Luni am fost la Paris cu treabă. De fapt treaba era s-o iau pe maică-mea de la aeroport, dar am și profitat puțin să-mi mai clătesc ochii prin capitală. Mai un pod, mai o clădire, mai un magazin și uite-așa am ajuns acasă cu un cârcel la un picior, de nu-l mai puteam mișca și cu multe bășici prin tălpi. Iar dacă până acum m-am plâns că de fiecare dată când ajung eu la Paris vremea era urâtă, iată că de data asta fu cald și soare. Și încă ce cald și soare, că am ajuns seara nu numai cu picioarele în pungă, ci și cu o ușoară insolație. Pălărie?! Ce e aia?! Dar fu frumos tare. Parcurile pariziene sunt frumoase tare, pentru că mai mult prin ele ascunsă la umbră am stat. Și dacă tot veni vorba de parcuri, n-aveam cum să ratez o mică siestă în Grădina Luxembourg, că doar ea este cea mai cea, dintre cele mai cele, nu?
