Încă de ieri tot încerc să povestesc pe blog despre weekendul ce tocmai a trecut, dar se pare că inspirația mă ocolește. Multe idei mi se plimbă prin minte, dar puține vor parcă să iasă și să se aștearnă frumos pe …tastatură. Duminică 2 iunie am sărbătorit „nunta de hârtie”, un an de căsătorie. Primul anișor, ăla despre care unii zic că-i greu, alții că-i cel mai frumos. Indiferent cum a fost, uite că trecu pe negândite, de parcă ieri spusei oui în fața ofițerului stării civile. Despre cum s-au căsătorit doi români la primăria din Tours, am povestit anul trecut, acum voi povesti despre cum sărbătoresc aceiași doi ramani un an de mariaj prin Bretania și Normandia. 

Dinan Bretania Franta


Primisem acum ceva vreme în dar un pachet cadou ce includea un mini-sejur de o noapte de cazare cu demi-pensiune oriunde în Franța. Oriunde este mult spus, aveam de ales dintr-o listă de hoteluri, aproximativ 15-20 prin fiecare regiune. Tot zăcea printr-un sertar de vreun an de zile, așa că aniversarea căsătoriei era un prilej numai bun să-l folosim, mai ales că în câteva luni urma să expire. Cum pachetul includea doar o noapte de cazare și cum nici noi nu dispuneam de mai multe zile libere în afara weekend-ului, trebuia să alegem o regiune ceva mai aproape, pentru că nici unul dintre noi nu voia să-și petreacă cele două zile numai pe autostradă sau la volan. Așa că am studiat harta Franței în lung și-n lat, gândindu-mă ce nu-i foarte departe și mă interesează să văd. Brusc m-am oprit la Mont Saint Michel în Normandia. 3 ore de drum din Tours nu-i rău! În plus este un loc turistic mega-popular pe care eu nu ajunsesem încă să-l vizitez. Vream și eu dom’ne să văd cetatea minune din mijlocul mării!  





Începusem să caut printre hotelurile din lista pe care o aveam la dispoziție; nu erau multe chiar la Mont Saint Michel, iar cele care erau, ba nu mai aveau locuri, ba nu primeau animale. Pentru că da, noi nu plecăm la drum fără Azorel și deși o să vă pară ciudat unora, prima condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un hotel ca eu să-l aleg, este ca animalele de companie să fie acceptate. Nu sunt?! Pa- la revedere! Următorul! Asta este, fiecare cu piticii lui. Așa că încep să mă indeprtez de Mont Saint Michel. Nu-i bai, eram cu mașina și în plus ar fi fost drăguț să mai vedem și altceva că oricum aveam două zile la dispoziție. San Malo? Fougères? Nu, eu vream la Dinan! Desigur că mulți dintre voi n-ați auzit de Dinan. Nici eu până anul trecut, când am văzut o poză la tema windows-ului. O să vă întrebați ce legătură are windows-ul cu weekend-ul meu. Păi stați să vedeți….

Posed un calculator pe care rulează un windows. Ca orice windows are și el niște teme by default , adică niște poze frumoase, care se succed ca ecran, ca să nu fie monoton. Una din temele mele se numește „France” și sunt acolo vreo 6 poze super faine, din prin diverse locuri și regiuni. Ei bine una din poze înfățișa un sat medieval la amurg, cu căsuțe vechi din piatră, cu un pod vechi peste un rău…ce mai, frumos tare. Aflu că localitatea respectivă se numește Dinan și este în Bretania. Încep să mă documetez mai mult despre acest loc și îl pun pe lista mea de așteptare, zicându-mi că într-o zi trebuie să beau un pahar de vin lângă acel Vieux Pont în Dinan.



Și uite-așa, timpul a trecut, și căutând prin lista de hoteluri mi-am amintit brusc de fotografia din Dinan. Și cum nu era departe de Mont Saint Michel, am adjudecat. În plus, găsisem un hotel tare drăguț și iubitor de animale exact în centrul istoric. Așa că am făcut rezervările, am primit confirmările, am stat cu ochii pe vreme și m-am bucurat teribil când am văzut că se anunța soare în weekend. Scria că vor fi 20 de grade, categoric un soi de caniculă față de zilele anterioare plecării. Nu s-au dovedit a fi chiar 20, ci vreo 17-18 cu puțin vânt rece, dar n-a fost așa rău. Am ajuns să mă mulțumesc și cu 18 grade la început de iunie.


Sâmbătă ne-am plimbat prin Dinan pe străduțe înguste și pe ziduri medievale, ne-am relaxat la soare, la terasă pe malul râului Rance și am făcut sute de poze din care doar câteva mi-au ieșit bune. Mi-am cumpărat vreo câțiva magneți de frigider și o cărticică cu rețete de galettes & crêpes bretonnes, adică clătite dulci și sărate bretone, specialitatea regiunii, pe care abia aștept să le încerc acasă. Am cinat la un restaurant sofisticat, unde ne-am pus la încercare papilele gustative cu foie gras combinat cu gem de mere, cu stridii marinate, cu un peste pe care n-am reușit încă să-l identific și cu niște brânzeturi super împuțite, toate acompaniate de un rosé amețitor de roz din Provence. Da, am aflat și eu că în Bretania nu se fac vinuri! Băutura tradițională bretonă este cidrul, o băutură slab alcolizata, obținută din fermentația merelor. E bună, nu zic nu, dar clar nu mergea cu ce aveam pe masă. După cină, am coborât din nou străzile medievale până în vechiul port, unde mi-am împlinit visul de a savura un pahar de vin la lângă bătrânul pod. 



Dinan Bretania Franta





Duminică, treziți de clopotul turnului cu ceas, pentru că nu degeaba se numea „Tour d’Horloge” hotelul, am luat micul dejun și după o cafea mare cu lapte am pornit spre Mont Saint Michel. După 60 de km un panou ne urează Bienvenue en Normandie. Frumoasă regiune, frumoase peisaje, frumoasă cetatea din mijlocul mării. Aș fi stat ore întregi pe iarbă, la mal contemplând. Mont Saint Michel este un loc cu adevărat deosebit, unic, nu-i de mirare că este vizitat de milioane de turiști anual. De obicei nu prea mă încânta locurile mega turistice, însă cred că unele dintre ele își merită faima pe bună dreptate. Ne-am plimbat prin cetate, pe străduțe înguste, am mâncat omletă Saint Michel și scoici, am făcut alte sute de poze și-am admirat golful fără apă, pentru c-am picat prost, când nu era maree. După câteva ore am luat drumul casei, însă până la autostradă am orbecait puțin prin sate, admirând peisajul normand deosebit de rustic, cu căsuțe de piatră risipite pe câmpuri incredibil de verzi, printre cirezi de vaci grase și leneșe. Am căutat o turmă de oi, pentru că aveam eu în minte un cadru pentru o fotografie, adevarata operă de artă vă jur, dar nu am găsit, așa că am plecat puțin cam dezamăgită. Noroc că mi-am luat pentru drum ceva să mă îndulcesc, un far breton și un kouign-amann, care au mai diminuat un pic febra creativă. 




Mont Saint Michel Normandia Franta




Și cam ăsta fu weekendul. O să povestesc mai multe despre fiecare când îmi găsesc inspirația și timpul. Și când m-oi mobiliză să sortez și să editez pozele. Deja încep să mă gândesc unde sărbătoresc la anu’. Cine știe ce idee mai îmi vine până atunci. Noi să fim sănătoși, să ne iubim și să ne înțelegem, că timp de gândire mai este. Până la aniversarea următoare îmi văd de viață de femeie măritată, care nu-i așa grea precum se zice. Dimpotrivă, așa cu urcușuri și coborâșuri, pentru că aș fi ipocrită să zic că este perfectă, chiar încep să cred că viață este mult mai frumoasă și interesantă în doi.

Citeste toate episoadele acestei escapade in Normandia-Bretania (2013):



Etichete: , , , , ,