Mâine va fi prima zi de iarnă și o simt cum nu se poate mai bine, ținând cont de cele 2 grade de afară, iar colac peste pupăză, m-am trezit și cu gâtul înțepenit. Nu o să încep să-mi vărs patriotismul pe blog cu ocazia zilei naționale, dar n-o să-mi vărs nici frustrarile. De fapt mă gândeam să vorbesc despre iarnă, dar cum ideile mele sunt foarte schimbătoare în minte, m-am trezit azi cu gândul la vară.  De fapt acest gând, dacă stau bine să mă gândesc, mi-a venit în timp ce-mi plimbam câinele la prima oră și făceam pariuri în minte dacă sunt sub sau peste 0°C. 

sursa

Așa că dacă săptămâna trecută tot v-am povestit despre ce să mănânci când te aseazi să-ți tragi sufletul la un restaurant, astăzi o să vă vorbesc despre varianta mai ieftină și mai frumoasă a ritualului de luat masa  și vă invit astfel la un picnic pe malul Loarei. Hai totuși doar să facem planul astăzi și să-l punem mai bine în practică peste câteva luni… Deci …Graçooon?!…ah, stai că nu mai este nevoie de meniu… 


Așa că dacă ai ajuns pe valea Loarei, ți s-a acrit de la atâtea castele renascentiste și fortărețe medievale, ți s-a subțiat și portofelul de la restaurantele cu măsuțe în stradă și ai mai nimerit și într-o duminică însorită de vară, trebuie să-ți rezervi timp musai pentru un picnic. Ce poate fi mai fain, decât să te întinzi pe iarbă și să iei masa în mijlocul naturii? 

Dar să o luăm cu începutul, adică cu pregătirea picnicului. În primul rând îți recomand să închiriezi o bicicletă. Nu, nu vei mânca pe bicicletă, dar e mult mai plăcut să ajungi la locul cu pricina nemotorizat. Sunt multe centre de închiriat în fiecare oraș, iar pe marginea fluviului, pe ambele maluri, sunt amenajate piste de pedalat. Oficiile de turism din regiune promovează foarte intens ideea la Loire à vélo, ceea ce mi se pare chiar bine, că prea au uitat mulți să mai facă mișcare. 


Cu cortul pe malul Loarei

În prealabil este bine să-ți fi cumpărat un coș de picnic, din ăla drăguț de răchită împletită, elegant și franch style, asortat firește cu o pălărie de paie. Pentru doamne eventual și o și o eșarfă colorată care să fluture în vânt, plus o pereche de ochelari „muscă”. Dar dacă nu l-ai luat, coșul, nu-i bai, că mergem acum la piață. 


În majoritatea orașelor din regiune, duminica dimineața, și doar dimineața, șaseee!!!…vine piața!!! Pentru că ea, adică piața, nu este mereu acolo. Sunt piețe volante, care apar și apoi dispar fără nici o urmă, fără nici o hârtie, gunoi sau mizerie care să ateste că au fost vreodată acolo. Curat și civilizat. Sunt mai multe feluri de piețe, în funcție de marfa vândută (piață de flori, de haine, de vechituri etc) și de perioadă sau durată, dar noi ne oprim astăzi la una cu mâncare, desigur, doar nu o să mâncăm tapițerii vechi. Se poate merge și la supermarket, unde probabil merindele sunt mai ieftine, dar trebuie avut în vedere că în Franța, toate magazinele sunt închise duminica, inclusiv și mai ales hiper si supermarketurile. Dacă Dumnezeu a lăsat a 7 zi pentru odihnă, francezu’ a înțeles foarte bine mesajul.  


La piețele tradiționale se găsesc de toate, sau mă rog, toate cele necesare unui picnic, sau unei mese, inclusiv un coș de răchită. Este foarte popular de altfel, foarte mulți oameni merg la cumpărături cu coșul atârnat de braț, nu cu punga.

Dar să lăsăm poveștile și să vedem ce luăm pentru picnic? Păi în primul rând te oprești la un charcutier, adică la un nenea de unde poți lua tot felul de bunătăți, gen sortimente de jambon, cârnați tradiționali uscați, toate pregătite, gata de mâncat. Dacă ai de gând să faci un gratarel pe malul gârlii, pardon fluviului, te oprești și la boucherie, adică măcelărie, de unde iei carne sau cârnați proaspeți. De obicei la boucherie/charcuterie găsești și chestii gata preparate: chifteluțe, rillons, rilletes, fois gras, pui/porc la grătar, diverse preparate gătite, salate etc…numai bune pentru un picnic. 


Urmează la crèmerie de unde poți lua brânză. Nici o masă fără brânză, desigur! O să rămâi uimit de câte sortimente pot există, de câte mirosuri te învăluie. Câteva opriri pentru legume prospete și fructe, iar apoi ultima oprire din piață: bulangeria. De acolo iei bagheta, croasanturi și tarte cu fructe. Sunt obligatorii! Iar la ieșirea din piață intri și într-un magazin de vinuri. Da, ele sunt deschise duminica! 

Și gata, făcurăm piața! Se așează merindele frumos în coșul de răchită. Baghetele trebuie să iasă întotdeauna jumate afară din coș, altfel nu este art de vivre à la française. Se pune coșul pe bicicletă și se pleacă la drum, pedalând lejer pe malul Loarei. 

sursa
Unde te îndrepți apoi? Păi unde vrei. Malurile fluviului sunt pline de locuri faine unde să întinzi păturica. De preferat sunt cele din afara orașului, unde este mai plăcut și mai liniște, plus o priveliște mai drăguță, pe lângă un sat de preferat, à la campagne cum s-ar zice.  


Eu propun satul Candes Saint-Martin, unul dintre cele mai frumoase ale Loarei, la confluenta acesteia cu râul Vienne. Este un sat încărcat de istorie, aici fiind locul unde a trăit și decedat Sfântul Martin, episcop de Tours. La o aruncătură de băț mai la vale de Candes Saint– Martin, găsim satul Montsoreau, la fel de splendid, cunoscut mai degrabă pentru castelul sau. Va mai aduceți aminte de romanul lui Alexandre Dumas „Doamna de Montsoreau”? Ei bine despre Montsoreau ăsta este vorba. Deși localitățile sunt despărțite de doar 2 km, sunt nu numai în departamente diferite, între ele fiind granița de departament, dar și în regiuni diferite:  Centre și Pays de la Loire. 
 
E un loc foarte fain pe care eu îl recomand, unul dintre cele mai frumoase locuri care le-am văzut pe Valea Loarei. Am fost doar în trecere, fiind în aceeași zonă cu locul unde am făcut drumul vinului Saumur-Champigny, nu am zăbovit prea mult și nici nu am făcut poze, dar am rams în minte cu imaginea Loarei la Candes Saint Martin și Montsoreau în amurg. Toamna asta n-am mai apucat să mă întorc, acum nici nu se mai pune problema, că a venit iarna, dar va fi timp anul viitor, nu mă mut în altă parte. 

Și acum că am găsit și locul, avem și bunătățile, să întindem păturică, să ne așezam și noi pe ea, să ne delectăm papilele gustative cu bunătățile din coș și ochii cu peisajul din jur. 
 
Bon appétit mes amis!

Etichete: , , , ,