Deși ador toamna din tot sufletul, cu tot coloritul ei minunat și zilele racoaroase, vă spun sincer că luna noiembrie nu este chiar pe placul meu. Îmi cer scuze pentru toți cei care sunt născuți în această lună, dar mi se pare atât de mohorâtă, că nu prea am cum s-o iubesc. Cred că este singura lună din an care nu mi-e chiar așa aproape de inimă. Păi cum să fie, când vine, așa lungă cum este ea, sau mai bine zis cum pare, cu zilele ei scurte, întunecoase și sumbre, cu nopțile astea lungi și reci, cu ploi mocănești, ce îți pătrund în oase, cu brumă, cu ultimele frunze moarte ce îngroașă covorul de pe străzi?! Noiembrie e atât de deprimantă….
Toată săptămâna trecută, incluzând aici și weekendul ce tocmai s-a sfârșit, a fost o vreme în care nici să scoți un deget afară nu-ți venea. Deci, ce plimbări sau poze de toamnă?! Unde mai pui și colac peste pupăza că am cam răcit. Nu-i băi, mă bucur totuși că este prima răceală pe anul asta totuși… În astfel de zile posomorâte de noiembrie nu-mi rămâne decât să stau la căldurică și să visez la sărbătorile de iarnă, la zăpada, de care mai mult că sigur n-o să am parte, decât dacă mă voi duce pe undeva în căutarea ei, la ceaiuri parfumate, la miros de cozonaci calzi și lemne care trosnesc în soba. Vorba vine, că nu știu nici să fac cozonaci și nici sobă cu lemne nu am. Dar în noiembrie la mine pe stradă miroase a lemne arse. De fapt în tot orașul și în orice altul din zonă. Pentru că oamenii au în case șemineuri. Ah, cât mi-aș dori și eu unul …
Am ieșit ieri seară să cumpărăm ceva. Mi-am luat și aparatul foto cu mine. Orașul era pustiu, străzile umede, aerul rece. Am făcut doar câteva poze, care nu mi-au ieșit chiar grozave, încă nu m-am specializat cu făcutul pozelor noaptea. Trebuie să-mi cumpăr un trepied mai mare, al meu este prea mic. Dar ce a ieșit vedeți mai jos. Eu ador pozele de noapte, deși n-am exersat prea tare vreodată. Spectacolul luminilor mi se pare întotdeauna fascinant.
Nu știu de ce, dar plimbările nocturne îmi amintesc întotdeauna de Londra, culmea, deși m-am plimbat pe înserat prin mai multe orașe, inclusiv prin umilul meu București. Însă noaptea in Londra, terasa de la Oxo Tower, panoarama incredibilă asupra unui oraș atât de cosmopolit și extravagant, dar totodată atât de rafinat și delicat, miile de lumini ce mă zăpăceau, mă îmbătau, mă amețeau, pantofii cu toc, rochia eleganta, inelul de logodnă, emoțiile, magia, malul Tamisei… Londra noaptea va ocupă intodeauna un loc special în sufletul meu.
Vă plac plimbările de noapte prin orașe? Feeria luminilor? Care a fost cea mai frumoasă plimbare de noapte pe care ați făcut-o?
 |
| Tours by night in November |
 |
| Tours by night in November |
 |
| Tours by night in November |
 |
| Tours by night in November |
 |
| Tours by night in November |
 |
||
| Tours by night in November |
PS: probabil ați observat că am scris cu diacritice :)!
Săptămână frumoasă tuturor!
Şi eu ador să mă plimb noaptea prin oraşe, sunt momente când descoperi altfel frumuseţea unui loc şi asta mă atrage la plimbările sub lumina felinarelor 🙂 Fotografiile tale surprind atmosfera din oraş şi nu sunt lipsite de poezie, îmi plac 🙂
Daaa, chiar sunt impresionată că ai scris cu diacritice, eu care sunt pentru… ce să facem, dacă ne-am ales cu diacritice 😀
O săptămână frumoasă şi ţie, Larisa… azi în Bucureşti este o zi superbă de noiembrie, ca să vezi că şi noiembrie poate fi blând şi cald 🙂
Multumesc Mira!
Referitor la diacritice, da sunt de acord, asa este limba romana. Partea proasta cu scrisul pe tastatura este ca, in primul rand la mine nu functioneaza tastatura comutata in romana si combinatiile ctrl si shift + litera, asa cum am citit…o sa mai studiez problema. Pentru texte am gasit o solutie mai simpla, un site pe internet care iti converteste direct cuvintele. De exemplu pe tastatura mea frantuzeasca :)) am toate accentele din limba franceza, ceea ce face mult mai usor scrisul, fara alte combinatii de taste. Mi-ar fi placut o tastatura unde sa am si diacriticele direct pe taste…
nu te scuza, e urata si deprimanta noiembrie. rar am prins o luna de noiembrie calda si senina. si la mine miroase a lemne arse, ma duc cu gandul la iarna 🙂
imi place sa ma plimb noaptea, da sa nu fie frig 😀 (Londra noaptea e frumoasa rau)
Da, asa este, sa nu fie frig e important :)). Vara sau la inceput de toamna mi se pare perfect …
Depinde de oras! nu imi place foarte tare fiindca in general nu imi ies pozele! prefer sa intru in cafenele, restaurante! sau sa merg la hotel si sa dorm :))
Ps: Insanatosire grabnica!
Mersi Alicee!
Da cu pozele ai dreptate, nici mie nu prea imi ies…tre' setarile facute corect si un trepied…si multa atentie…de obicei ori ies sa fac poze si ma concentrez asupra lor, ori ies sa ma plimb fara aparat si ma concentrez la plimbare…
Toata lumea se plange de noiembrie ca e urata…. dar ianuarie? Eu gasesc ianuarie si februarie cele mai urate luni ale anului! Mai pustiu si mai întunecat nu se poate! Tu ai facut fotografiile în noapte si nu se vad bine frunzele din pomi, ptr ca mai sunt înca, dar în ianuarie? Nu pot sa "hibernez" din începutul lui ianuarie pana la sfarsitul lui martie? :)))
Minnie sas tii ca mie ianuarie si februarie mi se par ca trec repede, noiembrie mi se pare parca mai lunga…Iar apoi in ianuarie sunt parca deja obisnuita cu frigul, cu iarna, acum cand abia a incept e mai greu :))
Draga Larisa, luna noiembrie trebuie sa înveti sa o iubesti :)) Dar deja ai început, iata, tocmai spuneai ca stai acasa la caldurica si visezi la diverse (Craciun, luna cadourilor…). Tocmai asta e farmecul lunii: pauza pe care ne obliga sa o luam, tihna zilelor cuibariti in patura moale, cu o ceasca de ceai alaturi, cu o carte in mana sau ascultand muzica. Sau si mai roamntic, sa asculti povestea ploii spusa la fereasta ta 🙂 E splendida luna noiebrie! la fel de frumoasa ca februarie sau iunie… toate au un farmec aparte.
Eu am semineu si da, aduce un farmec deosebit, trosnetul lemnelor, mirosul specific, dansul umbrelor flacarilor pe pereti… E superb! dar… aceasta atmosfera o poti substitui printr-o lampa Berger 🙂 in care pui esenta de flori de toamna sau de lemn de cedru, de frunze… si mai împrastii in colturile camarei cateva lumanarele… Oh ce frumos e! eu asa fac :)) si ascult muzica sau citesc sau ma uit la tv. Ah da, în luna noiembrie (de altfel în toate lunile ploioase) merg mai des ca oricand la cinematogarf :)) si ma intorc acasa seara târziu si admir orasul luminat si dublurile luminilor în balti :)) Orasul este magic!
In casa am întotdeauna flori in vaza – crizanteme sau trandafiri acum si… cum e vremea uscata, ies in plimbare în parc si adun cele mai frumoase frunze si castane si ghinde si tot ce-mi atrage in mod special privirea. Acasa pun frunzele la presat – stii unde? sub covorul de la intrare :)) Dupa o saptamana sunt perfect uscate si plate si, decorez cu ele pervazele interioare ale geamurilor sau platouri pe care mai adaug cateva mere si nuci :)) e superb! Si fac toate acestea pana pe 1 decembrie, cand intreaga casa o redecorez, pentru primul Advent :))
Te pup, Larisa draga. Sper ca acum privesti mai cu simpatie acesta luna – nevinovata! :))
Ce frumos ai scris Carmen despre noiembrie. Dupa ce am citit parca am inceput sa vad cu alti ochi aceasta luna. Multumesc :)!
Mi-ai dat o idee, poate chiar maine o sa cumpar un parfum de camera cu miros de toamna si poate o sa adun si cateva frunze si castane pentru decor. Da, in noiembrie si eu merg des la cinematograf si la fel ca si tine, imi place, in drumul inapoi spre casa sa admir luminile orasului. O seara cat mai placuta si un noiembrie minunat!
Minunat orasul tau noaptea, linistit si misterios in acelasi timp…superbe imagini. 🙂 Cum a remarcat si Alice, daca nu ai DSLR, nu prea ies fotografii reusite pe timp de noapte. Am incercat cu setari si degeaba.
Cea mai frumoasa plimbare a fost croaziera pe Dunare. Budapesta e de 100 ori mai spectaculoasa noaptea decat ziua. De fapt, nu cred ca exista termen de comparatie.
Nu imi place noiembrie cel mohorat si rece, pana acum am avut parte doar de zile frumoase insa. Si am fotografiat cat pentru 10 vieti. :)) Asta fac de doua zile si sunt epuizata. 😛
Era liniste pe stazi pentru ca era frig si plouase, de obicei e foarte animat. Imi pare rau ca nu am putut face o plimbare mai lunga. Cat despre fotografiile de noapte, e drept, cele mai bune se fac cu un DSLR, dar ies si cu un compact cu ceva rabdare si perseverenta. Trebuie un trepied bun, asta este cel mai important si un timp de expunere lung.
Cred ca fotografiile au iesit destul de bine. Mie imi plac.
Nu esti singura care "iubeste" luna noiembrie. Eu sunt ingrozita de iarna, de frig si ploaie, de zapezi. Asa ca te inteleg perfect.
Deocamdata pe aici e cat de cat bine dar da semne de schimbare. Bate vantul de cateva ore…
M-a luat cu frig doar citind 🙂
Am mers prin multe orase noaptea. Prefer orice oras noaptea. Nu se mai vede nimic din ceea ce ziua nu pare chiar asa de frumos. Noaptea orasele ma fascineaza, cu cat sunt mai luminate 🙂
Mersi Elly.
Si la mine acum este frig, desi a fost soare zilele astea si unde mai pui ca sunt si racita, nu prea mai imi vine sa ies pe afara :)). Cum spuneam mai sus, cred ca plimbarile de noapte sunt faine vara sau toamna devreme. Si iarna au farmecul lor, dar sa fii bine bine imbracat :))
Pozele tale sunt superbe, mie nu îmi ies așa noaptea, poate din cauză că nu am trepied 😀 De altfel îmi place noaptea orice oraș. Dacă e să mă gândesc la orașe noaptea multe îmi vin în minte, dar parcă niciunul ca Florența atunci când ne-am întors dintr-un tur prin Toscana și am oprit la o farmacie de la gară să-mi iau Nurofen că eram răcită cobză… apoi am luat-o pe jos spre hotel si am traversat tot centrul Florenței cu Santa Maria Novela și Santa Croce etc… jucau lumițele ca nebunele mai ales că eu aveam ochii înlăcrimați de la răceală…
Sunt tare faine orașele noaptea, sunt total altele de cele de cu zi …
Multumesc Bia. Da, noaptea e nevoie de trepied, fara nu mi-a iesit niciodata vreo poza buna. Din pacate nici eu nu am un trepied performant ci unul micut cu picioruse cam…elestice :)).
Ah, Florenta…epe lista mea si pentru zi si pentru noapte :p
Noaptea descoperi linistea orasului si e un moment foarte bun sa cunosti acel oras.
Nici eu nu iubesc luna noiembrie pentru cele mentionate de tine insa ma gandesc la partea buna a lucrurilor si anume mirosul de lemn, senzatia de confort pe care o ai in caldura din casa!
Da, Adriana asa este..caldura din casa, gandul catre sarbatori, mai salveaza din tristetea lui noiembrie :)! Mai nasol este cand esti racit, tocmai in noiembrie :))
fotografiile sunt deosebite…au parfumul toamnei…
pentru mine luna noiembrie miroase cel mai bine a toamna…
dimineata aerul este rece,umed,uneori ceata face ca timpul sa para ca a disparut…seara mirosul frunzelor uscate ne aduce mai repede acasa…
Daca n-ar fi atat de mohorata, cel putin in acest moment, cred ca mi-ar place si mie mai tare. Dar frigul de afara combinat cu raceala mea nu prea fac casa buna :)). Totusi, ai dreptate, are si noiembrie farmecul ei…
La ce oră sunt făcute? :))))
Eh, nu-s facute asa tarziu, era vreo 8-9 ceasul, dar fiind frig si umezeala, orasul era pustiu, mai ales ca era duminica.
Da, înțeleg… Oricum, sunt frumoase!
Luna noiembrie a trecut de multe ori pe langa mine fara sa imi spuna ceva. Imi era indiferenta, nu avea nimic secial. Dar in ultimii ani sunt tot mai sensibila la frig, iar noiembrie asta aduce, frigul care anunta iarna. Dupa ce am citit la Carmen frumoasele cuvinte prin care incearca sa ne faca sa iubim si aceasta luna, parca o vad cu alti ochi.
Da, si mie mi-au mers la suflet cuvintele lui Carmen si parca acum vad cu alti ochi luna noiembrie. Dar da, cum zici si tu frigul de afara nu o face o luna prea placuta :D;
Noi mai ieseam vara, noaptea, la plimbare, dupa 12, cand nu mai e nimeni pe strazi si urcam pana sus, la castel, si priveam orasul de sus :D.
Luna asta ploua mai mereu, asa ca nici din casa nu prea iesim .
Si la mine noiembrie asta a fost cam ploios, fata de anul trecut. Sper sa se mai indrepte totusi …
Eu anul acesta am observat ca luna noiembrie este una calda, insorita si plina de culori. Nu este asa in fiecare an insa acum este atat de frumos!
Imi plac plimbarile noaptea dar mai mult cu masina! Pentru ca imi place sa percep luminile in oarecare viteza, din miscare, fara sa am ragaz …
Asa este si plimbarile cu masina noaptea sunt faine. Uitasem de ele.
La mine din pacate luna noiembrie de anul acesta a fost incredibil de rece, fata de anul trecut, mohorata si ploioasa, asa ca mi-a fost tare greu sa ma pot bucura vreun pic de ea 🙁
Eu o accept pe Noiembrie asa cum e si sper sa nu fie prea mohorata. Sper sa ta faci bine! Iti spun sincer ca si mie imi plac pozele de noapte dar fara trepied si stabilizator pe obiectiv cu greu fac fata cand vine vorba sa fac cateva poze bune. Ultima calatoria la Praga a fost invaluita de lumina orasului noaptea si imi pare rau ca nu am reusit sa redau tot ce am vazut acolo , m-am chinuit dar nu am reusit sa redau totul asa cum era. Pozele tale au iesit grozav si sunt exact ca si pustietatea din ele ma fac sa ma gandesc ca toti stateau in casa langa un foc cu un pahar de vin in mana:D
Multumesc :). Din pacate ma chinui destul de mult pentru poze de noapte…tre' sa imi cumpar un alt trepied mai mare si mai stabil.
Praga noaptea imi inchipui ca este faina, mai ales dupa cum am vazut ca arata ziua. Sper intr-o zi s-o vizitez si eu.
frumoase imagini:)
Multumesc!