Planul pentru sărbătorile de iarnă 2015-2016 a început să prindă contur prin septembrie, pe când leneveam la soare pe coasta orientală a Corsicii, în momentul în care niște prieteni ne-au anunțat că intenționează să ne viziteze la sfârșit de an. De bucurie am încropit în minte un plan rapid, cu un Crăciun pe stil românesc acasă la gura semineului, o excursie pe undeva prin împrejurimi, plus un revelion în compania unor amici francezi, urmând ca detaliile să fie stabilite mai târziu. Pentru excursie ne-am gândit inițial la regiunea Auvergne, în Masivul Central, o regiune nu departe de casă și destul de ofertantă turistic, nu numai pentru drumeție pe munte, dar și pentru plimbări, vizite și alte experiențe hibernale.   


Cu acest plan în minte am încheiat vara târzie corsicană, fără să mă gândesc nicio clipă că lucrurile aveau să se schimbe cât de curând. Prietenii nu mai aveau să ajungă, așa că prin noiembrie am început să reorganizăm planul. Crăciunul tot la gura șemineului a rămas, la fel și revelionul alături de amicii francezi, doar excursia am reorientat-o. Fiindcă singuri nu mai avea farmec, iar noi deja făcusem drumeții la Mont Dore în Auvergne, am căutat rapid alte variante de excursii între Crăciun și Revelion. Inițial m-am gândit tot la o excursie la munte, în Pirinei, unde-mi doresc de ceva vreme să merg, dar din motive logististice și de timp am pus într-un final în aplicare un plan mai vechi, căruia părea că-i venise rândul: o excursie în nord, în care să viziam orașele Lille și Bruges.


Dacă de ce Bruges? cu siguranță nu o să mă întrebe nimeni, orășelul fiind, pe bună dreptate, unul dintre cele mai pitorești și vizitate din Europa, cu siguranță o să mă întrebați de ce Lille? și nu un alt oraș mai frecventat din zonă. Păi din mai multe motive, primul ar fi că Lille era pe lista mea cu orașe de vizitat în Franța de mai multă vreme și, culmea, cu mult înaintea altora mai cunoscute. Încă de când al meu soț mi-a făcut cunoscută existența lui pe harta Franței am devenit curioasă și, documentându-mă mai atent pe internet, am fost plăcut surprinsă de ce am descoperit: o arhitectură deosebită de inspirație flamandă ce degajă o atmosferă autentică și plăcută, un oraș viu, inedit și plin de culoare. Apoi, m-a tentat Lille pentru că mă atrag în general cărările mai puțin bătute, locurile originale și mai puțin turistice, locurile prin care nu umblă și pe care nu le cunoaște chiar toată lumea. 

Lille


Lille


Drumul până la Lille și de la Lille la Bruges l-am făcut pe șine, acesta fiind una dintre puținele noastre mini-vacanțe cu trenul. N-a fost rău, dimpotrivă, ne gândim să mai mergem și nu numai prin Franța, ci și prin vecini, pe acolo pe unde este posibil astfel ca drumul să nu dureze foarte mult. La prețuri mai este un pic de lucrat, mai ales la francezi, aviz celor care mai îmi zic din când în când că avem trenuri de mare viteză aici în Franța. Așa este, avem viteză și legături bune, însă am constatat de curând că trebuie să fii bogat să călătorești cu TGV-ul în Franța, prețurile fiind adesea nesimțit de mari. Ca să vă dau câteva exemple, un bilet de tren dus întors din Tours până la Strasbourg (700 km), chiar și rezervat cu ceva timp în avans, costă cam cât un zobor Air France până la Paris-București (2300 km), iar drumul până la Lille (450 km) ne-a costat mai mult decât cel până la Bastia (1200 km) cu avionul. Însă Monsieur nu voia să mai conducă, eu nicidecum și fiindcă am prins niște bilete mai acceptabile cu schimbare de tren în Paris, am zis de ce să nu încercam și varianta aceasta.

Cazarea am luat-o în Lille, ar fi fost un pic ciudat să o iau în Brugges și de acolo să fac o excursie înapoi în Franța. Hotelul ales și rezervat pe booking n-a fost chiar cel mai bun în care am stat, dar a echilibrat amplasarea lui lângă gară și fix în centru, ceea ce ne-a permis să ne întoarcem în cameră ori de câte ori fu necesar. Până la urmă condiții civilizate să fie, curățenie, un pat, o baie, că oricum nu-mi petrec sejurul în cameră. 

Bruges


Bruges


De mâncat am mâncat o mulțime de chestii, mai mult sau mai puțin tradiționale, poate mult prea multe, judecând despre răul cu care m-am întors acasă înainte de revelion, întreținut foarte bine de drumul cu trenul. Gaufre, preparate flamande, cartofi prăjiți, supă de pește de la Marea Nordului, ciocolată și, firește, bere, un amalgam culinar nu foarte plăcut și în dezacord total cu alimentația pe care mi-am propus-o în anul ce tocami a început, îmi promit că pe viitor să nu mai fiu așa pofticioasă.
 
Vremea a fost… de primăvară pe parcursul celor 4 zile, zăpada cred că a devenit o amintire chiar și în nord. Nu vă închipuiți nici că a fost foarte cald, dar oricum temperaturile au fost mai mult decât prietenoase pentru un sfârșit de decembrie.  

Cât despre târgurile de Crăciun, deschise în ambele orașe vizitate pe parcursul excursiei noastre, am tras câteva concluzii, deși cred că o parte dintre ele erau trase deja. În primul rând toate târgurile aceastea de Crăciun europene, vizitate personal sau admirate pe internet la alții, mi se par cam la fel. Aceleași stil, aceleași căsuțe din lemn, aceleași mărfuri. Nimic nou, nimic care să mă ia prin surprindere. Poate doar atmosfera să facă diferența, deși și aceasta mi se pare asemănătoare. Apoi, multe dintre mărfuri și decorații sunt cam kitschoase, ca să nu mai zic că prețurile sunt destul de piperate, slabe șanse să poți cumpăra ceva, un suvenir sau un cadou, fără să scoți din portofel o mică avere. Însă ceea ce mi se pare mie că lipsește din peisaj, tot mai frecvent în ultimii ani, este zăpada, zău că o piață de Crăciun fără o vreme geroasă și un decor alb în jur pare aproape lipsită de sens. Ca să nu mai zic despre vinul fiert, care nu merge deloc când afară e primăvară, încep să cred că în viitorul apropiat pentru a-l savura trebuie să mă orientez spre Polul Nord.

Atât târgul de Crăciun din Lille, cât și târgul de Crăciun din Bruges sunt deschise până spre Anul Nou, firește o strategie comercială menită să atragă cât mai mulți vizitatori. Nu-i rău pe de o parte, foarte mulți oameni, printre care și noi, au concedii sau sunt dispuși să călătorească mai degrabă după Crăciun decât înainte, dezavantajul major al acestor deschideri prelungite fiind însă faptul că târgurile își cam pierd farmecul după sărbătoare. Când am fost la Strasbourg, de exemplu, am vizitat târgul chiar în timpul Crăciunului ceea ce a fost mai ok, acum le-am vizitat pe cele din nord mai spre Anul Nou, astfel că n-am prea simțit mai deloc magia. Bine, poate sunt subiectivă în ceea ce privește Strasbourg, dar asta este deja o altă poveste. 


Per-ansamblu escapada în nord a fost o experiență interesantă, binevenită și potrivită, mă bucur că am pus-o într-un final în aplicare, că demult mă gândeam la ea. Mă simt un pic vinovată că m-am plimbat prin orașe în loc să urc cu rachetele pe munte, dar mă consolez cu gândul că oricum n-aș fi avut suficientă zăpadă, nici la mari altitudini. În plus, alternările sunt oportune, am descoperit locuri noi și am trăit experiente placute și poate că iarna viitoare va ninge mai mult în Pirinei. Mi-au plăcut ambele orașe vizitate, fiecare în felul lui, mai mult sau mai puțin decât m-am așteptat, dar despre acestea și multe altele o să povestesc separat.

Citeste toate episoadele acestei escapade in Nord: Lille & Bruges:



Etichete: , , , , ,