Vara
asta a fost pentru noi prima la curte, așa că am încercat să profităm
de ea cât am putut, mânați cel mai probabil de entuziasmul
începătorilor, de curiozitatea celor care au locuit mereu la bloc, dar
și de vremea caldă de anul acesta, total neobișnuită pentru regiunea
Touraine. 

Cred că niciodată în cei 4 ani de când sunt aici nu a fost o vară atât de toridă. De fapt ce vorbesc eu aici « cred », lucrul acesta este o certitudine, primul care mia confirmato fu Andrei, care zice că în 2003, când ajunse el aici, a mai fost așa. Acum nu vă gândiți că la noi nu-i niciodată vară din aia adevărată, însă temperaturile nu cresc de obicei cu mult peste 30° și chiar dacă cresc, nu persistă în niciun caz multe zile la rând. Acum de ce să vă mint, nu m-a deranjat foarte tare, dar probabil asta este și pentru că nu sunt obligată să alerg prin caniculă în toiul zilei, nici să-mi petrec ore întregi în trafic, sau prin autobuze aglomerate. Dar a fost cald, recunosc, atât de cald încât în unele zile chiar simțeam că mă topesc, ca să nu mai vorbesc că ploaia a lipsit cu desăvârșire, un lucru ce nu se întâmplă prea des pe aici.

Și tocmai din acest motiv, ne-am văzut obligați să udam grădina aproape în fiecare seară, o activitate ce a devenit de-a dreptul rutină vara asta. N-a fost rău, dar la anul ne gândim la un mic sistem de irigații. Bine că avem un puț în curte, că dacă udam de la conducta orășenească ne cam rupea la buzunar. Așa ne rupe doar electricitatea. 


Însă în ciuda căldurii, micuța noastră grădină de legume a mers foarte bine. Nu ne-am încurcat cu prea multe plante pentru început, doar așa, câteva, de poftă: roșii, ardei, vinete, castraveți, varză, niște ardei-gogoșar pentru toamnă și, desigur, ierburi aromatice. Nu tuturor le-a mers bine, cu varza ne-am cam chinuit, cred că am tratat-o de zeci de ori, s-a dus pe apa sâmbetei ideea mea de a mânca bio. Acum și-a mai revenit, începem să ne recăpătăm speranța că la iarnă vom mânca varză murată din butoiul nostru.    
 
Cele mai productive legume au fost roșiile. Am pus doar 12 fire și am făcut-o așa, mai mult întâmplător. Am nimerit niște soiuri foarte bune, productive și extrem de gustoase. Băi nene, eu uitasem cum este să mănânci roșii din grădină! Gustul nu are nici o treabă cu al celor de la supermarchet, culese verzi și coapte artificial. Sunt divine, am mâncat ca… nemâncații și încă ne-au rămas o mulțime, de am dat și pe la cunoscuți, ba chiar am făcut câteva borcane de bulion.
    
La fel și cu castraveții… Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar aici în Franța nu se găsesc castraveți mici (cornichon), decât murați, verde doar castravete din ăla mare și lung (concombre). Am avut niște semințe din România, aduse de mama, mai multe soiuri pe care le-am amestecat într-o micuță cultură. Au ieșit, i-am rărit, le-am pus araci, i-am udat și ne-au dat atâția castraveți de am mâncat toată vara atât cruzi în salată, dar mai ales murați în saramură. Miam-miam, uitasem gustul!


Dintre fructele pe care le avem, ne bucurăm doar de pere și de alune, din păcate smochinele au căzut pe jos înainte să se coacă.  N-am cules decât vreo câteva, ca să nu mai vorbesc că și pe alea le-am împărțit cu păsările. Păcat, erau foarte gustoase…
   
Cât despre grădina ornamentală, surpriza de anul acesta au fost daliile. Nu știu cum naiba eu nu am remarcat daliile până acum, mai ales că dacă mă uit la pozele vechi din Tours, observ le-am fotografiat în fiecare an, în în grădina de lângă bloc. Am cumpărat câțiva bulbi astă-primăvară, tot întâmplător, atunci când am fost după crini și bine am făcut. Sunt de-a dreptul superbe, ca să nu mai vorbesc de culorile splendide, de faptul că sunt bogate și mai ales, că rămân înflorite toată vara. Anul viitor vreau să plantez și mai multe, mai ales că iernile sunt blânde aici, nu este nevoie să le scot din pământ peste iarnă.
daliile mele

crini

gladiole
am avut si cateva jardiniere cu begonii, craite si margarete


Și cam atât… Am mai făcut câteva modificări, am mai tăiat una, am mai aranjat alta, ne-am cumpărat o mulțime de mașinării (de tuns iarbă, de tuns arbuștii și gardul viu, drujbă, tocător de lemne etc)-un adevărat muzeu. Avem o mulțime de idei de amenajare, care firește că se schimbă în fiecare zi, sper să ajungem într-un final la o concluzie. Timp să fie și bani! Dar nu mă plâng, grădinăritul este o activitate plăcută, creativă și cel mai important, fizică, așa că personal, cu sportul stau bine. O zi de strâns frunzele căzute și toți mușchii se simt băgați în seamna. Asta apropo că de azi este toamnă.

Baloanele au fost un adevarat spectacol 🙂

Étiquettes : , ,