Îmi propusesem la început de an să citesc 25 de cărți pentru 2015. Am finalizat 29, nu-i rău, sunt mândră de mine la acest capitol, la care se mai adaugă încă câteva începute și rămase neterminate. Marea majoritate a fost citită în prima jumătate de an, am avut spor ca să zic așa, în a doua jumătate am cam lenevit, dar vorba aia nu putem băga lecturile în cap cu polonicul, ține de chef și de stare, de plăcerea aceea de a te regăsi cu cartea în mână. Despre marea parte a lecturilor am scris pe parcurs, am adăugat astăzi recenziile restante. Situația a stat cam așa: 

Cărți citite și finalizate în 2015:
 1. Pas cu Pas (Klaus Iohannis)-biografie
 2. Patrie și Destin (Diana Mandache)-biografie
 3. Sunt o babă comunistă (Dan Lungu)-ficțiune, literatură contemporană
 4. Se numea Sarah (Tatiana de Rosnay)-ficțiune, literatură contemporană
 5. Suita Franceză ( Irene Nemirovsky)-ficțiune, literatură contemporană
 6. Zilele amanților (Corina Ozon)-ficțiune, literatură contemporană
 7. Amintiri din pribegie (Neagu Djuvara)-biografie
 8. O scurtă istorie a românilor … (Neagu Djuvara)-istorie
 9. Grădina Uitată (Kate Morton)-ficțiune, literatură contemporană
 10.Povești ale doamnelor din București (Victoria Dragu Dimitriu)-istorie, memorii
 11. Războiul de șaptezeci și șapte de ani… (Neagu Djuvara)-istorie
 12. Amintiri și povești mai deochiate (Neagu Djuvara)-biografie, memorii
 13. Onoare (Elif Shafak)-ficțiune, literatură contemporană
 14. De ce este România altfel (Lucian Boia)-istorie, eseuri
 15. Casă de la Riverton (Kate Morton)-ficțiune, literatură contemporană
 16. Codul bunelor maniere astăzi (Aurelia Marinescu)-dezvoltare personală
 17. Strania călătorie a domnului Daldry (Marc Levy)-ficțiune, literatură contemporană
 18. Vieți secrete (Tatiana de Rosnay)-ficțiune, literatură contemporană
 19. Fraier de București (Florin Iaru)-eseuri, memorii
 20. Păzitoarea tainei (Kate Morton)-ficțiune, literatură contemporană
 21. Zăpada de Primăvară (Yukio Mishima)-ficțiune, literatură contemporană
 22. Suveranii româniei. Monarhia, o soluție? (Lucian Boia)-istorie, eseuri
 23. Nopțile Amanților (Corina Ozon)-ficțiune, literatură contemporană
 24. Despre comunism (Vladimir Tismăneanu)- istorie
 25. Primul război mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări (Lucian Boia)-istorie

Am scris despre ele AICI.

26. La mémoire des murs (Tatiana de Rosnay)-ficțiune, literatură contemporană- este o carte pe care nu am găsit-o tradusă în română, dar n-a fost bai, autoarea este foarte ușor de citit în franceză, stilul fiind cursiv și contemporan. Destul de asemănătoare cu Vieți secrete și total diferită de Se numea Sarah, cartea abordează teme ceva mai actuale, concentrându-se asupra personajelor Pascaline, o informaticiană de 40 de ani proaspăt divorțată, fără copii, și a apartamentului misterios, ce dă spre o stradă animată din Paris, pe care acesta îl închiriază. O descoperire macabră a unor crime monstruoase declanșează drama ce va schimba complet viața eroinei. O carte interesantă, răscolitoare, scrisă obiectiv, cursiv și fără menajamente. Finalul doar este puțin cam brusc…
 

27. L’héritage (Katherine Webb)-Moștenirea-ficțiune, literatură contemporană- o carte pe care am luat-o întâmplător pentru că părea asemănătoare cu romanele lui Kate Morton. Într-un fel chiar așa este, același stil cu tentă gotică, cu planuri teporale suprapuse, intrigi și mistere care se dezvăluie încet pe parcurs, cu familii nobiliare engleze și case enigmatice. Cam săracă acțiunea și lungita fără rost, însă descrierile sunt foarte bogate, iar personajele extrem de bine construite. O să cumpăr și Nevăzuții, de curiozitate.
 

28. Amanții 3.0 (Corina Ozon)-ficțiune, literatură contemporană-același triungi amoros deja cunoscut Cati-Mircea-Teo, cine a citit știe despre ce vorbesc, aceeași scriitură deșteaptă ca în volumele anterioare. Limbajul este la fel de colorat, dar fără a deveni scârbos, stilul este la fel de direct, ironic, cinic, fără urmă de melancolie, lamentații sau ipocrizie feministă. O analiză ironică și realistă a societății în care trăim, fie că vrem să acceptăm sau nu. Abia aștept continuarea.
 

29. Alexandra (Anna Vary)-ficțiune, literatură contemporană- este ultimul volum din trilogia Ultima Vrăjitoare din Transilvania, o carte care îmbină destul de bine legendele vechi cu conceptele societății moderne. Nu sunt chiar amatoare a genului acesta de cărți fantezie-SF, dar uneori îmi place să citesc cate pentru a mă detașa, parcă, de realitatea în care trăiesc. Am citit acum câțiva ani primele două volume, intitualate Contesa Aneke, respectiv Mathias, așteptând cu sufletul la gură continuarea care a venit la final de 2015. Ritualuri vechi, mituri și legende ce transcend timpul, castele, iubiri interzise, nemurire, toate amestecate cu adolescenți rebeli, iphone și facebook. Autoarea este de fapt Cristina Nemerovschi, care și-a ales pseudonimul Anna Vary pentru a scrie această trilogie. O lectură foarte antrenantă și plăcută, indiferent de vârstă. Seamănă cu saga Twilight a scriitoarei Stephenie Meyer, care, apropo, mie mi-a plăcut destul de tare.
 

Cărți rămase neterminate în 2015:
 1. Viața mea înainte și după Perestroika (Mihail Gorbaciov)-biografii, memorii
 2. Orele îndepărtate (Kate Moron)-ficțiune, literatură contemporană
 3. Retour au pays bleu (Françoise Bourdon)-ficțiune, literatură contemporană

 Cărți abandonate în 2015:
 1. O călătorie în India (E.M. Forster)-ficțiune, literatură contemporană
 2. O femeie la fersestra (Pierre Drieu la Rochelle)-ficțiune, literatură contemporană
 3. Copiii arborelui de jacaranda (Sahar Delijani)-ficțiune, literatură contemporană
 4. O viață fără bărbați (Siri Hustvedt)-ficțiune, literatură contemporană

Cartea preferată în 2015 a fost Onoare de Elif Shafak.
 
Este o carte pe care o aveam în biblioteca electronică de foarte multă vreme, dar pe care abia anul acesta am ajuns să o citesc, in luna mai, pe plajele de la Porticcio din Corsica. M-am apucat de ea anul trecul, dar am lăsat-o baltă destul de repede, și nu înțeleg de ce, pentru că reluând-o mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat. A fost genul ăla de carte de care nu m-am putut despărți, care m-a răscolit și m-a absorbit până la ultima pagină. Elif Shafak prezintă destinele a trei generații, împletite într-o dramă de proporții, prinse printr-o crimă înfăptuită în numele …onoarei. Romanul este interesant conceput, ca un puzzle cu piese amestecate pe mai multe planuri temporale și în mai multe locuri, personajele sunt bine construite- două surori gemene, una stabilită la Londra, cealaltă rămasă în satul de baștină din Turcia, întâlnirea dintre ele având un final neașteptat. De origine turcă, autoarea înțelege și prezintă foarte bine obiceiurile societății musulmane, conflictele și barierele dintre cultura islamică și cea occidentală, romanul ei aducând puțin cu cele ale lui Khaled Housseini, aceleași vieți distruse, justificate printr-o interpretare greșită a religiei, tema foarte actuala de altfel.  
 

Scriitori preferați în 2015:
 

1. Kate Morton-am citit: Grădina uitată, Casa de la Riverton și Păzitoarea Tainei. Mi-am procurat și Orele îndepărtate, dar n-am apucat să o finalizez anul trecut. Sunt fană, recunosc, îmi place la nebunie cum și ce scrie femeia asta. Stilul este inconfundabil, cu pendulare între prezent și trecut, cu firul poveștii încurcat, pe parcurs descoperi fapte la care nici nu te-ai aștepta, cu stil gotic, povești misterioase despre familii nobiliare, cu detalii abundente și secrete bine ascunse, amestecate pe mai multe planuri temporale. Deși Grădina uitată  și Casa de la Riverton mi s-au părut mai bine scrise, iar personajele mult mai bine conturate, Păzitoarea tainei m-a marcat cel mai intens la final. Cine a citit Kate Morton știe la ce mă refer, iar dacă nu ați citit dar vă plac dramele cu tentă istorică, destinele care se întrepătrund, sau răsturnările de situație, încercați. Sunt sigură că  nu o veți mai lasă din mână.
 

2. Tatiana de Rosnay. Dacă în cazul autoarei Kate Morton romanele sunt asemănatoare, Tatiana de Rosnay m-a surprins plăcut cu romane total diferite, atât din punct de vedere al temei abordate, cât și al construcției acțiunii și al personajelor. Se numea Sarah mi s-a părut de departe cel mai bun roman. N-a fost nevoie decât să-mi sară în ochi « al doilea război mondial », « Parisul sub ocupație germană », « deportarea evreilor » că mi-am și cumpărat-o imediat, iar după primele pagini nici că am mai putut s-o las din mână. Însă și celelalte două romane sunt interesante prin temele atinse, ceva mai actuale și din ce în ce mai prezente în societatea noastră conteporana, teme ca homosexualitatea, divorțurile, violuri, crime, etc.
 

3. Corina Ozon– nu mai știu când și cum am descoperit-o, dar mă bucur că am făcut-o. Este genială și sper ca povestea să nu se termine aici. Zilele Amanților (Corina Ozon) a fost una dintre acele cărți cumpărate sub impulsul momentului, fără să știu nimic, dar absolut nimic, despre ea, sau despre autoare. După primele pagini am fost un pic consternată de limbajul folosit, nu că aș fi vreo pudică dar nu prea am întâlnit unul atât de colorat prin cărți si, recunosc, nu-mi face mare plăcere să citesc despre triunghiuri amoroase. Dar cartea Corinei Ozon este exceptia, am continuat cu Nopțile Amanților și Amanții 3.0, care mi s-au părut deștepte, amuzante și plăcute. Ca să nu mai spun că adevăr grăiesc, personajele par atât de reale, sigur regăsim ceva cunoscuți printre ele. 

Din categoria non-beletristică, istorie, eseuri:
 

4. Neagu Djuvara este omul care chiar are ce povesti și despre care chiar merită să citești. Stilul este unul distins și elegant, foarte cursiv, dar cu toate astea cărțile lui nu se parcurg chiar repede. Dacă chiar ești interesat, atunci vei cîți anumite paragrafe cu atenție, vei reveni asupra lor. Djuvara nu plictisește absolut deloc, nu se pierde în detalii și cel mai important, aduce și alte perspective asupra istoriei prăfuite. Recunosc că sunt subiectivă, nu m-aș plictisi niciodată să-l citesc.
 

5. Lucian Boia-hulite de unii și adorate de alții, mie mi-au plăcut eseurile lui, stilul sau obiectiv, cursiv și controversat. Am apreciat privirea critică aruncată asupra istoriei noastre, total opusă celei pe care am învățat-o cu toții la școală, părerile și interpretările bine argumentate ale autorului.
 

Cartea biografică preferată 
 

Viața mea înainte și după Perestroika (Mihail Gorbaciov)-despre evoluția și traiectoria politică a ultimului secretar general al PCUS, semnată de însuși protagonistul acelor vremuri, un om care nu mai are nevoie de nicio prezentare, un colos al istoriei sfârșitului de secol XX. Nu are rost să intru în detalii, vă spun că per-ansablu lectura este deosebit de interesantă, atât prin întâmplările povestite cât și prin stilul autorului, foarte cald și sincer. N-am terminat-o, este destul de dificil de parcurs cu atenție, mai ales pasajele ce intră adânc în labirintul politic pe care însuși autorul l-a destrămat. Ceva mai sentimentale sunt capitolele despre viața personală, despre soția Raisa și fiica lor. 
 

Pentru 2016 mi-am propus tot 25 cărți.  
 
Sunt curioasă cum arată topul vostru.
Étiquettes : ,