Când am aflat că voi petrece un weekend pe Coasta de Azur, primul loc pe care mi-am dorit să-l văd a fost indiscutabil pitorescul sat Eze. Citisem despre el, văzusem poze, auzisem pe la cunoștințe și în ciuda timpului scurt, nu m-am înduplecat să-l ocolesc. Ar fi fost și păcat să o fac! Agățat între munte și mare, cocoțat pe un deal, împânzit de străduțe pavate și case săpate în piatră, Eze este magnific. Te cucerește încă de la primul pas.
Se spun multe despre Coasta de Azur. Că ar fi un loc al fițelor, al oamenilor bogați și vanitoși, al iahturilor luxoase, al vilelor somptuase. Cu siguranță multe din cele ce se spun sunt adevărate, însă cert este că Riviera Franceză arată că o bucată ruptă din paradis. Est un loc unde natura și omul au creat ceva cu adevărat deosebit, măreț și strălucitor. Nu cred că are cum să nu te impresioneze, să nu-ți placă, să nu te miște. Îmbinarea armonioasă dintre albastrul ireal al marii, coloritul si arhitectura caselor atârnate pe coline, drumurile ce șerpuiesc între cer și pământ, vegentatia mediteraneană verde tot timpul anului și piscurile înzăpezite ale Alpilor ce se întrezăresc în depărări, te minunează, bucurându-ți privirea. Parcă n-ai mai pleca de acolo!
Am pornit din Nisa pe Moyene Corniche, un drum ce își face loc pe coastele munților, suspendat deasupra mării. Sunt trei astfel de drumuri, acesta de mijoc, apoi Grande Corniche mai sus și Basse Corniche, mai jos. Odată ieșit din aglomerația Nisei, îți vine să te oprești la fiecare pas să admiri peisajul. Parcă nu te poți sătura! Am făcut un mic popas deasupra satului Saint Jean Cap Ferrat să ne clătim ochii. Acela a fost momentul când am gândit că dacă ar fi să mă mut undeva, categoric aici mi-ar plăcea să locuiesc. Era februarie dar totul era excesiv de verde. Pe marginea drumului erau mandarine coapte în pomi. Mi-am dat pardesiul jos și am rămas în pulovăr. Era așa de bine! În fața mea strălucea Mediterana de un albastru încântător. Nu degeaba atâția pictori și-au găsit inspirația pe aceste meleaguri de poveste. În spate se ridicau ziduri de piatră. Pe coastele lor coborau la vale vile elegante. Poate că banii și luxul nu aduc fericirea, dar sigur o întrețin. Numai când le privești te cuprinde o stare de bine. Am zis că dacă raiul există undeva, sigur așa trebuie să arate!
De aici am continuat către Eze. Situat între Nisa și Monaco, atârnat pe faleze, Eze este unul dintre cele mai interesante locuri de pe Coasta de Azur. Se întinde pe trei trepte. Sus este Col d’Eze, trecătoarea pe care o traversează Grand Corniche și care oferă o panoramă deosebită asupra coastei franceze și a Rivierei Italiene. În depărtare se văd piscurile masivului Mercantour și se zice că pe vreme bună se poate zări de acolo de sus chiar Corsica. Mai jos, pe Moyene Corniche este Eze-village, satul propriu-zis, medieval, construit din și în piatră. Jos se întinde cocheta stațiune turistică Eze Bord-de-Mer, unde poți ajunge coborând pe traseul Nietzsche, minunat de altfel.
Desigur că n-am avut timp pentru toate așa că am pornit la pas prin Eze-Village. N-am avut o hartă, am mers lejer, fără un traseu stabilit sau un obiectiv anume. Nici nu e nevoie de plan. E suficient să te pierzi pe străduțele înguste și vei rămâne impresionat. Alei pietruite, case săpate în piatră, panorame splendide, mici terase și restaurante, soarele cald și briza mării…
|
|
 |
|
|
 |
În vârful dealului se află Grădină Exotică, sau Grădină Botanică din Eze. Inițial n-am vrut să intrăm, dar cred că tare m-aș fi amărât după dacă nu o făceam. Este situată la 400 m deasupra nivelului mării și de aici se poate admira o panoramă magnifică asupra coastei. Nici nu știi încotro să te uiți: în dreapta spre Cap Ferrat, în stânga spre La Turbie, în față, unde acoperișul caselor strălucește în lumina soarelui pe fundalul mării albastre? Grădină exotică din Eze, este renumită pentru colecția de cactuși și plante grase, care găsesc condiții excelente în acesta zonă. Am zis că dacă voi avea o casă pe pământ vreodată o grădină mediteraneana mi-aș sădi. Dacă grădină ar fi chiar pe malul Mediteranei, cât de minunat ar putea să fie? Grădina a fost creată după al Doilea Război Mondial, pe locul ruinelor unui fost castel. Oare cum ar fi fost să ai un castel cu asemenea priveliște în jur?
|
|
 |
|
 |
|
 |
Am coborât îmbătați de fericire, am ocolit Biserica Nôtre-Dame de l’Assomption d’Eze, o biserică în stil neoclasic și înainte de a ajunge la mașină ne-am oprit să cumpărăm câteva suveniruri pentru a adauce acasă o parte din farmecul acestor locuri. Am luat vreo 5 sticulte cu diverse săruri colorate pentru mâncăruri, vreo câțiva săculeți cu lavandă, un magnet de frigider și vreo două cărți poștale. Deși mai sunt o mulțime de alte locuri faine în zonă, dacă la vară mă mai întorc aici, categoric voi mai face o plimbare prin Eze. Col d’Eze și traseul Nietzsche sunt prioritare.
În concluzie mi-a plăcut. Mi-a plăcut Eze chiar foarte tare! M-aș fi plimbat o zi întreagă pe acolo fără un scop anume. Dar nu aveam timp. Urma să ajung și la Menton...
PS: Conform principiului de diviziune a muncii, valabil și într-o familie, toate pozele sunt făcute de Andrei, mie îmi aparține doar editarea lor!
Mai multe informații pentru cei interesați se găsesc pe site-ul
S-ar putea să te intereseze și restul episoadelor acestei escapade:
Imi plac incursiunile astea prin locuri prin care nu am ajuns si nu iti mai spun ca te invidiez ci iti zic ca esti foarte simpatica! 🙂
Mersi :))!
Chiar că arată superb sătucul ăsta, cum de altfel sunt multe aşezări în Franţa. Cine locuieşte într-un asemenea loc, aş zice că ar trebui să fie mulţumit şi fericit cu tot ceea ce are… dar cine ştie… 🙂 Eu m-aş duce să stau acolo vreo doi ani să vă dacă aşa este… 😀
Da, cine stie, de multe ori ca localnic te obisnuiesti cu peisajul si nu mai apreciezi frumusetea…
arata absolut minunat locurile acestea, ce dor de mare mi s-a facut! o saptamana frumoasa iti doresc, draga mea :*
Da, si mie mi-e tare dor de vara, de soare, mai ales ca ici e lapovita acum :))
O saptamana frumoasa si tie Milena! Te pup!
frumos! am citit despre Eze tot prin blogosferă şi deja e al treilea punct ochit prin Provence, după Arlesul lui Van Gogh şi Toulouse-ul lui Jaques Salome! 🙂
Sper si eu sa mai ajung la vara pe acolo si nu doar pentru un weekend! Am o lista asa lunga cu "de vazut" :))!
Frumos satucul! In sfarsit o postare cu soare si verdeata! Ce i-am mai dus lipsa! :))
As vrea eu sa am numai postari cu soare si verdeata! Dar de unde cand aici la mine e lapovita si totul gri :))
ce sa mai zic…nu mi zic nimic :))) ma bucur ca am vazut poze si pe zi ca eu am facut doar pe noapte (ziua doar m am minunat pe acolo ca un copil)
Inainte sa plec ti-am rasfoit bine blogul sa ma inspir ce sa vizitez :)). Insa n-am avut timp pt prea multe…
n am avut nici eu timp pt tot ce e pe acolo. poate vreo 5 ani asa 😀
WOW !!!! Mi-ai luat piuitul !!! Superb !!! Raiul pe Pamant cu adevarat !!
Asa am zis si eu :)!
Oh,ti-am gasit blogul si nu pot sa spun decat ca ma bucur enorm!!! Imi plac postarile despre travel, sunt interesante si utile.De azi inainte te voi urmari cu mare drag. Daca ai chef de modele de unghiute, te invit cu mare placere pe la mine . Te pup.
http://roxyru.blogspot.ro
Multumesc Roxana! Arunc acum un ochi si la tine 😉
Daca spui ca e un loc magnific…ceea ce si din fotografii reiese cat de cat (cat pot ele sa redea acea frumusete aproape salbatica)atunci chiar trebuie sa iei in calcul o mutare in zona 🙂
Pare un adevarat paradis. Mie imi plac locurile vesnic verzi…iarna ma cam deprima. Stii ca nu-mi place…decat asa, in poze. Imi plac si acele case sapate in piatra….totul. Chiar ca asta e un loc de vazut. Si pentru mine 🙂
Frumoase foto! Ma bucur ca l-ati fotografiat si pe Azorel. 🙂
O zi frumoasa sa ai!
Da, i-a placut si lui Azorel plimbarea :))! Chiar si-a facut un prieten (sau prietena) pe acolo :)).
Eh, mi-ar placea mie sa locuiesc acolo, dar deocamdata ma multumesc cu zona mea…
O saptamana frumoasa si tie Elly!
multumesc de faptul ca am ajuns si eu putin pe acolo datorita descrierilor tale !
sunteti tare frumusei 🙂
Multumim :)!
Ma bucur ca ti-au placut.
Locul asta chiar e frumos! Nu ca as tanji eu dupa soare, caldura si verdeata, ca tanjesc, dar chiar e deosebit.
Au scris si altii mai sus, nu repet ca n-am alte cuvinte mai bune 😀
Iti dai seama ca gradina aia exotica m-a pus rau de tot pe jar…
Ah, si eu tanjesc dupa soare, mai ales ca aici la mine e mai mereu nor :(. O fi si iarna frumoasa, dar parca ce-i prea mult strica :))
Si daca nu ar fi reusit cuvintele tale sa ma convinga cat de frumos este pe acolo, pozele cu siguranta ar fi facut-o. Parca ar fi raiul…, asa cum mi-l imaginez eu. :))
M-au cucerit cactusii aia… As vrea si eu unul. :((
Da, si eu ador cactusii, am vreo cativa acasa. Nu sunt greu de intretinut, iti poti face usor un mic colt de natura in apartament cu ei.
Eze are toate ingredientele pentru a se constitui intr-un colt de paradis. Marea albastra la picioare, aspectul medieval, aleile pietruite, vegetatia exotica, felinare romantice si mai ales combinatia mea preferata de nuante de alb, gri si crem. Te inteleg perfect cand spui ca vrei sa te intorci acolo cat mai curand, eventual sa te stabilesti definitiv. Foarte frumoasa asezarea, m-a cucerit si pe mine.
A picat la fix postul tau, Larisa, in sfarist poze colorate, albastru cerului si al marii, soare, senin, verde…aici in Bucuresti e o vreme tare mohorata, ploaia nu mai vrea sa se opreasca, de vreo cateva zile cade neincetat. 🙁
Si aici e cam la fel vremea, lapovita, ploaie, nor. Nu mai vine primavara aia odata ?!
Da, Eze este un mic colt de paradis si pare cu atat mai frumos cand il vezi iarna iar tu vii de undeva de la frig :)).
superb articol! fotografiile sunt deosebit de reusite, imaginile de.. din Paradis! 🙂
Nu cunosc din Franta decât Parisul… of Doamne, de ce oare trebuie sa lucrez 220 de zile pe an si doar 30 de zile de concediu sa am?!
pup. O saptamana minunata iti doresc!
Da, chiar, de ce nu muncim 30 de zile si concediu (platit desigur!) 220?! :))
O saptamana minunata si tie!
Am vrut să-ți comentez ieri când am citit, dar nu știu de ce nu am reușit să pun comment 🙁 Well, oricum am vrut doar să-ți zic ce tare m-a încântat postarea asta și pozele tale. Atât de tare că am început să citesc "Provence pentru totdeauna", că asta îmi mai rămăsese din serie 😛
Cred ca intr-o zi o sa citesc si eu seria asta a lui Peter Mayle, dupa ce mi-o cumpar desigur. Cred ca am una dintre carti in biblioteca, dar e en française si parca nu-mi vine :)), mai ales ca e traducere si am observat ca sunt foarte prost traduse multe carti pe aici.
O adevărată încântare! Tare frumos este sătucul ăsta Eze. Din păcate eu nu a ajuns decât la poalele lui, unde am vizitat fabrica de parfumuri Fragonard. Din parcare am făcut câteva fotografii spre Eze, care şi acum după atâţia ani, ocupă un loc fruntaş în albumul foto. 🙂
Felicitări pentru splendidele fotografii!
Da, am auzit de Fragonard, chiar povestea prietena cu care am vizitat Eze, dar n-am ajuns si acolo. Poate cu alta ocazie.
Multumesc Cora!
Pe Eze l-am vazut din tren. Nu imi formasem o parere.
Dupa ce am citit aici pot spune ca este minunat.
Fotografiile spun tot. La suflet mi-au ramas 1(cea mai tare),6(speciala),10,18,21,28 si mai ales 35 si 36.
Astept Menton.
Multumesc Corina!
Privelistea de sus din gradina, este fantastica. Si eu zic ca de acolo au iesit cele mai dragute poze. Si cand ma gandesc ca grabita fiind, vroiam sa nu intru …
Fantastic !!! Si pozele aduc miros de primavara :).
Hmmm si ce primavara frumoasa era acolo…
Arata super, nu pot decat sa ma gandesc la uimitorul peisaj si cat de norocsosi sunt cei care vad un superb rasarit, sunt gelos, cat costa o cazare modeste intr-o astfel de regiune pentru 2-3 zile?
Mersi frumos pentru raspuns!
Sincera sa fiu nu stiu preturile la hoteluri in Eze, eu am stat in Nisa la cineva. Dar cred ca poti gasi foarte usor pe internet.
Minunat! Iar site-ul eze-tourisme.com e foarte bine structurat si plin de informatii utile.
Da, pe aici, ca mai peste tot prin lume, fiecare oras/sat are un oficiu de turism, cu un site internet bine facut, unde gasesti multe info utile. Eu le folosesc intotdeauna cand plec undveva.
Eu locuiesc exact in Eze…deabia m-am mutat aici…si inca nu am avut timp sa vizitez acest mic colt de rai….si am zis sa caut pe google cate ceva despre Eze…interesant articolul….Felicitari.
Vaaai, sa locuiesti in Eze, ce frumos! Deja te invidiez!!!
Te cred :)…am inteles ca acum 2 ani a fost in vizita Leonardo di Caprio in …
Tastatura mea face probleme…A fost in vizita exact in Eze…