Se duse și prima lună din 2014, destul de repede după percepția mea, așa că mă gândesc cu groază cum parcă mâine va fi octombrie, vor monta ăștia luminițele de Crăciun prin oraș, iar eu mă voi întreba disperată unde naiba se duse și anul ăsta, că eu nu-mi dădui seama când trecu. Să stăm totuși calmi, până atunci pare să mai fie ceva, e încă ultima zi de ianuarie, cu vreme mohorâtă, timp numai bun de petrecut în casă, de citit cărți și vizionat filme.
La capitolul filme, am început anul cu Rush, film care a rămas în topul preferințelor mele până ieri. Nu sunt amatoare de curse de formula 1, nici de mașini, sau viteză, dar totuși nu m-am plictisit nici o secundă, din contră am stat cu ochii ațintiți la televizor, concentrată de putea să ia foc casa, că eu n-aș fi observat. Mi-a plăcut cum a fost realizat, mi-au plăcut și actorii și până la urmă și subiectul, de ce nu, uneori e interesant să vezi filme care ies un pic din aria ta de preferințe. Am continuat cu Hobbit, ăsta al doilea, film care îmi rămăsese restant de anul trecut. Nu mi-a plăcut prea tare, deși recunosc că nu m-am plictisit ca la primul, dar este de înțeles pe undeva, nu m-a pris deloc Stăpânul Inelelor, deci implicit nici vreunul din Hobbiți. Dintre filmele nominalizate la Oscar, am văzut Captain Phillips, un film bunicel, nu știu dacă e chiar de Oscar, dar cine sunt eu să judec, The Wolf of Wall Street, care nu-i rău, dar parcă e prea porcos, lungit fără rost și irelevant, (în schimb cu o interpretare foarte bună a lui Di Caprio), Dallas Buyers Club, o mare porcărie, părerea mea, prea oripilant, prea mulți homosexuali și droguri, dar cu cel mai bun rol al lui Matthew McConaughey de până acum și Blue Jasmine, despre care nu pot spune că m-a dat pe spate filmul în sine, dar m-a dat Cate Blanchett. Concluzia mea generală: interpretări foarte bune, actori mari, filme …. să zicem slăbuțe.
Din lista ne-nominalizatelor la Oscar, m-am amuzat la Last Vegas, deși l-aș include și pe ăsta în categoria celor de mai sus, adică actori mari și mult zgomot pentru nimic și Diana, film pe care l-am așteptat ca și când și care m-a dezamăgit puțin, atât prin prizma realizării, cât și a actriței principale Naomi Watts, care nu mi s-a părut deloc să intre vreun pic în pielea personajului. Totuși mi-a plăcut perspectiva filmului, care nu s-a axat deloc pe viața mult prea cunoscută a Prințesei Diana, ci pe povestea de dragoste dintre ea și medicul pachistanez Hasnat Khan, poveste despre care eu personal nu știam mare lucru (sau eram prea copilă când s-a scris despre!). Măcar m-am relaxat puțin în două seri cu The Adventurer și Sweet Home Alabama, două filme cât de cât simpatice.
Și tocmai când mă pregăteam să concluzionez că luna ianuarie a fost cam subțire în materie de filme bune, am văzut seara trecută A Beautiful Mind, cu Russell Crowe, Ed Harris și Jennifer Connelly. Deși e vechi, nu-l văzusem până acum, dar mă bucur că am făcut-o pentru că mi-a plăcut la maxim. Nu e un film de povestit, ci de văzut, chiar dacă începutul plictisește poate un pic. În plus, Russell Crowe a devenit unul dintre actorii mei preferați, asta în cazul în care nu era deja, rar vezi un actor care să interpreteze așa de bine un rol. N-a luat Oscarul pentru el, deși a fost nominalizat, dar nu-i nimic, îl luase cu un an înainte pentru Gladiatorul.
Vi-l recomand!
La capitolul cărți mi-am început luna cu achiziționarea a 5 e-bookuri de pe site-ul elefant.ro. Dintre ele am citit „Tatăl celuilalt copil„ de Parinoush Saniee, plăcută, „Și munții au ecou„ de Khaled Hosseini, plăcută, dar nu la fel de mult ca „Splendida cetate a celor o mie de sori”, scrisă de același autor și De La Poze La Fotografii,
carte pe care am parcurs-o în repede, dându-mi seama că prea multe
lucruri noi nu conține. Nu zic că-s eu mare fotograf, Doamne ferește,
nici pe departe, dar cartea pe care am citit-o anul trecut, „Practica
fotografiei creative”, a fost mult mai complexă, de nici azi n-am reușit
să pun în practică tot ce scrie în ea.
În rest, nici o noutate demnă de menționat, viața își urmează cursul firesc spre…primăvară. Ce s-o mai ivi până atunci, nimeni nu știe, dar să fim optimiști și să gândim pozitiv. Poate zilele astea câștig la loto și mă mut în Caraibe. Atunci clar voi avea ce povesti. Apropo, o fi munte acolo ?!?!?!
De citit am reusit sa termin…Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay,
cu filmele nu prea ma omor de fel!
Interesant! O sa o caut si eu sa vad despre ce e vorba.
Pentru o casă din piatră – povestea Ginei, de Gina French
Ador cărțile de tip jurnal și memoriile.
Si mie imi plac unele, o sa caut o recenzie. Multumesc!
Cu condusul ai sa vezi ca dupa o vreme o sa fie muuult mai bine. Acum ti-e frica pentru ca nu esti obisnuita, nu ai reflexele formate… E frica instinstiva a omului de ceea ce nu cunoaste. Insa dupa ce iti intri in mana o sa ajungi sa te miri de ce iti era frica 😛
Multa bafta! *)
Sper!
Ca uneori am impresia ca n-o sa invat niciodata. De fapt nu condusul in sine e problema, ci exact cum zici si tu, frica, lipsa reflexelor. Am impresia ca tre sa fac prea multe in acelasi timp si nu pot :))
Mersi, sa fie!
O sa poti, ai sa vezi!!
Gandeste-te numai la cati analfabeti conduc in zilele noastre, si vei prinde curaj! :)))
Tot ce trebuie e sa nu conduci rar. Practica e mama invataturii. Cat mai des si ai sa vezi ca incep sa apara reflexele si o sa conduci fluierand dupa aceea! 🙂
Adevarul e ca sunt destul de multi analfabeti :)). Imi amintesc cand lucram in Ro, aveam un client mai "colorat" asa, care conducea fara probleme (si avea si permis) in conditiile in care nu stia sa scrie si sa citeasca ( la propriu, nu fusese vreodata la scoala!!) :))) Deci daca ala poate, ma gandesc ca intr-o zi oi putea si eu :D.
Asta a fost greseala mea, ca dupa ce am facut scoala si am luat permisul n-am mai condus deloc, pana anul trecut cand mi-am dat seama ca sunt praf.
:)) da, asa e! iti dai seama ca n-ai cum sa nu poti daca unul ca ala poate! 🙂
nu e neaparat o greseala, daca n-ai avut pe ce sa conduci.. n-aveai ce sa faci. dar treaba se repara, stai fara grija! studiezi din nou si gata 🙂
nici eu n-am condus imediat ce mi-am luat carnetul, si dupa ce mi-am luat masina, mi-am luat cateva ore pe o masina de scoala identica (aveam o solenza si pedalele erau groaznice, asa ca am preferat sa ma obiesnuiesc cu ele sub indrumarea unui instructor) si a fost perfect.
Nici n-aveam masina, si nici n-am fost nevoita prin Bucuresti, ma descurcam bine cu metroul :)).
Nici aici nu-s prea nevoita momentan, ca orasul e mic, dar la drumuri mai lungi e bine sa fie 2 soferi.
La asta m-am gandit si eu, sa-mi iau cateva ore cu un instructor. Si dupa, sa n-o mai las balta ca sa uit, ci sa conduc constant.
cam la asta ma gandeam si eu Larisa, dar pentru febroarie! :)…filme, carti, muzica…
Eh, tu iti ocupi timpul cu nepotica ;)!
Am citit Bătrânul din Lună!:)) Și ne-am uitat la Stan și Bran, Frații Karamazov și Love's courage… Sunt foarte frumoase filmele în stil vechi.
Da, unele filme vechi sunt intr-adevar faine. Atunci nu se punea atat de mult accentul pe efecte vizuale, ci pe interpretarea actorilor.
Si mie mi s a parut ca au lungit cam mult The Wolf on Wall Street. C Philips si Dallas Cowboy n-am vazut. Am vazut in schimb Her (boring), 12 Years a Slave nu i rau dar nici oau, e previzibil (Django al lui Tarantino e mult mai fain). Mi-a placut American Hustle, desi e cam lung si ala si e cam plictisitor pe ici pe colo, dar a meritat sa l duc pana la final (macar sa l vezi pe Bradley Cooper cu bigudiuri :-P, Jennifer Lawerence e grozava, desi nu s fan).
Mi a placut August, Osage County (twisted si ala nene, toti s dusi de acasa anu asta – Meryl Streep e geniala, as always, si Julia Roberts e f misto); mie mi-a placut Blue Jasmine, si Cate Blanchett era deja actrita mea preferata.
Am mai vazut Inside Llewyn Davis, asa si asa, vreau sa vad Nebraska si Philomena, si mi a placut muuuuult La Grande Bellezza (dar depinde de gusturi, nu i comercial)
Si eu am devenit fan Russell Crowe dupa A Beautiful Mind.
Carti….de-ale mele, pentru scoala si pentru mintea mea, si, dupa cum iti ziceam si eu m am apucat de germana, dar ma duc la cursuri ca am mai incercat eu odata acasa si …nicht 😛
Her si 12 Years a Slave le am si eu in lista, dar am tot auzit pareri ca a ta. Probabil o sa le vad si eu candva, nu ma grabesc cu ele.
In schimb American Hustle si August, Osage County apar saptamana viitoare le cinema aici, nu stiu daca o sa merg sa le vad acolo, sau sa astept pt acasa…deocamdata prin alte mijloace n-am reusit sa le gasesc in calitate buna :)).
Cu germana, deocamdata e mai mult cu gandul, n-am studiat prea tare cartea, dar asa sunt eu, ma entuziasmez repede la inceput, dupa care o las balta.
De Parinoush Saniee am citit în vară şi am şi scris pe blog despre ea, "Cel care mă aşteaptă", ce mi-a plăcut foarte mult. Văzusem şi eu că a apărut "Tatăl celuilalt copil" şi mă gândeam să o cumpăr. Nu ştiu dacă ai citit ceva de Elif Shafak, eu am terminat acum "Bastarda Istanbulului" care mi-a plăcut la fel de mult ca "Onoare" prima carte a ei pe care am citit-o. Ţi le recomand cu încredere, mie mi-au umplut sufletul.
Referiror la condus, te înţeleg foarte bine, căci eu nici după ani de exerciţiu, nu conduc relaxat sau cu mare plăcere. Sper ca în cazul tău să fie altfel!
Da, "Cel care mă aşteaptă" am citit-o si eu anul trecut, mi-a placut si tocmai de aceea mi-am luat "Tatăl celuilalt copil". E buna cartea, nu stiu daca la fel ca prima, subiectul e un pic diferit, stilul ramane acelasi.
N-am citit nimic de Elif Shafak, dar multam de recomandare, chiar o sa caut.
Referitor la condus, eu incep sa cred ca nu toti suntem facuti pentru… Sper totusi sa nu fie asa…
Captain Phillips, Frozen si Free birds am vazut luna asta, iar de citit am terminat cartea Jennifer Crusie – Pariul (dar in limba olandeza). Am asa de multe carti pentru "reader" dar ma împiedic in ochelar :)) în special seara! Prefer cartile tiparite! 🙂
Sa ai un frumos sfarsit de saptamana Larisa!
pupici lui Azorel! 🙂
Frozen am vazut si eu, mi-a placut mult. Partea proasta este ca l-am vazut dublat in franceza. As vrea sa il vad (si mai ales sa il ascult) si in varianta originala.
Weekend placut si tie Minnie!
Filme nu am mai vazut demult..de citit anul asta Glenn Cooper : Biblioteca mortilor, Cartea sufletelor, Paznicii bibliotecii (nu stiu in Romania daca au aparut cu titlurile astea). Iar acum citesc tot de el , Harta destinului :).
N-am citit nimic din Glenn Cooper, dar mersi de sugestie. O sa vad ce gasesc pe aici.
La noi viata isi continua cursul firesc: de la frig la ger naprasnic, polar. Zile tocmai bune de stat la gura sobei cu o carte in mana sau cu o tableta(dupa caz). Mi-a placut mult ce ai spus acolo, ca nu esti pasionata de sofat. Eu sunt si mai rau, nici prin cap nu-mi trece sa-mi iau carnet… Nu ma atrage, pur si simplu. E bine ca nu sunt singura care simte asta.
In plus ma descurc excelent cu metroul. Momentan. 😛
Mie mi-a placut mult Hobbitul, dupa ce initial nici nu am vrut sa aud de el. Inainte de el nu ma uitam la genul fantasy. Dar am ajuns la cinematograf si daca la inceput am ridicat din spranceana, curand am realizat cat de mult pot sa-l iubesc. Pentru personaje, evident, pentru ca actorii aia sunt fabulosi. As fi in stare sa vad 1000 de hobiti pentru ei. Odata ajunsa acasa am vazut si prima parte si nu m-am plictisit deloc, dimpotriva, mi-a fost de folos sa inteleg mai bine Dezolarea lui Smaug. Foarte fain. 😀 😛 Apropos, mi-a placut si Thor, tot pentru actori. Abia astept urmarea, desi am citit pe net ce se intampla si am avut deceptia vietii mele(aici ma refer strict la Hobbitul).
Weekend frumos, Larisa. 🙂
Eu mi-am luat permisul manata mai mult de societate; toata lumea il avea si-am zis sa-l am si eu. Dar dupa n-am mai condus, pentru ca n-aveam nevoie. Cum zici si tu, ma descurcam mult mai bine cu metroul prin Bucuresti. Si acum aici n-am momentan nevoie prea mare, ca tot prin oras ma invart. Dar cand mai plecam la drum lung, e mai bine sa fie doi soferi…
Referitor la Hobbit, cred ca tine de gusturi. Sunt oameni carora le-a placut foarte mult si oameni carora nu le-a placut deloc. Desi eu sunt fan fantasy, nici Hobbitul nici Stapanul Ineleleor nu m-au prins. Nu stiu de ce…
Insa Thor mi-a placut si mie, chiar asta al doilea mai mult ca primul.
Weekend fain si tie Nice!
După o perioadă destul de lungă de tatonare am îndrăznit să pun mâna pe Un veac de singurătate. Era de mult în plan dar am remarcat o gamă largă de reacții la adresa ei ce se întindeau de la „N-am putut s-o las din mână„ până la „Vai ce m-am chinuit cu ea„! Până la urmă m-am apucat, și, recunosc că la început mi s-a părut puțin ciudată, dar apoi, după ce am reușit să-i captez esența, n-am mai putut să o las până n-am terminat-o. Acum citesc un an în Provence 😉
Dintre filmele pe care le-am văzut anul acesta se detașează cu siguranță The Young Victoria. M-au impresionat, atât filmul, cât și coloana sonoră.
Ma tin si eu de multa vreme sa citesc Un an in Provence. Uite ca acum chiar o sa mi-o cumpar. Cat despre literatura clasica, am mai avut niste tentative anul trecut si mi-am dat seama ca nu mai am rabdare suficienta. Daca nu-mi capteaza atentia de la inceput, o las balta si incep altceva.
The Young Victoria mi-a placut si mie foarte mult. L-am vazut acum cativa ani la recomandarea unei colege, iar de atunci l-am mai revazut de cateva ori :)). E foarte foarte fain.
Anul asta am inceput bine cu lectura.Filmele nu ma incanta.Eu nu pot sa-ti dau sfaturi in acest domeniu,dar iti zic sa te apuci de condus.Acum e o necesitate.Daca ai nevoie de masina si esti singura,ce faci?Uita-te in jurul tau, ca sunt multi mai slabi ,dar curajosi.Nu te supara pe mine ca-ti spun despre asta,dar eu am carnet de multi ani,37 si i-am multumit domnului, ca in multe situatii limita ,m-am descurcat repede avand masina si carnet. Gata! Un weekend placut!
La asta ma gandesc si eu, ca masina e necesara. Si chiar daca acum nu-s prea nevoita, nu se stie niciodata… O sa-mi iau niste ore cu un instructor si apoi o sa conduc constant, sa nu mai uit.
Weekend frumos!
Larisa, am citit de curand cateva carti care mi-au placut si pe care ti le recomand. Nu stiu daca sunt genul tau, dar poti sa citesti despre ele si sa te convingi tu daca merita sau nu.
Sa tai în piatra vie, Clopotele, Ultimul trandafir din Casmir, Livada de mango, Necredincioasa, Calea spre credință. Ultima este de memorii, scrisa de regina Noor a Iordaniei. Cel mai mult dintre toate mi-a placut Să tai în piatră vie, este scrisă de un medic, si este povestea a doi frați gemeni rezultati în urma aventurii unui medic cu o calugarita-asistenta. Povestea urmareste viata celor doi frați, amandoi ajung medici, amandoi se indragostesc de aceiasi femeie, amandoi isi cauta tatal care ii abandonase la nastere, totul pe fondul tulburarilor politice din Etiopia anilor 60-70. Dar gata, ti-am zis deja prea mult, sper sa-ți palacă!
Multumesc mult de recomandari, chiar aveam nevoie! Nu stiu cartile, dar o sa le caut, cu siguranta. Par interesante.
Îngros si eu randurile celor care ti-au spus ca va fi bine cu condusul… după o vreme 🙂 Mie îmi place, mi-a placut inca de pe vremea cand nu aveam permis si tocmai de asta l-am luat imediat dupa ce am facut 18 ani, daaaar tine mine, la condusul masinii, practica e mama invataturii, poti sti codul rutier ca pe Tatal Nostru daca nu te pui serios la volan cu liniste în suflet si curaj în inima 😀
Nu te lasa descurajata de nimic, oricum, daca vrei cu adevarat sa conduci, o sa conduci, asa merge treaba pe segmentul asta :))) Baftaaaa! :*
Da, categoric practica trebuie sa conteze cel mai tare. De fapt asta a fost problema la mine, ca n-am practicat dupa ce am terminat scoala si am luat carnetul. Nici n-aveam masina mea, nici nu eram nevoita, asa ca am lasat-o balta.
Nici acum nu-s prea nevoita, dar masina mi-ar oferi mai multa libertate de miscare. Multumesc de incurajari Bia :*, sper sa reusesc si eu candva…
Titlu original- La femme de trente ans
Autor- Honore de Balzac
Traducere- Mihaela-Anna Mihailide
Editura Adevărul, 2011
Poate că această lectură va părea unora demodată, iar alţii vor găsi strălucită această incursiune în literatura clasică. Sinceră să fiu, unul din motivele care m-au făcut să aleg această carte în acest moment a fost chiar titlul,
Am citit anul trecut Femeia la 30 de ani….nu-i deloc demodata, mi-a placut.
Inca o data semanam 🙂 Si eu mi-am luat permis la ambitie si sa fiu asa cum spui, in randul lumii. Il am din 2001 si inca n-am condus. L-am si preschimbat o data 🙂 Am zis a poate intr-o zi, candva, ma decid. Desi nu stiu…deocamdata nu. Cred ca si la mine e o oarecare teama dar si faptul ca mi se pare ca e nevoie sa faci cam multe deodata, ca si tie. Si parca nu ma simt in stare. In scoala a fost relativ OK dar mie de condusul in oras mi-e urat. Pe sosele m-as descurca, asta stiu. Voi mai vedea.
Carti n-am citit, filme n-am vazut. Doar cateva episoade razlete de prin doua-trei seriale politiste de pe DIVA, fostul Hallmark. Eu sunt mai preocupata de gasirea unui job si intreaga mea atentie e indreptata acolo. De aceea am si timp putin…
Se vede uneoi ca suntem nascute in aceeasi zi :)).
Da, exact asta este si la mine, mi se pare ca trebuie sa fac mai multe lucruri in acelasi timp si ma blochez. Am observat si eu acelasi lucru, ca pe sosele ma descurc mai bine, dar in oras, mai ales cand e trafic intens….e nasol :D.
Bafta Elly, iti tin pumnii pt job!!!!
Bun asa 😀 Ce bine e ca ai timp de toate, recunosc insa ca si eu mi-am facut de cap cu diverse carti si ca am vazut destul de multe filme si m-am si distrat prin bucatarie insa nu am timp sa postez 😀 Rush e f fain, mi-a placut desi nu ma asteptam si mi-a palcut si Leo in al sau rol de senzatie desi si eu am simtit ca filmul a fost lungit prea mult si cu un final in graba 😀 Pupici:*
Nici eu nu am timp sa postez atat cat as vrea, dar incerc pe cat posibil sa pastrez un echilibru si sa nu las blogul balta. Nu ca m-ar forta cineva sa fac asta, dar am prins drag de el :)).
Poate ai acum o perioada mai aglomerata, sunt sigura ca in timp lucrurile se vor mai aseza ;).
Pupici!