cunosc persoane :)).
Multumesc, la fel va doresc!
Foarte frumoasa gradina voastra se vede ca ati muncit toata vara cu placere. Si mama mea locuieste la curte inssa nu ajung decat o data vara sa ma pot bucura de legumele din gradina ei si de florile ei. Tocmai am fost saptamana trecuta la ea si inteleg foarte bine cand zici de gustul rosiilor, nu as fi mancat altceva decat legume. Una peste alta, frumos sa fiti la casa voastra la curte si sa aveti si o mica gradina. Multa putere de munca in continuare si bucurati-va de timpul petrecut in curte/gradina!
Da, intr-adevar, gradina implica multa munca. Trebuie sa-ti placa si sa ai timp, altfel… La noi este un pic mai dificil acom la inceput pana ne-o punem la punct si-o amenajam dupa placul nostru, apoi va fi dor intretinere. Desi si atunci sigur va mai aparea cate o idee :))
E bine ca ai pe mama ta la curte. Chiar daca nu mergi des, cel putin stii ca este acolo, cand ai timp si chef stii ca poti sa ai unde sa te relaxezi in mijlocl naturii.
Multumim, Ramona!
Cred că e o adevărată plăcere să guşti din legumele pe care le-ai plantat cu mâinile tale…!
Şi să te bucuri de culorile florilor din grădină…!
Întotdeauna m-a fascinat partea asta a vieţii – să munceşti, să vezi cum cresc în fiecare zi, să te bucuri de roadele pământului… să guşti cu adevărat viaţa!
Ioana
Da, este intr-adevar o placere sa culegi legumele plantate de tine. De fapt gradina in general este o placere, insa fireste, nu pentru toti. Eu am cunoscuti pe care nu i-as vedea locuind la curte. Sau mai rau, am cunoscuti care locuiesc la curte dar nu misca un deget prin gradina :)).
Ce bogatie la voi acolo! Ba legume, ba flori, felicitari! Uite ca ai creat o gradina ca la carte 😉
Si inca mai am de lucru :))
Multam!
Ce recolta bogata pentru primul an in propria gradina! Ce de legume ati cultivat, super! Au iesit foarte aspectuoase, cred ca ati muncit mult, intrebarea mea e cum de v-ati priceput atat de bine la gradinarit? Cum ati invatat atatea lucruri despre fructe si legume. Ah, si despre flori(gladiolele sunt preferatele mele). 🙂
Arata totul de parca ati fi facut asta toata viata, nu cred ca e de ajuns doar pasiunea nu? E nevoie de mai mult…
Mi-ar placea si o imagine de ansamblu cu gradina ta. 😀 😛
Eu una as fi mandra sa am o asemenea gradina. Sa fiu creatoarea ei. 🙂 De aceea e de apreciat ce faci tu acolo, Larisa. Imbini utilul cu placutul. 🙂
Ah, cred ca acum, dupa ce am aflat cam la cat urca(in general) temperaturile(vara) in zona, ma declar fan al oraselului tau. :))
Multumim, Nice!
Ne-am priceput din amintiri (am copilarit la tara) si cu ajutorul lui nea' google :)). Am citit pe net cum fac altii, pe site-uri, forumuri, bloguri, etc, ne-am documentat, am mai intrebat in stanga si in dreapta pe la cunoscuti. Nu am plantat foarte multe si nu totul a iesit perfect, unele culturi au mers bine, altele nu (de aceea nici nu am prea multe imagini de ansamblu), mai avem multe de invatat. E drept ca este de lucru, dar ne place, munca in gradina este o placere, asta cand nu este excesiv de multa, fireste :)). Si exact asta incercam, sa nu ne intindem mai mult decat ne tine plapuma, sa o luam treptat si sa ne oprim cand este cazul, astfel incat gradina sa nu devina o corvoada.
Insa gustul legumelor si satisfactia ca mananci ce ai cultivat sunt nepretuite. Mai incercam si la anu'.