În duminica de Paște tot frunzăream paginile site-urilor oficiilor de turism din regiune în căutarea destinației perfecte pentru după-amiaza cu pricina. Pentru diverse activități de aventură nu era vremea potrivită, de vizitat un castel… parcă n-aveam chef să petrec timpul înăuntru, să mă plimb pe malul Loarei, sau prin vreun orășel nu mă încânta prea tare…ce să fac, ce să fac?!?! Nici eu nu prea știam exact ce vreau, nici nu mi-au rămas prea multe locuri noi de descoperit prin împrejurimile Tours-ului, cert este că voiam să stau afară, dar totodată să văd ceva frumos, așa că o grădină cochetă părea alegerea perfectă. Sunt mai multe grădini frumoase în zonă, mai mici, mai mari, mai tematice sau mai puțin tematice, mai pe domeniul unor castele, mai singuratice, însă chiar dacă le-am văzut doar în poze, niciuna nu părea ca grădina de la Villandry. Așa că într-un final m-am hotărât să merg la Villandry, fie și pentru a treia oară. Ce să-i faci, de unele locuri efectiv nu te saturi niciodată. 


Castelul Villandry se află situat foarte aproape de Tours, la vreo 15 km, în satul cu același nume. Este unul dintre cele mai cunoscute și vizitate castele de pe Valea Loarei și asta nu pentru arhitectura sa, sau pentru interior, ci pentru impunătoarele sale grădini. Și pe bună dreptate, dacă ai venit în regiune și l-ai ratat, crede-mă că este un motiv bun să mai vii odată. Villandry a fost primul castel pe care l-am văzut, într-una din vizitele mele în Franța de dinainte să locuiesc aici și nici până astăzi n-am putut să-l scot din topul preferințelor tocmai din cauza grădinilor. Grădinile de la Villandry sunt…. grandioase! Imense, deosebite în orice anotimp, aranjate cu grijă până la cel mai mic detaliu, cu o simetrie riguroasă, sincer vă spun că nu m-aș plictisi niciodată să mă plimb pe aleile lor.  


Villandry, construit în jurul anului 1536, este ultimul dintre marile castele renascentiste ridicate în lungul Loarei. Pentru a-l înălța, Jean le Breton, ministru de finanțe al regelui François I, a demolat parțial o fortăreață din secolul XII, din care au rămas astăzi fundația și donjonul. Descendenții lui Breton au păstrat castelul până în 1754, an în care acesta a devenit proprietatea marchizului Castellane, ambasador al regelui și cel care construiește dependențele și reamenajează interiorul după normele vremii. În 1906 castelul este cumpărat de Joachim Carvallo, născut în Spania, care își abandonează cariera științifică pentru a se dedica domeniului. Carvallo restaurează mai întâi castelul, după care purcede la restaurarea grădinilor renascentiste, înlocuite între timp cu un parc englezesc. Cu multă muncă și perseverență și după îndelungi studii aprofundate, Carvallo reușește să recreeze grădinile maiestoase pe care le vedem astăzi și care ne stârnesc atâta admirație.

Impunătoarea grădina Villandry este compusă din mai multe sectoare:

Prima și cea mai impresionantă este grădina de legume, amenajată în stil renascentist, cu influențe medievale, și compusă din 9 pătrate cu dimensiuni identice, dar cu motive geometrice diferite în interior. În aceste pătrate sunt semănate legume, culorile alternând între ele, dând astfel impresia unei întinderi multicolore. Astăzi 10 gradiniari lucrează zi de zi în potager-ul de la Villandry. În fiecare an două rânduri de plantații sunt efectuat, una primăvara, care rămâne până în iunie și cealaltă vara, care rămâne până în noiembrie, dispoziția legumelor fiind reînnoită  anual, respectând armonia culorilor și rotația culturilor.

Grădina de legume


Urmând parcursul tematic pe domeniu, se pot admira mai apoi grădina cu plate medicinale, aromatice și condimente, urmată imediat de labirintul din gard viu. Pătrundem apoi în grădina soarelui, cu trei „camere”, camera soarelui, cu plante în tonuri de galben, camera norilor în tonuri de alb-bleu și camera copiilor. Imediat ieșiți din grădina norilor, dăm în grădina apei, clasică, elegantă, cu un lac mare în mijloc, pe care se plimbă un cuplu de lebede albe, înconjurată de iarbă verde și de 4 fantini arteziene în colțuri. Cea mai cochetă dintre toate cred că rămâne grădina ornamentală, construită în terase, că o prelungire a saloanelor castelului, constituită din arbuști tăiați sub diverse forme, cu o geometrie desăvârșită.
 

Grădina ornamentală: grădina muzicii

Grădina apei

Grădina soarelui: camera soarelui



Grădina soarelui: camera norilor

Exact traseul acesta l-am urmat și noi, la pas lejer, admirând și delectându-ne cu ce aveam în jur. Am studiat atentă fiecare pătrat din grădina de legume pentru a-mi servi ca sursă de inspirație pentru atunci când voi avea propria grădină, după care am urcat pe terasa mai înaltă a grădinii cu plate aromatice. Am rams uimită în grădina soarelui de combinațiile de soiuri de plante și culori, combinații demne de o adevărată grădină botanică, după care m-am relaxat pe o băncuță preț de câteva minute în grădina apei. Am continuat cu poteca prin pădure, pe care o ignorasem dățile trecute, potecă care ne-a scos fix la punctul înalt de belvedere, unde toată panoarama gradiniilor ți se deschide în față. Am coborât pe aleea de tei ingenios creată, în pantă, până la podul de deasupra canalului pentru a admira grădina ornamentală în toată splendoarea ei și a mă minună în față formelor geometrice desăvârșite în care aceasta este aranjată. De acolo coborând treptele spre terasa inferioară și urmând canalul de apă cu mici cascade, ne-am îndreptat spre ieșire, nu înainte de a arunca un ochi la magazinul de suveniruri. Mi-am ales un suvenir „mâncabil”, mai excat un borcan de dulceață din petale de trandafiri, trandafiri din curtea castelului, desigur. 

 

Poteca prin pădure
Grădina iubirii în prim plan, grădina de legume în plan secund, grădina muzicii pe terasa din stânga sus . Grădina iubirii este formată din patru pătrate reprezentând:
iubirea tandră, cu arbuști tăiați în formă de inimi, iubirea pasională,
tot cu inimi, dar de data asta frânte, iubirea tragică și iubirea
schimbătoare.

Grădina muzicii
Grădina ornamentală

Animalele de companie sunt autorizate pe domeniul castelului, ba mai mult decât atât au șansa să-și facă și un prieten, și-anume pisica familiei Carvallo, vedeta grădinii. Chiar am zărit-o cum dormea tolănită la soare, culmea, chiar în grădina soarelui, ignorând total puzderia de vizitatori din jurul ei. Pentru că da, în duminica de Paște a fost puzderie de turiști la Villandry. Niciodată n-am văzut parcarea atât de neîncăpătoare, la fel cum niciodată nu-mi amintesc să fi stat la coadă pentru a cumpără biletele de intrare la vreun castel de aici. Cu toate acestea, grădina fiind mare, n-am simțit prea tare aglomerația, vizitatorii fiind dispersați pe un domeniul atât de vast. 


În concluzie, plimbarea noastră la Villandry în duminica Paștelui  a fost minunată. Exact ce aveam nevoie: aer curat, dezmorțit picioare și un peisaj de vis. Doar soarele n-a fost prea prietenos cu noi și a stat mai toată ziua ascuns, dar asta este, începem să ne obișnuim cu situația aceasta. Chiar și pe vreme înnorată, după câteva ore prin grădinile de la Villandry, ies de acolo alt om. Mai optimist și cu o viziune mai deschisă asupra frumosului. Nicăieri în altă parte nu cred ca arta peisagistică să atingă cote mai înalte, așa cum cred că nicăieri altundeva varza și trandafirii să poată conviețui mai bine și mai frumos împreună.  

PS:

Dacă ești curios de cum arată grădinile de la Villandry toamna, în septembrie, am scris aici despre prima mea vizită din 2010.
 
 Dacă ești și mai curios și vrei să vezi cum arată grădinile de la Villandry vara, în iunie, am scris aici despre a doua vizită din 2012.
 
 Și probabil vor mai urmă și alte vizite…



S-ar putea sa te intereseze si:

Gastronomie si vinuri locale 
Etichete: , , , ,