A treia zi în Alpi a fost superbă și asta nu numai pentru că atunci când m-am trezit și-am deschis fereastra cerul era perfect senin, iar soarele la locului lui, ci și pentru că programasem un traseu special, traseu care avea să ne aducă și anul acesta față în față cu Mont Blancul. Nu înțeleg prea bine de ce mă emoționez ca un copil de fiecare dată când urmează să ne întâlnim, dar pe bună dreptate, este un munte maiestos, nu degeaba este regele Alpilor. Dacă anul trecut am admirat fața lui franceză, de la Refugiul Prarion, anul acesta voiam să-l admirăm și de pe partea aialaltă, cea italiană, mult mai impunătoare (aveam să aflu mai târziu), astfel că am ales să urcăm la Refugiul Bertone.
Aosta – vacanță printre giganții Alpilor
Alpeggi di Serena – iarnă ca-n povești și un strop de carnaval
O zi plină: Alpe Baravex, Etroubles, Aosta și Jambonul de Bosses
Față în față cu Mont-Blanc la Bertone
Refugiul Torino – relaxare la 3300m
Arp de jeux – prima dată pe schiuri de tură
Gran Paradiso și cea mai frumoasă zi pe munte
Mihaela says
noh, frumos, dar doar in poze :-p
desi sunt zile cand e super cald, parca tot nu mi e dor de iarna. sa ti zic cate grade sunt in Tailanda? :-p
Larisa says
:))) Imi inchipui ca acolo e mai mult decat vara :D.
Eh, nici mie nu mi-ar placea o iarna eterna, dar nici 3 anotimpuri ca aici nu-mi place :D. Hm, doua daca stau bine sa ma gandesc ca nici vara nu-i mereu vara :))
Alexandra V says
Desi am spus-o deja de prea multe ori probabil :)), ca abia astept primavara, nu pot sa nu recunosc ca peisajele de acolo sunt fantastice! (mai ales ca a fost si soare + Azorel :P) Vad ca si el face bulgarasi de zapada pe blanita, la Luna mea se fac atat de mari ca abia poate sa mearga, e tare comica :))
Larisa says
Alexandra, eu cred ca intr-un final fiecare anotimp are farmecul lui.
:)) da si Azorel face la fel. Trebuie sa ne oprim sa-i curatam ca altfel nu mai poate merge. In plus ii tine si rece la labute.
CARMEN says
temerari! sunteti de admirat voi doi si Bobita! 🙂
superbe fotografiile dintre nameti, peisajul este într-adevar de basm! si carnavalul dar si masa au motive de veselie, frumoasa pagina vostra de jurnal!
O saptamâna placuta în continuare sa aveti!
Larisa says
A fost o zi frumoasa, asa cu zapada si soare, dar am avut si parte de peisaje intr-adevar deosebite. Desi zona din jurul Mont Blancului este una aglomerata si un pic cam comerciala, muntii impunatori din jur te fac sa treci toate acestea cu vederea :))
Multumim, asemenea si tie!
CARMEN says
ah Azorel… scuze :)) Noi am avut in vecini un Bobita.
Larisa says
Cred ca i s-ar potrivi si Bobita :))
Floarea bunica says
Ai marsaluit prin zapada sa-ti ajunga pana la iarna viitoare.Tot raul e spre bine,referitor la mancare.Parca as fi gustat un pic de friptura.Placute si intereseante poze!
Larisa says
Da, sa-mi ajunga pana iarna urmatoare cand o sa mergem tot la munte, ca aici in regiune sansele sa ninga sunt aproape inexistente :)).
Linda says
Beautiful!!! 🙂
Larisa says
thanks 🙂
Poveştile mele says
Ce combinaţii superbe!
Pe de o parte adrenalina (sunt sigură ca a existat, la un moment dat), ritmul de plimbare prin zăpadă… efortul… bucuria de pe traseu şi cea finală.
Pe de altă parte, CULORILE – ba cerul de cleştar, ba un pic de verde, ba alb nemărginit!
Şi, nu în ultimul rând, m-am delectat (de la depărtare) cu Mont Blanc-ul! Norocoaso!!! „Stâncuţele” lui le-am văzut până acum numai în transmisiunile sportive…
Ioana
Larisa says
Da, probabil cerul este in functie de cum batea lumina. Oricum, am prins o zi buna, intotdeauna am emotii cand merg la munte sa nu fie tot sejurul nor si ceata. Cand eram in tara si aveam muntele aproape era simplu, anulam tura, acum astfel de vacante sunt programate cu luni inainte, deci merg la nimereala :)).
Cris-Mary says
Vai de capul meu cat de frumos! peisajele sunt de vis, friptura arata bine si sunt sigura ca vinul a fost numai bun si el.
Larisa says
Ziua asta a fost cu totul una memorabila.