Doua pliculete de zahar si doua cutii de lapte la trei sferuri de cana de cafea. O zi de luni in care era aproape gata sa nu ma trezesc. O noua saptamana, una din cele multe si toate la fel. Aceleasi probleme aceleasi griji. Aceeasi asteptare. Acelasi job. Aceeasi casa. Same fucking life. Sau poate noi bucurii, prospete sperante si mari realizari. O lume mult prea agitata si anosta, mult prea banala si cotidiana. Un oras excesiv de aglomerat si mult prea obosit si searbad. Viata isi urmeaza cursul zi cu zi in aceeasi rutina si monotonie.
Mi-am descoperit o noua pasiune. Sa scriu. Nu stiu daca o fac neaparat grozav , nu stiu nici daca o fac chiar rau. Dar stiu ca o fac cu mare placere si sunt convinsa ca peseverand o voi face din ce in ce mai bine. Uneori nu am un subiect si imi place sa aberz, cum fac si acum. Dar imi place sa-mi exprim in scris ideiile si gandurile. E o cale de comunicare libera si nimeni nu este obligat sa te citeasca. Doar cine vrea.
