De trei lucruri eram absolut sigura. 
Primul, Edward era vampir. 
Al
doilea, o parte din el- si nu stiam cat de puternica era acea parte-era
insetata dupa sangele meu.
 Si al treilea, eram neconditionat si
irevocabil indragostita de el.
 

…si o sa incep prin „gusturile nu se discuta„, intrucat este un subiect controversat, cu multe pareri pro si la fel de multe contra. Ca ar fi pentru adolescenti, ca ar fi copilaros, pentru cocalari, pitipoance, sau incult, va spun sincer ca mi-au placut atat filmul, cat si cartea. Si ce daca e pentru copii? N-am iesit inca la pensie. Mai este timp sa visez la povesti de dragoste dintre fete frumoase si vampiri, nu?

In cazul in care nu ati vazut filmul, ei bine Bella, o adolescenta putin introvertita si timida, se muta din insorita Arizona, unde locuia cu mama si prietenul acesteia in, Forks, un orasel in care ploua mai tot timpul, alaturi de tatal ei. Viata ei aparent banala, care se desfasoara intre mesele plictisitoare cu tatal, liceu si cele catva noi prietene, se schimba brusc, cand apare in peisaj Edward, un tanar pe atat de chipes, pe atat de misterios. O atractie incredibila se naste intre cei doi, o pasiune inflacarata, aproape ireala. Chipul de ceara, pielea palida, ochii schimbatori la culoare, maturitatea excesiva pentru un pusti de 17 ani, trezesc intrebari pentru Bella. Edward ascunde ceva…Oare ce?!
Mai intai am vazut filmul, prima data prin 2009 (ultima acum 2 saptamani). Initial nu am fost asa entuziasmata de un film cu adolescenti si mai ales cu si despre vampiri. Dar pana la urma, dupa rugaminti din partea „lumii”, am zis „hai frate sa-l vad si eu”. Culmea a fost ca mi-a placut. De atunci l-am mai vazut de cateva ori si aici vorbesc strict de prima parte. Restul partilor, lasam pentru data urmatoare. Mi-a placut cum a fost regizat, mi-au placut imaginile, mi-au placut actorii si scenariul, dar cel mai tare m-a impresionat teribil emotia intensa si pasiunea inflacarata, pe care o transmite, si care se simte intre cei doi atat de bine, astfel incat fiecare suflare si privire, te fac sa traiesti  impreuna cu ei. O poveste imposibil de trait in lumea reala, ce surpinde si mareste interesul. O poveste de dragoste pe care multi ar vrea sa o traiasca. Bineinteles ca exista si o simpatie fata de Bella sau Edward, pentru ca fara ei, filmul nu ar fi avut farmec. 

Apoi am citit si cartea. Am terminat-o saptamanile trecute. Chiar eram curioasa… Mi-a placut. Stephanie Meyer scrie foarte detaliat, descriind fiecare gest,
fiecare expresie, fiecare lucru neinsemnat, facandul-le astfel importante. Reuseste sa surprinda in cuvinte sentimente, dureri, zambete ale
personajelor. Chiar  simti si tu ceea ce citesti. Si asta imi place. Are un stil simplu, fluent, apropiat, plin de descrieri ce te trimit parca in oraselul Forks si te fac sa simti mirosul zonei si admosfera aceea ploioasa. Cartea este scrisa la persoana intai, din perspectiva Bellei, personajul martor, dar si personaj principal, adolescenta timida, autoironica, dar realista, iar
povestea ii invaluie pe Edward si familia sa intr-o taina ce va fi dezvaluita treptat, pe parcursul romanului. Nu l-am putut lasa din mana pana la sfarsit si asta cu toate ca cunosteam firul evenimentelor foarte bine. Subiectul nu este complex, insa autoarea reuseste sa-l faca captivant. 
Filmul vs cartea. Care mi-a placut mai tare? Ambele, intrucat se completeaza reciproc. Daca vezi filmul mai intai si apoi citesti cartea, aceasta iti va completa golurile povestii lasate de film si te va ajuta sa intelegi povestea mai bine. Intotdeauna cartea este mai ampla ca filmul. Invers, cred ca filmul iti va completa imaginile, va intensifica actiunea si iti va transmite emotii in plus. Sunt bune ambele dupa parerea mea, desi multi zic ca e mai buna cartea. Poate. Ca orice ecranizare a unui roman, filmul nu reuseste sa surprinda chiar toata povestea. Sunt lipsuri, dar cred ca este normal. Apoi sunt si modificari ale unor scene. Cu toate astea, chiar si unde nu se respecta intocmai scenele din carte, cred ca regizorii au reusit sa respecte totusi ideea si sa transmita acelasi lucru. Deci este cu dus si intors, cum se zice.
In concluzie cartea este mai detaliata si mai completa, iar filmul mai romantat si mai plin de emotii. Ce recomand? Ambele. Cititi cartea si vedeti filmul sau vedeti filmul si apoi cititi cartea cum vreti voi. E o poveste frumoasa! Si asta este doar prima parte…
Sursa foto: cinemagia
Etichete: