Se zice că la Lille trebuie să te plimbi cu ochii pe sus. Casele colorate cu fațade drepte sunt atât de frumos și de bogat ornate că trebuie să îți iei marje considerabile de timp pentru a admira în detaliu munca artiștilor ce le-au decorat. Prin măiestria lor de a sculpta piatra și de a lucra cărămida, aceștia au dat arhitecturii orașului Lille, încă din secolul XVII, un stil individual, situat undeva între baroc și flamand. Cele mai remarcabile exemple de astfel de case sunt cele care bordează strada ce duce spre Palatul Rihour, sau cele care înconjură Grande Place și formează un careu în preajma clădirii Vechii Burse, bijuteria arhitecturală și totodată emblemă a orașului.
Insă locul inconturnabil de rendez-vous al localnicilor și punctul de atracție al turiștilor este Grande Place, piață ce desparte simbolic orașul în două părți: de o parte cartierul Saint-Sauveur, cu zone pietonale unde o mulțime densă și colorată se grăbește mai mereu pe străzile mărginite de cinematografe sau galeriile de modă, iar de cealaltă parte Vechiul Lille, centrul istoric al orașului, ce păstrează și astăzi străduțele sinuase din Evul Mediu, încadrate de case vechi dar frumos restaurate, la parterul cărora se găsesc galerii de artă sau buticuri elegante, laolaltă cu baruri și cluburi de noapte. Un amestec bizar de omogen, de îți da impresia că nici n-ar trebui să fie altfel.
Palatul Rihour, sediul oficiului de turism, unul dintre ralele vestigii ale arhitecturii gotice-flamboiante din oraş, este un vechi palat din
secolul XV ce reaminteşte de ducii de Bourgogne.
Prin Vechiul Lille: Rue des Chats Bossus
Prin Vechiul Lille: rue Monnaie
Prin Vechiul Lille: rue Monnaie
Prin Vechiul Lille: rue Monnaie (Musée de l’Hospice de la Comtesse)
***
O altă plimbare la fel de interesantă a fost cea prin cartierul Saint-Sauveur, dincolo de Grande Place.
Cartierul Saint-Sauveur: rue de Paris, vechea ruta pe care o foloseau comercianții pentru a merge spre sud.
Cartierul Saint-Sauveur: rue de Paris
Cartierul Saint-Sauveur: rue de Paris
N-am ținut traseele cap coadă de la început la sfârșit, dar pe parcursul zilei am acoperit toată zona recomandată, tot ducându-ne și întorcăndu-ne prin labirintul de străduțe al orașului, iar din când în când ne-am mai odihnit picioarele la câte o terasă, în compania unui ceai sau a unei beri regionale. Nu mai știu ce am mâncat la prânz, dar a doua seara ne-a prins la un alt restaurant tradițional, situat pe rue Gand, aceeași stradă ticsită de localuri, unde fusesem cu amicii în seara anterioară. De data aceasta am ales un alt preparat, pe care îl aveam în minte, poate o să râdeți, dar când mi-am făcut temele pentru Lille, pe lângă o lista cu obiective de vizitat am făcut și o listă cu specialități culinare de încercat. Nu le-am gustat chiar pe toate, firește, nici nu pot spune măcar că gastronomia din nord este chiar pe gustul meu, dar nici să mă duc acolo și să nu încerc nu m-ar fi lăsat inima. După cină seara am încheiat-o rapid, un pic obosiți de lunga plimbare de peste zi, mai ales că a doua zi urma să ne trezim dimineața devreme pentru a ne urca în trenul spre Bruges.
Câteva moace de-ale noastre 🙂
Grande Place noaptea
***
Unul loc rămas pentru o dată viitoare la Lille este Muzeul de Arte Frumoase din Place de la République, considerat se pare unul dintre cele mai bogate muzee de artă din Franța, muzeu ce adăpostește o mulțime de opere celebre (Donatello, Rubens-pictorul meu preferat, Goya, Delacroix, Rodin, Picasso, etc). Al doilea loc, de care am aflat din păcate prea târziu pentru a-mi face timp să ajung, este casa memorială a generalului Charles de Gaulle, născut la Lille pe 22 noiembrie 1890, casă clasată astăzi momunemt istoric.
Un pic de istorie pentru cei interesați.
Orașul Lille, capitala Flandrei, este evocat pentru prima dată, în 1066. În acea epocă exista deja un castrum, sediu al conților de Flandra, compus dintr-un palat și o colegială. Orașul se dezvoltă progresiv, mariajul dintre Marguerite de Flandre și Philippe le Hardi din anul 1363 marcând o nouă etapă în istoria sa. Marguerite aduce ca zestre Flandra Burgundiei, astfel că Lille împreună cu Bruxelles și Dijon devine una dintre capitalele comitatului.
Mai târziu, în secolul XV, tot printr-un mariaj, între Marie de Bourgogne și Maximilien de Austria, Lille trece în regatul Spaniei, ceea ce deschide o epca de aur. Mai multe mânăstiri sunt construite, iar orașul cunoaște o dezvoltare importantă.
În 1667 însă, Louis al XIV-lea ocupă Lille, pentru oraș începând o nouă fază, ceaa franceză, moment marcant și pentru arhitectura orașului, când stilul tradițional flamand se amestecă cu tendințele franțuzești din acea epocă.
Din păcate mai multe clădiri sunt distruse în timpul Revoluției Franceze, însă orașul rezistă cu eroism, urmând alte faze de trasformare și mărire după 1858.
În zilele noastre, cu aproape 220 000 de locuitori, Lille este al zecelea oraș din Franța și a patra metropolă a țării. Cu 36% din populație sub 25 de ani, Lille este un oraș viu, tânăr și dinamic.
În 2004 Lille a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii și obține denumirea de Ville d’Art et D’Histoire, afirmându-se ca destinație turistică și culturală.
Frumos!Sti ca te citesc cu mare placere.Ai un sot dragut si prezentabil,dar tu ne arati in marime naturala mai mult pe Cutu.Baba Aglaie vrea sa va cunoasca mai bine.Iti dorec ca in acest an sa faceti mai multe calatorii si sa aveti vacantele care le vreti. Numai bine, micuta mea frantuzoaica!
Multumesc pentru cuvintele frumoase. M-ati facut chiar sa zambesc :).
Pozele, inclusiv cele cu noi, le gasiti in albumul de aici: https://photos.google.com/album/AF1QipNStSBoaTGFhG2rL1Nd-gvIGgAfFTHgjYVEIkWm?hl=fr
Chiar daca am avut numeroase ocazii sa vizitam Lille in perioada cand am locuit in nordul Frantei, nu ne-a atras niciodata. Ne-a dat impresia de oras industrial, cu case din caramida rosie construite special pentru muncitori. Centrul orasului vad ca are o arhitectura diferita si colorata. Am o amica bulgaroaica care locuieste in Lille si tot zic ca-i fac o vizita, mai ales ca acum avem copii de aproape aceeasi varsta 🙂 Mereu insa ne atrag alte destinatii frantuzesti!
Cam toate orasele frantuzesti par industriale de la margine. Cand am drum uneori si privesc Parisul de la margine mi se pare atat de urat si de industrial incat daca n-as sti ce se ascunde in centrul lui parca n-as calca niciodata acolo :))
Acum stii cum este, fiecare cu prioritatile lui, e drept ca Lille nu este cel mai turistic oras din Franta si nici o destinatie pentru oricine.
Insa mie imi plac uneori si locurile astea mai putin cunoscute. Fiecare are ceva de arata si toate imi dau senzatia de descoperire personala, de nou, de autentic. Si, culmea, ma dezamagesc mai putin fata de majoritatea locurilor mega-cunoscute, care, desi ma atrag la inceput, sfarsesc de cele mai multe ori prin a ma obosi si a ma enerva cumplit :D. Dar asta este strict parerea mea :p
Cladirile vechi cu arhitectura deosebita imi plac de fiecare data cand le vad, la faţa locului sau in poze. 🙂
Si mie imi place la nebunie sa admir arhitectura cladirilor pe unde merg si chiar in pozele altora 🙂
Franţa este mereu surprinzătoare. 🙂
… si foarte diferita de la o regiune la alta 🙂
Foarte faine relatările tale de la fața locului. Sunt calde și plăcute, nu științifice și reci! Îmi face mare plăcere să trec pe blogul tău. Să aveți un an bun cu sănătate și bucurii!
Multumesc, Maria! Ma bucur ca ti-au placut. Te mai astept pe aici in cazul asta, in vizita la "casuta" mea virtuala 😉
E tare adorabil oraselul! Imi plac mult culorile, cladirile, stradutele, pare tare vesel 🙂
Este intr-adevar destul de colorat. Chiar mai colorat decat m-am asteptat si eu sa fie.
ai mare dreptate, chiar cu ochii pe sus! si ce imagini ne arati, parca am vedea chiar noi!
Ma bucur ca ti-au placut, Coco 😉
Citesc, privesc cu drag toate pozele si din pacate regret ca nu am fructificat ocazia avuta acum 3 ani de zile – de a vizita acest frumos oras, la acea vreme am considerat ca si tine la inceput ca nu am ce face acolo sau vizita, ma gandeam doar la mari capitale europe, multumesc mult pentru aceasta relatare completa, sper sa ajung si aici.Toate cele bune!
Da, ai dreptate, adesea ne gandim la mari capitale sau la locuri mai turistice, manati cel mai probabil si de relatarile prietenilor, de ceea ce citim sau vedem la tv. Insa uneori si locurile mai putin cunoscute au farmecul lor. Trebuie doar sa vrem sa-l descoperim. Sigur or sa mai fie si alte ocazii sa ajungi la Lille, Cami ;)!
Foarte frumos Lille-ul, cel putin partea prezentata de tine in imagini. Apropos, incredibile fotografii, ca de obicei. 🙂 Mie, orasele frantuzesti, inclusiv cel de fata, imi par extrem de elegante, aristocratice. Mi-ar placea foarte mult sa ajung la Lille. 🙂
Centrul este intr-adevar frumos si elegant. Si este si foarte viu, animat, plin de tineri, chiar daca nu este un oras vizitat. Spre margine este mai putin turistic si destul de industrial, cam ca toate orasele, dar apoi nu mergem sa ne plimbam pe acolo.
Ce frumos arata Lille-ul in pozele tale, cand am fost eu , in 2008 , parca nu arata asa colorat , mie nu prea mi-a placut , nici fiica mea nu s-a acomodat cu el ,suferea ca nu are spatii verzi , eu cred ca era socul primului job dupa studii , s-a mutat in Rouen dupa doi ani , am fost si acolo, pot sa spun ca Rouen-ul m-a cucerit din prima 🙂
Stii cum se zice, fiecare cu gusturile lui. Mie mi-a placut Lille, intr-adevar. Ba mai mult decat atat, cred ca m-am simtit mai bine in acest oras decat in Bruges, cel mult-laudat, pe care l-am vizitat in a doua parte a escapadei de iarna trecuta.
Uite ca la Rouen n-am fost pana in prezent, dar intentionez sa merg. Mi-as dori sa vizitez de fapt toata Normandia pe-ndelete.
Multumesc, Larisa pentru informatii!Am vizitat orasul cu ajutorul ghidului realizat de tine. A fost într-adevăr frumos. Am mancat la restaurantul propus de tine si le-am aratat blogul tau! 😊😊😊😚