Bun… Ai venit în Franța, ai luat toate muzeele la rând și ai vizitat toate obiectivele pe care ți le-ai propus, acum a venit vremea să te așezi la masă. Bucătăria franțuzească este una dintre cele mai renumite și mai variate din lume așa că dacă-mi spui că te gândești la o pizza sau la un hamburger de la fast-food, o să-ți zic să… te mai gândești odată. Nu am nimic cu genul acesta de mâncare, ba din contra, este una dintre micile mele plăceri vinovate, dar ca turist într-o țară nouă de ce să nu lași și papilele tale gustative să călătorească un pic? Întotdeauna am considerat că un loc nu se descoperă doar alergând de la un obiectiv la altul, ci și prin alte modalități, una dintre ele fiind bucătăria locală. Însă e drept și că nu suntem la fel de curioși, iar gastronomia nu reprezintă pentru toți un punct de maxim interes. Dar până la urmă tot trebuie să mâncăm, nu-i așa? Și atunci de ce să n-o facem într-un fel mai inedit?
Înainte să îmi ziceți că mâncarea bună costă bani, am să vă zic că la cuisine française care a făcut, pe drept sau pe nedrept, înconjurul lumii nu se descoperă doar la restaurante scumpe. Adesea și cu un buget mai mic poți mânca tradițional, totul este să fii informat, deschis și să îți placă să descoperi. În loc să mergi la Mc Donald’s, să mănânci pe la chinezi, sau să cumperi e-uri de la supermarket, intră de exemplu într-un butic de tip Charcuterie, cu produse locale, marea majoritate fabricate artizanal chiar de nenea vânzătorul, în spatele tejghelei. Buticurile charcuterie-traiteur se găsesc aproape peste tot, astfel că adesea și cel mai mic sat are unul. Iar dacă ești într-un mare oraș evită-le pe cele din cartierele turistice și găsește unul frecventat de localnici; la ora prânzului cu cât este coada mai mare cu atât marfa este mai bună.
La charcuterie este ansamblul preparatelor de carne (în special de porc), crude sau pregătite, iar le charcutier este omul care le prepară și le vinde, alături de alte bunătăți gătite (în cazul acesta este vorba de un charcutier-traiteur). În Franța charcutierul este un artizan, pentru că ceea ce face el este adesea o artă, un produit de terroir, fabricat după un savoir-faire transmis din generație în generație. E drept că în ultima vreme s-a răspândit și aici charcuteria industrială, dar încă mai găsești buticuri adevărate, cu produse fabricate à l’ancienne. Într-o charcuterie vei găsi o mulțime de bunătăți pentru mesele tale de vacanță, variate, sănătoase, mult mai ieftine decât o masă la restaurant și mult mai gustoase decât cele de la supermarket. Și-am să-ți enumăr câteva variante:
Încep cu unul dintre cele mai apreciate produse de charcuterie în Franța: jambonul. Consumat încă de pe vremea romanilor, jambonul pe care o să-l găsiți în buticurile charcuterie este de două feluri: crud sau gătit. Jambonul crud (jambon cru) este pulpa de porc, afumată sau nu, peparată pentru a fi păstrată cât mai mult. Fabricarea jamboanelor seci necesită multă răbdare, astfel că, înainte sau după dezosare, sunt frecate o dată sau de mai multe ori cu sare, uscate la aer cât mai natural posibil, adesea afumate și supuse unei maturații variabile care poate dura până la 210 zile. Cele mai cunoscute sortimente sunt: Jambon de Bayonne, Jambon cru du Morva, Jambon sec d’Ardennes, Jambon cru de Vendée etc. Garanția calității este dată de mențiuni ca „authentique”, „véritable”, „à l’ancienne”, sau „comme autrefois”, urmate de numele arealului geografic de unde provine produsul. Jambonul preparat (jambon cuit) este dezosat, sărat și gătit la vapori, iar cel mai cunoscut este Jambon de Paris. Jambonul mi se parte foarte sățios și practic pentru gustările de vacanță, putând fi consumat în mai multe feluri, în sadvisuri, pe pâine tartinată cu unt, acompaniat de castraveți murați sau legume proaspe. Mult mai bun și sănătos ca un cheeseburger, nu-i așa?
Saucisses & Saucissons sunt, pe românește, cârnații și salamuri, care se găsesc în diverse sortimente, după gusturile și preferințele fiecăruia. Probabil ăi mai fițoși dintre voi or să-mi sară în cap, pentru că vă recomand astfel de preparate grele în loc de iaurt cu lămâie, însă contrar credinței noastre că-s produse total nesănătoase, să știți că lucrurile nu stau chiar așa. În funcție de umplutura și de modul de prepare distingem mai multe categorii: cârnați cruzi, preparați, afumați, etc. Cunoscuți sunt Saucisse de Strasbourg, Saucisse de Francfort, Saucisse de Montbéliard, Saucisse de Toulouse etc. Un cârnat mai special pentru gurmanzi este Andouillette, umplut cu diverse organe de porc gătite și aromate, care se consumă în general fript sau la tigaie, acompaniat de échalotes și cartofi (la unele buticuri îl găsiți deja preparat). Pe valea Loarei trebuie să încercați Andouillette au Vouvray (cu vin alb de Vouvray). Boudin blanc este un alt sortiment de cârnat deja preparat, de culoare albă făcut în general din piept de pui, în timp ce boudin noir este un produs pe bază de sânge și grăsime de porc asezonate.
Însă regele picnicurilor, al aperitivelor, sau al micilor gustări franțuzești este le saucisson sec, un fel de cârnat-salam uscat și foarte gustos, realizat dintr-un amestec de carne tocată, sărată, aromată și presată. Uscarea și maturarea se fac la diverse temperaturi, un anumit număr mai mare sau mai mic de săptămâni, în funcție de diametrul produsului. Un bun saucisson trebuie să fie ferm și cu o aromă notabilă. Se consumă tăiat în rondele fine, cu pâine de țară și/sau unt proaspăt. Dintre cele gustate de mine (și credeți-mă că am gustat, este unul dintre produsele mele preferate, mai ales ca aperitiv), mi-au plăcut Saucisson d’Auvergne, Saucisson de Lyon, sau Saucisson de Savoie, iar varietățile se întind până la saucisson cu nuci, fistic, struguri, brânză, piper etc. Garanția calității este dată de inscripțiile „Pur porc”, „Authentique”, „véritable” urmat de numele arealului geografic unde a fost produs. Sfat: mergeți la o piață locală. Siguri veți găsi un comerciant care vă poate sfătui, sau chiar vă poate oferi spre degustare. Nici nu veți ști ce să alegeți!
Rillettes & rillons sunt vedetele incontestabile în bucătăria Loarei, așa că dacă ajungeți pe aici nu ezitați să gustați. Les Rillettes sunt obținute din carne de porc prăjită în propria grăsime și mai apoi mărunțită și asezonată cu diverse ierburi aromatice, sare sau piper, în timp ce les rillons sunt bucăți de carne cu grăsime prăjite și asezonate fără să fie mărunțite, ca niște jumări mai mari. Le găsiți și la supermarket, dar credeți-mă pe cuvânt nu au nici o legătură cu cele vândute de producători. Deși cam grele și nerecomandate celor care țin la siluetă (dacă nu facem exces nu știu ce rău ar putea face), sunt practice gata să fie servite oricând, alături de legume proaspete sau castraveți murați. Cel mai bune și autentice sunt Rillettes de Tours.
Foie gras, terrines & patés sunt și ele niște gurmanderii practice să fie degustate în vacanțe. Foie gras, delicatesa bucătăriei franțuzești, este o specialitate obținută prin îngrășarea ficatului gâștelor sau rațelor și poate fi cumpărat crud sau gata gătit. Servit ca aperitiv pe felii de pâine, poate fi acompaniat de smochine, de gem de ceapă, dovleac etc. Terrines și patés sunt preparate gătite, reci sau calde, pe bază de carne de porc în bucăți sau tocată, legate cu ou, lapte, sau gelatină. Materia prima și amestecul de ingreiente diferențiază produsele între ele. Se pot consuma imediat, cu orice ocazie, întinse pe felii de pâine proaspătă.
Tot la un butic charcuterie-traiteur găsiți adesea și câteva sortimente de salate sau mâncare gătită servite în casolete. Desigur că nu sunt la fel de sănătoase ca cele gătite acasă, dar sunt gustoase și ceva mai ieftine decât o masă la restaurant. Nu vă sfiiți și alegeți ce vă face cu ochiul. Alături de o baghetă proaspătă nu pot constitui decât o masă delicioasă.
Feuilletés sunt pateuri sărate, realizate din aluat feuilletée, ceea ce noi numim aluat franțuzesc. Se pot mânca atât ca fel principal cât și ca gustări sau aperitive. Cu brânză, cu pește, cu carne, ciuperci sau alte legume, sunt o mulțime de variante. Cea mai cunoscut este bouchée à la reine, un produs atribuit reginei Maria Leszczynska, compus dintr-un aluat crocant în formă de cupă garnisit de un amestec de carne cu legume sau ciuperci, servit fie ca antreu fie că fel principal, alături de o salată. Ar mai fi pâté en croûte, croissants au jambon și altele, este suficient să aruncați un ochi la o vitrină.
Croques, în varianta lor cea mai cunoscută de croque-monsieur, sunt sadvisuri calde, pe bază de pâine, jambon și brânză, gătite la cuptor sau la grill. O versiune a lor este croque-madame, cu un ou-ochi deasupra. Le puteți cumpăra la pachet sau degusta la prețuri nu foarte mari la braserii, cel mai adesea alături de salată verde.
Quiches & tarte sărate sunt și ele niște bunătăți pe care le găsiți cu ușurință pe toate drumurile Franței. Nu la fel de cunoscute ca suratele lor dulci cu fructe, tartele sărate sunt servite ca antreu sau fel principal (merg de minune alături de o salată) și există în atâtea combinații că nici nu știi ce să alegi. Garnitura este compusă din legume, carne, pește, brânză, iar cea mai cunoscută cred că este quiche-ul, în variantă sa de quiche Lorraine. Ultimele două le poți găsi chiar la boulangerii, care după părerea mea reprezintă un spectacol al străzilor din Franța. E bine de știut că, pe lângă celebrele baghete, croasanturi și prăjituri, la boulangerie poți găsi și preparate sărate
pe care să le mănânci ca fel principal sau gustare, ca diverse
feuilletés, croques, tarte sărate, dar mai ales un sortiment variat de
sandvișuri gustoase.
Desigur că pentru o masă ceva mai echilibrată toate cele de mai sus pot fi completate cu brânzeturi, dar despre asta nu mai are rost să vă vorbesc, am făcut-o deja.
Probabil că este mult mai practic ca turist să intri la supermarket și să-ți pui în coș cele necesare, nu numai din motive de costuri, dar poate și de teamă de conversație. Fii sigur că nici un charcutier n-o să-ți vorbească în engleză, dar încearcă să cumperi de la el, cu prețul de a arăta cu degetul ce vrei. Crede-mă că vei fi mulțumit de rezultat, produsele de la un astfel de butic artizanal n-au nimic de a face cu cele industriale de la supermarchet.
Dacă sunteți în vizită pe Valea Loarei și sunteți cazat în Tours, încercați Halele (Les Halles de Tours-Place Gaston Paillhou, 37000 Tours), o piață mare acoperită, deschisă zilnic care reușește o mulțime de comercianți de toate felurile. Găsiți info AICI. De asemenea, o idee bună pot fi și piețele locale, găsiți programul pentru fiecare departament AICI.
***
Iar în final aș vrea să vă spun părerea mea pe scurt referitoate la alimentația asta a noastră, a tuturor, care a devenit cred eu un subiect foarte discutat. Eu cred că poți mânca ORICE ai poftă, atâta timp cât nu faci excese, iar mesele tale zilnice sunt regulate și echilibrate. De asemenea, mai cred în verificarea regulată a stării de sănătate, în cât mai multe activități în natură care să includă mișcare și sport, plus un mod de viață chibzuit, cu multa odihnă. Consider multe știri despre alimentație o reală manipulare, iar părerile referitoare la anumite alimente fițe sau simple exagerări. Dar firește că fiecare alege ce pune în farfurie, mi-ar plăcea totuși ca oamenii să creadă mai mult în ei decât în ceea ce se vehiculează prin media asta infectă.
Cunoscătorii sunt bineveniți să completeze lista.
PS:săptămâna viitoare vorbim și despre deserturi 😉
Un articol fooooarte periculos pentru cei pofticiosi!!! 😛
Mi-ai facut un dor nebun de Franta…
:))
Pentru pofticiosi si nu numai. Toti tre sa mancam pana la urma, de ce sa nu experimentam un pic. Si-apoi daca nu exageram zic eu ca nu are ca sa ne faca rau 😉
Intr-adevar periculos! Mai ales pentru cei care vor sa intre la cura…:(
Ce bine că am mâncat înainte să citesc asta…! Numa' bunătăţi!
Şi, da, ai dreptate, mâncarea a devenit un subiect atât de discutat, că multora le este şi teamă să stea la masă cu gândul la calorii, grăsimi, carbohidraţi etc.
Echilibrul şi moderaţia ar trebui să ne conducă nu numai mesele, ci şi viaţa în general. Din păcate, mulţi nu înţeleg asta şi se îndoapă într-o zi, apoi îi dau cu „regim" a doua zi – două foi de salată, să nu se îngraşe!
P.S. Am citit recent cartea jurnalistului american A.J. Jacobs „Drop Dead Healthy” (tradusă în română „Cel mai sănătos om din lume”) – omul a consultat o mulţime de specialişti în multe domenii – inclusiv în nutriţie, a prezentat păreri pro şi contra, ca să nu mai spun că a experimentat pe propria-i piele tot felul de „regimuri de sănătate”.
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/03/cel-mai-sanatos-om-din-lume-aj-jacobs.html
Ioana
Si nu numai ca o dau cu regim, dar nu fac deloc miscare. In loc sa mergi duminica la mol poti iesi de exemplu duminica cu bicicleta in parc. Multa lume da vina pe lipsa timpului liber, dar sa fim seriosi, intotdeauna ne gasim timp pt ce ne place. Deci sa introducem si miscarea in activitatile curente. Ai dreptate, este o chestiune de echilibru de viata pana la urma…
of ce chinui tu un gurmand!!!! 🙂
:)) imi pare rau. Data viitoare scriu despre iaurt, promit! :))
mda, daca este sa prezinti mâncaruri taditionale în Franta, atunci trebuie neaparat sa o iei pe regiuni – dar asta stii si tu foarte bine. Daca ai inceput cu jambonl – la acest capitol "tari" sunt italienii, spanilolii, croatii, portugezii. Si francezii – dar doar cu doua sortimente.
Bayonner din regiunea Pays basque si Aoste din regiunea Alpilor Savoia.
Despre cârnati, salamuri si pateuri (paste de carne)… ma abtin sa comentez. Nu consum decât rar, nu sunt o simpatizanta a preparatelor din carne. Daca mananc carne, atunci gratar, friptura, snitel…
Despre pateurile foi-etaj – mda, se gasesc peste tot, în orice tara, la orice patiserie – nu mai reprezinta nimic deosebit sau specific.
Brânzeturi – da ai povestit si sunt de acord ca francezii sunt marii maestri! ador brânzeturile franzuzesti în combinatie cu fructe si un pahar de vin rosu sec 🙂
Eu când vin în Paris, ador prepelitele si potârnichile la cuptor 🙂 iubesc pietele din Paris, unde poti cumpara gata curatata si invelite in sunca si legate cu sfoara.
In Bretania se manânca Crêpe! Wow ce sortimente – umplute cu ciupercute, cu carne, cu brânzeturi, cu legume si da, cu dulceturi, fructe sau înghetata. La mic dejun, la prânz si la cina Crêpe!
In toata Franta, eu sunt de parere ca trebuie neaparat sa manânci peste, scoici, melci si toate fructele de mare! Trebuie profitat si apreciat ca nu în toate tarile din Europa gasesti o asemenea paleta larga si în plus, totul proaspat, direct de la sursa! Eu iubesc Franta pentru aceste bunatati! :))
Desigur ca bucataria frantuzeasca este diferita de la o regiune la alta, dar nu acesta este scopul articolului. Cine este interesat cu siguranta va consulta ghiduri de specialitate, ca sa nu mai zic ca nu sunt eu in masura sa scriu despre subiect amanuntit.
Eu am scris acest articol la modul general, in speranta de a-i ajuta cu cateva idei pe cei care viziteaza Franta dar nu dispun de un buget pentru a manca zilnic la restaurante mancaruri sofisticate. Si sunt destul de multi astfel de turisti, nici eu nu-mi permit pe unde merg sa iau masa doar la restaurant.
Apoi, am observat ca foarte multe persoane, din comoditate sau nestiinta, se orienteaza spre fast-food, ceea ce mi se pare pacat intr-o tara ca Franta.
Astfel ca, in concluzie, ideea articolului meu nu a fost nicidecum sa prezinte bucataria frantuzeasca, ci mai degraba sa ofer cateva ideii de produse locale, ieftine, gustoase, populare si la indemana oricarui calator, indiferent de regiunea vizitata.
Ai dreptate, fructele de mare sunt foarte populare aici, dar sa recunoastem, nu se incadreaza in bugetul oricui :).
☺ exact la acesti turisti m-am referit si eu – ca si eu sunt tot turist în Franta :)) Parerea mea este ca daca esti în doi sau cu familia, pâna platesti semipreparatele sau gata preparatele pe care le-ai prezentat aici, mai bine cumperi de la piata fructe de mare si le pregatesti singur la pensiune – sunt mult mai ieftine si gustoase! Eu asa fac! Daca esti singur, da, nu se merita sa gatesti si atunci iesi mai ieftin mancand la un charcutier 🙂
Nu exista sa vin in vizita în Franta si sa nu merg sa cumpar in piata! o placere mai mare nu am! 🙂 Piete mai frumoase ca în Paris nu am mai vazut în nicio capitala a Europei! ieftin si prima calitate!
Voi aveti oricum gusturi rafinate si acasa, Carmen, sunteti persoane care stiu sa informeze si sa aleaga, sunteti deschisi bucatariilor locale pe unde mergeti. Nu esti in target ca sa zic asa :)), cu siguranta stii tu foarte bine ce sa mananci in Franta si ai deja gusturile tale bine definite.
Frunzarind o multime de bloguri "de calatorii" mi-am dat seama ca putini sunt asa. Oamenii se orienteaza spre ceea ce cunosc (gen mereu pizza), spre supermarket, sau mai rau, spre fast-food. Cum street-food-ul este la moda m-am gandit ca cele recomandate pot fi o optiune.
Pietele locale sunt desigur o idee foarte buna, in plus la fiecare gasesti si un boulanger, un charcutier, un fromager, asta pe langa legume si fructe proaspete, peste si fructe de mare. Ai ce alege, asta e clar:))
In final totul este o chestiune de preferinte.
esti o draguta ♥ mutumesc pentru compliment ☺ Mie nu imi vne sa cred ca exista persoane care manânca la fast-food! aceatsa obtiune este ultima pe care as alege-o! Sunt tot felul de resturi alimentare, presate si drese la gust cu sare, piper si ceva boia de ardei, total nesanatos si in plus scump, daca compari calitatea.
te pup. O i frumoasa!
Chiar de curand citeam undeva o "recomandare" de hamburgher pe cheiul Senei :)). E pacat, de multe ori chiar si cu bani putini poti manca bine. Totul este sa fii deschis si sa te documentezi un pic. Zi faina si tie Carmen!
Cand imi e foame,toate mi se par nemaipomenite,dar nu citesc cu burta goala,asa ca le trec in revista la rece.Le-as gusta,daca as avea ocazia.Astept sa ne povstesti din Corsica. O vacanta reusita!
:)) da, e foarte neplacut si pentru mine cand mai arunc cate o privire pe vreun blog culinar inainte de masa. Parca as musca din monitor :))
Frumos articol, mi-a placut mult si m-a facut sa realizez ca deja am gustat majoritatea preparatelor despre care vorbesti. Produsele de charcuterie, foie gras, terrines si patés, croque monsieur, croque madame, quiche Lorraine si bineinteles multitudinea de sortimente de branzeturi, toate le-am gustat si ma minunez si eu ca am experimentat atat deja, mai ales ca nu locuiesc in Franta. Cu toate acestea, dragostea mea pentru Franta cred ca isi spune cuvantul. Si este un lucru bun si faptul ca locuiesc aproape de granita cu Franta, deoarece am 30 km pana la cel mai apropiat oras francez, de unde ma pot aproviziona cu bunatati.
Sunt produse oarecum la indemana oricui care ajunge in Franta si ar fi pacat sa nu se bucure de ele. Nu toti avem acces la bucataria frantuzeasca sofisticata, si ma refer aici dpdv financiar, astfel ca prin aceste produse simple pot si papilele noastre sa calatoreasca un pic.
Ps: tu locuiesti in Saarbrücken?
Locuiesc langa Saarbruecken, la 7 km, deci imi este foarte aproape si de aceea mai stiu una alta despre acest oras. Mai ales cum in Romania am fost obisnuita cu orasul mare – Timisoara, Saarbrueckenul este pentru mine echivalentul nemtesc al Timisorii. Doar in ceea ce priveste capitolul activitati si cumparaturi, pentru ca de locuit nu imi place sa locuiesc intr-un oras mare.
A avut norocul de a gusta tot ce ai scris in articol (ma refer la categorii, nu chiar fiecare sortiment) si ai dreptate cand spui ca ar fi mare pacat sa ajungi in Franta si sa manaci la fast food. Eu am norocul de a avea familie acolo si atunci mananc micul dejun si cina acasa, in general preparate si mancaruri traditionale. Multe le mai luam si din piete (mai ales tartele, pateurile ) fiindca sunt greu de facut mai ales pt multe persoane.
Totusi cu preturile am o problema in sensul ca pietele locale (artizanale) sunt scumpe. O bucatica mica de cascaval 5 euro, 1 bucatica de carnat 5-7 euro …. si nu e un fel cu care sa te saturi. Pe langa asta mai cumperi bagheta si alte maruntisuri si atunci ajungi sa platesti destul de mult doar facand degustari.
Asa este, sunt mai scumpe produsele artizanale fata de cele de la supermarket. E drept ca gustul nu se compara, dar buzunarul simte, ca sa zic asa:)). Probabil ca e de preferat sa mai alternezi cu una-alta de la supermaket si sa iei de la piata ce-i mai important. e bine ca ai familie in Franta, in felul asta cu siguranta ei stiu sa te indrume ce sa cumperi si de unde.
Mvai de papilele mele am si uitat ce-am vrut sa scriu! Ah, da, am gasit in Auchan un preparat din Franta, destul de curat pe eticheta, pate de gasca, foarte bun, sigur… si scump.
:)) da, imi inchipui ca sunt mai scumpe acolo. Dar poate ca merita din cand in cand, macar de pofta cum se spune 😉
A meritat, da.
Sper sa ajung vreodata in Franta sa reusesc sa degust macar cateva din aceste bunatati prezentate de tine. Desigur, unele se gasesc si aici, in Romania, dar nu cred ca se compara.
Vacanta frumoasa in continuare, draga Larisa. Si lumina buna! 🙂
Banuiesc ca in Romania sunt chiar mai scumpe. Probabil ca ideal este sa le degusti in patria lor cum s-ar zice. Dincolo de pretul mai mic se potrivesc si cu atmosfera de aici 😉