Începusem să vă povestesc în articolul trecut despre cum am ales să petrecem prima zi în Corsica la plajă, dar nu v-am povestit decât despre fabuloasele Calanques de Piana. Deci unde sunt plajele? poate că vă întrebați. După cum vă spuneam, drumurile în Corsica sunt adevărate aventuri: trebuie să-ți iei marje considerabile de timp pentru a ajunge dintr-un loc în altul și eventual să nu-ți programezi prea multe activități într-o zi pentru că sigur te vei opri pe drum. Fie că este vorba de un viraj amețitor, de un peisaj ce-ți taie respirația, de vreun munte ce se „varsă” în mare, de vreun sat „spânzurat”, sau doar de o „cireadă” de porci ieșiți la plimbare, drumurile în Corsica sunt ele însele obiective turistice care merită toată atenția. Așa că la plaje n-am ajuns prea repede. Mai întâi au fost calăncile, după care a urmat satul…
Satul Piana este situat în departamentul Corse-du-Sud, la vreo 10 km de Porto. Deși clasat printre cele mai frumoase sate din Franța, Piana nu este atât de celebru pentru patrimoniul său arhitectural sau religios, cât este pentru decorul în care este așezat. Cocoțat pe un picior stâncos ce domină marea, Piana, ca mai toate satele de munte din Corsica, pare că păcălește gravitația: judecând după înălțimile care-l mărginesc, te întrebi serios cum pot locui oameni acolo. Dar locuiesc, cel mai probabil corsicanii s-au adaptat de-a lungul timpului la condițiile acestea… prăpăstioase.
Satul Piana
Piana este vizitat anual de foarte mulți turiști, culmea nu datorită mării, ci munților din împrejurimi: calăncile Piana la nord și Capul Rossu la sud, spre care de altfel ne-am îndreptat și noi. La ieșirea din sat am luat drumul mai lăturalnic spre Arone, lăsând în urmă pe cel principal spre Ajaccio. Imediat după ieșirea din sat, o șosea serpentinoasă coboară la dreapta spre una dintre rarele plaje din zonă accesibile de pe uscat, mica ansă Ficajola (sau Ficaghjola în corsicană). Pentru a ajunge la ea, șoseaua sinuoasă este urmată de un traseu de drumeție la picior. Nisipul nu-i prea fin, ba chiar este amestecat cu pietriș, iar în sezon se zice c-ar fi destul de înghesuită, însă stâncile și panorama spre Golful Porto îi fac pe cei care au fost să spună despre Ficajola că merită tot efortul.
Ficajola
Nu ne-am oprit la Ficajola, ci am mers mai departe spre Capo Rosso, al doilea cel mai occidental punct al Corsicii după insula-satelit Gargalo din rezervația Scandola, un cap din granit roșiatic, accesibil doar la picior și „coafat” de un turn genovez. Abia după cap avea să fie punctul nostru final, nu capul în sine, ci plaja din spatele lui: Arone, considerată una dintre cele mai frumoase plaje din Corsica. Înconjurată de stânci și maquis- adică tufișuri și arbuști specific mediteraneeni, veșnic verzi, acoperită cu nisip fin și alb, plaja Arone oferă pe lângă o vedere deosebită spre Capul Rossu, o culoare și o limpezime de neimaginat a apei.
Capo Rosso
Spre Capo Rosso
plaja Arone
La Arone ne-a plăcut atât de tare, încât am mers două zile din cele șapte petrecute pe insulă. Nu sunt o mare amatoare de plajă, dar parcă nici să treacă vacanța fără măcar o zi de la bronzat și bălăcit nu-mi place. E atât de relaxant să lenevești pe nisipul fin, care parcă se strecoară-n toate cele, mai ales când dă Azorel din picioare ca să-și facă gaură în nisipul umed de dedesubt, iar atunci când simți că iei foc să plonjezi în apa de un turcoaz amețitor din care parcă n-ai mai vrea să ieși… Andrei a făcut snorkeling și a ieșit din apă mega-entuziasmat, ba chiar mi-am băgat și eu capul nițel la fund ca să văd peștișorii cum înotau în jurul picioarelor mele. Genial! Plaja Arone nu-i în dreptul niciunui sat, e pur și simplu așa, aruncată în pustietate. Există un camping care funcționează într-un colț, câteva case și unul-două restaurante. În rest, după un drum anevoios, rămâi tu și cu marea. Eh, și-încă doi trei oameni…
Toata lumea profită de soare 😉
sa stii ca m am uitat pe toate pozele, foarte misto Corsica! si Azorel numa cu nisip in bot :)))
:))) adevarul este ca sa mergi cu Azorel la plaja e o adevarata aventura. sa vezi cand incepe sa se tavaleasca de ne umple de nisip. Tre' sa stam la distanta de el :D.
Excelent! Azorel este un dulce! :)) dar… unde ii este costumul de plaja :)))))
faina si ziua aceatsa de concediu! superba plaja! abia astept sa ne luam elan si sa facem traseul pe care l-ati facut voi, vara acesta. Tare mult i-a placut ideea sotului meu.
un weekend fain!
N-are costum :))))
Merita Corsica, mai ales daca va plac locurile mai salbatice. E foarte frumoasa si nu-i foarte departe.
Weekend fain si tie Carmen!
Superbe imaginile, ce culoare frumoasa are apa…si fara aglomeratie…cred ca ati avut senzatia ca toata plaja e a voastra…
Exact, aveam imprsia ca toata plaja e a noastra si ca marea este o piscina :)). Plajele aglomerate, cearceaf langa cearceaf nu ma incanta deloc, prefer astfel de locuri mai retrase si mai salbatice.
Ce apa clara si albastra si ce plaje frumoase, deloc aglomerate. 🙂 Aici chiar ca te poti relaxa si inota in voie. De la o vreme am inceput si eu sa simt nevoia linistii si solitudinii absolute, a unor plaje salbatice, in mijlocul pustietatii, exact ca Arone. De vis! 🙂
Chiar ma gandeam asta vara ca daca as avea toata plaja si toata marea numai pentru mine as fi multumita. Ma deranja orice aparitie umana. :)) 😛
O mentiune speciala pentru dulceata de Azorel, cel mai dragalas catel! 🙂 Foarte simpatic. 🙂
Sunt si in Corsica plaje aglomerate, dar se gasesc o multime si din astea mai salbatice, linistite, pe care si eu, la fel ca tine le prefer.
In cazul nostru a mai contribuit si faptul ca am fost acolo la sfarsit de sezon, in septembrie nu prea mai pleaca lumea in vacanta.
Si cred ca mai este o chestie in Corsica: majoritatea celor care vin aici nu vin exclusiv pentru mare, ci pentru diverse alte activitati, plimbari, munte, asa ca sunt sanse si in sezon sa gasesti putina lume pe plaja ceea ce este extraordinar dupa mine :).
Pe o plaja pustie ar trebui sa merg si eu cu Azorica mea (Luna), ca nu-i place deloc aglomeratia si e si curioasa de fel…. :)) ma trezesc uneori daca ma opresc sa vorbesc cu vreo tanti ca baga nasul in sacosa respectivei :))
E bine ca e indrazneata. Azorel fuge mancand pamantul :))