Mda…nu am mai scris de multa vreme nimic. Nu ca nu as fi avut nimic de spus, ci doar nu am avut vreme, inspiratie, chef. Cel putin saptamana asta mi-a fost foarte greu sa ma mobilizez. A fost una foarte urata, intr-un ton perfect cu vremea de afara.

Dupa o saptamana de vacanta, undeva departe de tot si de toate cele obisnuite, unde nu mai conta nimeni si nimic, intru-un loc frumos si deosebit, alaturi de cineva foarte drag, dupa o saptamana de liniste si dragoste, dupa o saptamna de vise si sperante, am aterizat, la propiriu si la figurat, intr-un Bucuresti gri si rece. M-a lovit imaginea lui dezolanta atat de tare, ca si cum m-as fi dat cu capul brusc de un zid invizibil si as fi ramas ametita o perioada intreband-ma ce s-a intamplat.

Parca nu-mi gaseam locul, parca ma simtem confunza si singura. Parca imi lipsea ceva, parca pierdusem ceva, parca nu eram “acasa”. Zilele au trecut parca greu intr-o rutina trista si apasatoare, sub acelasi cer plumburiu si negru de toamna tarzie, desi nu este decat un inceput de octombrie. Un frig ingrozitor si o vreme care parca te inteapa cu o mie de ace peste tot. Ma simt cumva absenta si parca totul in jur il percep diluat si estompat.

Si ca sa fie tacamul complet am mai si racit. Nu mult dar suficient cat sa-mi dea o stare de disconfort total. Parca nu am cef de nimic, parca nu reusesc sa ma adun in nici un fel. Parca as face multe, dar totusi nu am chef sa ma apuc de nimic. Privesc in jurul meu atata invidie, rautate si snobism care ma fac sa ma simt un intrus in lumea in care traiesc.

Totusi astazi e vineri. Nu fac ceva deosebit in week-end dar macar ma pot relaxa putin. Ahh, si luni va fi soare afara. Poate asa se va mai incalzi si inima mea putin. Si imi va mai trece si raceala. Si va fi mai usoara asteptarea unui sfarsit de Decembrie…….

Etichete: ,