Se duse și prima lună din 2014, destul de repede după percepția mea, așa că mă gândesc cu groază cum parcă mâine va fi octombrie, vor monta ăștia luminițele de Crăciun prin oraș, iar eu mă voi întreba disperată unde naiba se duse și anul ăsta, că eu nu-mi dădui seama când trecu. Să stăm totuși calmi, până atunci pare să mai fie ceva, e încă ultima zi de ianuarie, cu vreme mohorâtă, timp numai bun de petrecut în casă, de citit cărți și vizionat filme.




La capitolul filme, am început anul cu Rush, film care a rămas în topul preferințelor mele până ieri. Nu sunt amatoare de curse de formula 1, nici de mașini, sau viteză, dar totuși nu m-am plictisit nici o secundă, din contră am stat cu ochii ațintiți la televizor, concentrată de putea să ia foc casa, că eu n-aș fi observat. Mi-a plăcut cum a fost realizat, mi-au plăcut și actorii și până la urmă și subiectul, de ce nu, uneori e interesant să vezi filme care ies un pic din aria ta de preferințe. Am continuat cu Hobbit, ăsta al doilea, film care îmi rămăsese restant de anul trecut. Nu mi-a plăcut prea tare, deși recunosc că nu m-am plictisit ca la primul, dar este de înțeles pe undeva, nu m-a pris deloc Stăpânul Inelelor, deci implicit nici vreunul din Hobbiți. Dintre filmele nominalizate la Oscar, am văzut Captain Phillips, un film bunicel, nu știu dacă e chiar de Oscar, dar cine sunt eu să judec, The Wolf of Wall Street, care nu-i rău, dar parcă e prea porcos, lungit fără rost și irelevant, (în schimb cu o interpretare foarte bună a lui Di Caprio), Dallas Buyers Club, o mare porcărie, părerea mea, prea oripilant, prea mulți homosexuali și droguri, dar cu cel mai bun rol al lui Matthew McConaughey de până acum și Blue Jasmine, despre care nu pot spune că m-a dat pe spate filmul în sine, dar m-a dat Cate Blanchett. Concluzia mea generală: interpretări foarte bune, actori mari, filme …. să zicem slăbuțe. 

Din lista ne-nominalizatelor la Oscar, m-am amuzat la Last Vegas, deși l-aș include și pe ăsta în categoria celor de mai sus, adică actori mari și mult zgomot pentru nimic și Diana, film pe care l-am așteptat ca și când și care m-a dezamăgit puțin, atât prin prizma realizării, cât și a actriței principale Naomi Watts, care nu mi s-a părut deloc să intre vreun pic în pielea personajului. Totuși mi-a plăcut perspectiva filmului, care nu s-a axat deloc pe viața mult prea cunoscută a Prințesei Diana, ci pe povestea de dragoste dintre ea și medicul pachistanez Hasnat Khan, poveste despre care eu personal nu știam mare lucru (sau eram prea copilă când s-a scris despre!). Măcar m-am relaxat puțin în două seri cu The Adventurer și Sweet Home Alabama, două filme cât de cât simpatice.  

Și tocmai când mă pregăteam să concluzionez că luna ianuarie a fost cam subțire în materie de filme bune, am văzut seara trecută A Beautiful Mind, cu  Russell Crowe, Ed Harris și Jennifer Connelly. Deși e vechi, nu-l văzusem până acum, dar mă bucur că am făcut-o pentru că mi-a plăcut la maxim. Nu e un film de povestit, ci de văzut, chiar dacă începutul plictisește poate un pic. În plus, Russell Crowe a devenit unul dintre actorii mei preferați, asta în cazul în care nu era deja, rar vezi un actor care să interpreteze așa de bine un rol. N-a luat Oscarul pentru el, deși a fost nominalizat, dar nu-i nimic, îl luase cu un an înainte pentru Gladiatorul. 
Vi-l recomand!



La capitolul cărți mi-am început luna cu achiziționarea a 5 e-bookuri de pe site-ul elefant.ro. Dintre ele am citit „Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee, plăcută, Și munții au ecou de Khaled Hosseini, plăcută, dar nu la fel de mult ca „Splendida cetate a celor o mie de sori”, scrisă de același autor și De La Poze La Fotografii,
carte pe care am parcurs-o în repede, dându-mi seama că prea multe
lucruri noi nu conține. Nu zic că-s eu mare fotograf, Doamne ferește,
nici pe departe, dar cartea pe care am citit-o anul trecut, „Practica
fotografiei creative”, a fost mult mai complexă, de nici azi n-am reușit
să pun în practică tot ce scrie în ea. 
Am mai dat o tură prin oraș luna asta și în afară de haine la solduri, mi-am procurat un ghid turistic despre Corsica, foarte interesant de altfel, pentru că nu puteam să nu-mi îmbogățesc colecția de cărți de călătorie, plus o carte de…țineți-vă bine…Germană pentru începători, gândindu-mă că ar fi interesant totuși să-mi valorific timpul liber cu ceva util. Desigur, nu mă aștept s-o vorbesc fuent prea curând! Cu toate astea, cartea lunii, cu a cărei lectură mă delectez în ultima vreme este… Codul Rutier, pentru că, la naiba, trebuie să pun mâna pe volan și să încep odată ș-odată să conduc. Nu știu dacă v-am povestit, dar dețin un încântător permis auto încă din 2007, pe care până anul trecut nu l-am folosit vreodată, așa că închipuiți-mă la volan! Mai mult decât atât, nu-mi place deloc să conduc, mi-e frică și dacă n-ar fi realmente necesar, nici că mi-aș bate capul. Dar exact asta este problema, că mașina a devenit o necesitate

În rest, nici o noutate demnă de menționat, viața își urmează cursul firesc spre…primăvară. Ce s-o mai ivi până atunci, nimeni nu știe, dar să fim optimiști și să gândim pozitiv. Poate zilele astea câștig la loto și mă mut în Caraibe. Atunci clar voi avea ce povesti. Apropo, o fi munte acolo ?!?!?!

Voi ce ați mai citit, cu ce filme v-ați mai delectat și ce recomandați? 

Etichete: