Răsfoind zilele trecute blogul, mi-am dat seama ca nu am mai scris nimic de multă vreme la capitolul filme și cărți. Dar cum as fi putut sa scriu, când lecturile și vizionările mele tind vertiginos spre zero in ultimii aproape 2 ani😂? Ați ghicit, Erika este motivul, cu un copil mic slabe șanse de timp de cărți sau filme, dar nici cu dispoziția nu stau mai bine. In puținul timp liber care-mi rămâne pentru mine, de regula când Erika doarme, prefer sa nu folosesc prea mult creierul din dotare, concentrându-ma astfel pe activități cât mai lejere, gen ascultatul propriilor gânduri, butonatul telefonului sau uitatul pe pereți. Hai ca nu este totuși asa de rău precum pare, de vina a fost și oboseala, însă acum ca Erika doarme toată noaptea și sunt ceva mai odihnita, am început sa mai citesc câte-o pagina…

 

Anul trecut, de exemplu, am citit o singura carte. Și aia era de parenting, ceva cu sfaturi tembele despre cum sa doarmă bebelușul noaptea. Ce gluma bună! Nu m-a ajutat cu nimic, lucrurile au venit oricum mai târziu de la sine. Tocmai de aceea, de atunci nu am mai citit alte cărți de parenting, pedagogii sau filozofii, cu toate ca acest lucru este un must, se pare, in zilele noastre, increzandu-ma mai de graba in intuiția și convingerile proprii. Cu toate acestea recunosc ca sunt abonata la o mulțime de situri și bloguri despre copii, pe care le răsfoiesc in mod întâmplator sau selectiv, apropo de butonatul acela al telefonului. Citesc frecvent Erikăi cărți pentru copii, răsfoim mai degrabă, ne amuzam și ne uitam la poze, deși asta nu se pune neapărat și pentru mine. Dar sper ca anul acesta lucrurile sa se imbunătățească pe acest plan și sa mai pun și eu mâna pe câte-o carte de oameni mari. 
 
Cu filmele stau și mai rău. Nu numai ca nu am când sa le văd (încerc sa nu deschid laptopul decât la nevoie cu Erika lângă mine, la fel și TV-ul), dar nici nu-mi fac cu ochiul multe. Nu știu dacă am devenit eu prea selectivă sau filmele din ultimul timp sunt ele prea goale, dar parca nimic din ce-mi trece prin față nu ma atrage. Am reținut Viceroy’s House, despre ultimul guvernator al Indiei în timpul tranziției acestei țări de la colonie britanică la independență și Victoria & Abdul despre prietenia dintre regina Victoria și un tânăr servitor indian, amândouă filmele un pic pe aceeași tema, care m-au prins cât de cât.
 
Ma mai uit la seriale in schimb, mult mai ușor de urmărit întrucât sunt mai scurte, dar nu in exces. Îmi place foarte mult The Crown, atât datorită poveștii și realizarii foarte bune, dar și pentru jocul actoricesc, decoruri, haine, coafuri și desigur accentul acela britanic inconfundabil. Nu ma uit la mai multe episoade la grămada, nici nu as avea cum. Prefer sa îl savurez încet, câte un episod pe seara, după ce adoarme Erika, ca pe un moment al meu, doar pentru mine. Și încă ceva, o sa râdeți poate de mine, urmaresc serialele pe telefon😂, mult mai practic, cu căștile bine înfundate in urechi ( ce bine ca exista casti fără fir!!!). Am mai revăzut anul trecut și alte seriale preferate, tot pe telefon și tot câte-un episod pe seara, Downton Abbey, Reign, etc.
 
Asta este, n-ai ce sa-i faci! Încerc sa adaptez vechile mici plăceri la situația actuala. Unele îmi ies mai bine, altele mai puțin, dar nici nu contează foarte mult in final. Prezentul e aici și acum, asa ca încerc sa profit cât mai mult cu Erika, de timpul și joaca împreuna, ca uite cum creste de repede și aceste momente ale noastre de astăzi nu se vor întoarce niciodată. De-acum merge in picioare și eu deja ma întreb unde-i bebelușul acela cu cheiță care alerga de-a bușilea prin toată casa. Comparativ cu aceste clipe și trairi unice, tot restul mai poate aștepta, nu-i asa?
Etichete: , , ,