Inainte de a veni pentru 3 saptamani in Lorraine, ne facusem planul ca in
weekend-uri sa mergem putin prin vecini. Aia care sunt mai aproape si te poti
duce si intoarce in aceeasi zi, fara sa obosesti prea tare la volan. Asa ca in
primul sfarsit de saptamana am zis: sa
fie Luxembourg! Nu stiam prea multe despre aceasta tarisoara, in afara
faptului ca acolo este cel mai ridicat
nivel de trai din Europa.
De fapt, turistic vorbind, nu cunosteam nimic.
Asa ca m-am documentat putin pe internet, am cautat una-alta pe Google, n-am
gsit, ce-i drept, prea multe, cel putin nu pe site-uri romanesti. Nu este o tara prea vizitata, adevarul este ca nu e nici prea mare, ca sa ai ce vizita.
In afara de capitala, adica orasul Luxembourg,
in care mai multe de o zi-doua nu ai ce face, mai sunt doar mici
sate.
descopar la fata locului, iata-ne
plecati spre Luxemburg, cu tot cu Azorel. Initial am
vrut sa-l lasam in camping, de frica sa nu ne contoleze careva, ca ii uitasem
pasaportul acasa. Si in plus e destul de nasol pe alocuri sa te plimbi cu
catelul, in sensul ca nu prea poti intra cu el pe oriunde (gen restaurante,
muzee, biserici, etc). Insa nici n-am pus piciorul bine in masina, ca in urma
noastra se auzeau niste sunete ciudate, ca
un fel de urlat de lup, nu stiu daca ma intelegeti, dar nici nu pot sa va
reproduc. Ne-am gandit ca, na, o fi un alt caine, cu siguranta unul MAI MARE, n-are cum potaia noastra mica sa scoata semenea sunete. Dar totusi sa
verificam. Mare ne-a fost mirarea cand ne-am apropiat si am realizat ca acele
sunete de lup, veneau chiar din cabana noastra, iar talentatul „interpret” era chiar
Azorel. La multe surprize ne supune catelul asta! Ce era sa-i
facem atunci?! L-am luat cu noi.
Drumul din Metz pana in
Luxembourg, a se citi Luxembourg
orasul, nu tara, este de vreo 100 km, deci cam 1 ora cu masina. Vrema se anunta frumoasa, 22° si ceva nor, ceea ce in zona se traduce prin vreme superba, vara in toata
regula. De controlat, nu ne-a controlat nimeni daca are Azorel vreun act, deci toate bune si frumoase, astfel am inceput rapid vizita.
Dar ce credeti ca se auzeau cand am ajuns in oras? Niste zgomote ciudate,
puternice, ca si cand cineva ar trage cu… tunul. Ce naiba, doar nu a venit
razboiul! Ma rog… sa mergem mai departe.
deal in mijloc, iar o parte din el este asezat acolo. I se zice Ville Haute (Orasul Inalt) si de acolo am inceput plimbarea. Apoi am coborat sa vedem Ville Basse (Orasul de
Jos).
Ville Haute este de fapt centrul social si turistic al orasului:
magazine, buticuri, restaurante, cafenele, terase, gradini, pieti publice, strazi vechi si
multa, multa aglomeratie, ca la manifestatie. Mi-a placut. Principalele piete publice, din alea cu multe localuri, sunt Place D’Armes si Place Guillaume. Stradutele sunt
inguste, cladirile au o arhitectura deosebita, toate cochete si elegante,
proaspat renovate si restaurate in toate culorile, dar pastrand cumva o
omogenitate. Preturi mari la restaurante si cafenele, comparativ
cu Franta, magazine exclusiviste, toate cu poza ducelui si a sotiei, inramate,
in vitrina. Or fi ei mai nationalisti, sa trecem mai departe. Strazi
frumoase, pavate parca ieri, cu multe stegulete infipte peste tot (dar mari nationalisti sunt astia!), turisti multi de toate
nationalitatile, inclusiv romani, fireste, fara conationali colorati cu mana intinsa, curatenie si multa ordine, tigari mai ieftine ca in Franta
(deci de facut provizii!). In doua cuvinte: fain tare!
Iesim la o plimbare pe cornisa, adica un drum turistic care inconjoara Ville
Haute, ca un balcon. Cred ca este partea cea
mai faina a Luxembourgului, aici putem vedea vechile ziduri
medievale, construite de spanioli si francezi in secolul XVII, putem admira
case deosebit de frumoase si de asemenea, jos, raul Alzette si Ville Basse. Plimbarea
este superba: fortificatii, ziduri inalte, turnuri, podurie. Se pare ca, de-alungul vremii, Luxembourg a fost ravnit de
multi: primii au fost romanii, apoi au venit francezii, spaniolii,
austriecii si fireste nemtii, transformand orasul intr-una dintre cele mai
puternice fortarete din lume.
s-a mai linistit putin, cel putin pentru o vreme, fortareata a fost
de-militarizata, distrusa, iar o mare parte dintre ziduri dinamitata. Dar a venit razboiul din nou,
primul mondial, si fortareata Luxembourg, sau ce a mai ramas din ea, a servit ca adapost impotriva
bombardamentelor aeriene. Marele Ducat
al Luxemburgului s-a nascut in 1839, gratie lui William II, rege al Olandei si
Mare Duce de Luxembourg. Promenada pe cornisa incepe de la Biserica Saint Michele,
inconjoara dealul jumatate, pana la Place de Bruxelles si pe parcursul ei se pot admira multe biserici, muzee, cazmatele Bock, sau pur si simplu case deosebit de frumoase. Dupa ce am terminat plimbarea, am urmat stradutele serpuite ce coabara spre Ville Basse,
dar despre asta in episodul urmator, ca sa nu ma lungesc prea tare :).
Ville Haute (Orasul Inalt)
Palatul Ducal
Plimbarea pe cornisa
Plimbarea pe cornisa-jos Ville Basse si raul Alzette
Plimbarea pe cornisa- vechile ziduri medievale si cazemate
Ville Haute vazut de pe cornisa
Podul Adolph
Cazmatele Bock
Cazmatele Bock
Cazmatele Bock
Cazmatele Bock
*datele istorice le-am luat din ghidul turistic cumparat din oras cu 5 eur: A walk through Luxembourg- Map of the city and 46 colour pictures.
Frumos, frumos… mie tare imi plac tarisoarele astea de la mici la foarte mici (vezi San Marino), cochete si parca ireale cumva. Pozele sunt dementiale si vremea pare a fi chiar buna 🙂
Merci Bia! Da a fost o vreme bunicica, desi pe alocuri a fost cam rece. Bine ca n-a plouat :)). Pentru mine a fost prima data intr-o tarisoara mica, si tind sa fiu de acord cu tine. Astept sa vad si altele ;).
Ce frumoase sunt fotografiile tale! Mi-am amintit şi eu că am fost în Luxemburg acum mulţi anişori, prin 2005, însă atunci n-aveam repere de comparaţie, totul mi se părea extraordinar. Nu puteam aprecia dacă e sau nu e fain, m-am lămurit acum că e tare fain de-o plimbare!
Multumesc Liliana! Da este intr-adevar fain de o plimbare de o zi-doua.
Fain de tot pe-acolo, trebuie vazut! Pare un loc atat de linistit si de placut, sa te tot plimbi… 🙂
Da, daca ai drum prin zona? merita intr-adevar vazut. Nu e chiar un loc unde sa te duci special, cel putin din punctul meu de vedere, dar daca esti prin tarile vecine, merita o fuga pana acolo pentru o plimbare.
Ce imagini fantastice, iata un loc unde mi-ar placea sa traiesc. Pentru mine conteaza enorm arhitectura(stilul flamand e de departe favoritul), iar ce vad in fotografii este, categoric, pe gustul meu.
Indraznesc sa te intreb de aparat de fotografiat ai? 🙂
Merci Nice! Am un Canon Power Shoot XS20. Isi face foarte bine treaba :).
Chiar arata foarte bine. Nici eu nu mi-as face o vacanta intreaga acolo, dar o zi sau doua cred ca merita.
Chiar cum a fost cu cainele in Luxemburg? sunt dog friendly sau nu?
Clar, nu este un loc pentru o vacanta intreaga. In maxim doua zile termini tot de vizitat in oras. Poate o a treia zi pentru vazut imprejurimile, satele. Dupa parerea mea, se merita sa fie vizitat doar daca esti in trecere prin zona sau prin tarile vecine, cum a fost si cazul nostru.
Cu catelul a fost ok. Nu am avut probleme, dar nici n-am stat mult si am mers oricum cu masina. Singura problema a fost aglomeratie din oras, bietul de el s-a speriat de atatea picioare in jurul lui :)).
Vai ce frumos eeee! Vreau si eu .. inca o destinatie in care as vrea sa ajung! Musai! Felicitari pentru poze si multumesc ptr info !
Da, este frumos Luxembourg-ul, merita vazut. Insa cum spuneam si in celelalte comentarii, nu prea ai ce face mai mult de o zi-doua. E tare micut :))! Dar daca esti in zona, nu se merita sa treci pe langa fara sa te opresti.
Foarte frumos orasul. L-am vizitat si noi anul trecut, in mini-vacanta de Paste.
Da, este dragut, si mie mi-a placut!
unde ai scris despre podul adolf?