Eram ferm convinsă că o să povestesc astăzi despre cum am parcurs eu Loire à Velo din Tours la Villandry, cu soț, bicicletă și câine, în weekendul ce a trecut, dar cum ar fi posibil să povestesc ceva ce nu s-a întâmplat? N-am biciclit deloc și asta nu pentru că mi-ar fi trecut mie entuziasmul de a progresa cu mersul pe două roți, ci pentru că acest lucru n-a fost posibil din cauza vremii. Da, vremea asta ciudată din Touraine! După aproape o lună de vară adevărată, după plajă, bronzat, bălăcit, picnicuri și alte activități frumoase, iaca au revenit norii, ploile și vremea aia de stat în casă și numărat banii. Măcar de-aș avea ce să număr! Sâmbătă a plouat aproape toată ziua, iar duminică deși soarele și-a mai arătat câte un ochi, per-ansamblu tot înnorat a rămas cerul, iar iminența furtunii a făcut planul meu de mers cu bicicleta să se ducă pe apa… Loarei.
Îl întrebăm pe nea’ polițistul care se ocupă de restricționarea traficului despre cum să ajungem la Méjean, ne zice că e mult de mers pe jos și ne sfătuiește să ne plimbăm prin calanca de față sau să așteptăm ora 18. Într-adevăr, n-arata rău calanca Redonne de sus, dar parcă nici pe betonul din port n-aveam de gând să stau. Cum era destul de târziu și cum chiar dacă am fi mers pe jos până la Méjean, n-am fi avut când să ne mai și întoarcem- asta ca să nu mai zic că vremea numai de mers pe malul mării nu era- am zis mai bine să plecăm, să lungim coasta până mai găsim locuri frumoase. Următoare oprire a fost Carry le Rouet, o localitate despre care cred că arată foarte fain când pe vreme senină, dar dezolantă în ziua în care am ajuns eu; mai departe am traversat Sausset Les Pins, o altă stațiune turstica extrem de dichisita, dar cam pustie în ziua cu pricina.
La ieșirea Sausset am găsit un loc apentisant- și când zic apetisant mă refer la un loc mai sălbatic- așa că am parcat mașina și am pornit la pas spre la Couronne. N-am mers mult, oricum nici nu era vremea de drumeție, așa că ne-am pus repede tabăra la adăpostul câtorva stânci. Spre surprinderea mea nu eram singurii nebuni, mai erau destui pe lângă noi, fie la ședere, fie la plimbare. Am făcut un picnic, am admirat marea destul de agitată, Andrei a aruncat și o undiță în apă, așa de plăcerea aruncatului, iar când vântul a început să se întețească bine de tot, am luat-o din loc spre camping. Am mai făcut o mică plimbare acolo, spre portul Tamaris și înapoi spre plaja Sainte Croix, unde m-am bălăcit anul trecut și într-un final m-am restras în căsuță, convinsă fiind că oricât aș încerca, calancile mele de la Côte Bleue sunt un caz pierdut, cel puțin până la următoare vizită. Asta este, le-o veni cândva și lor rândul…
***
PS 1: Până la urmă, fiindcă au ieșit 3 raze de soare, duminică pe seară am mers la un târg al fripturii cu ceapă aici lângă Tours, în primul rând pentru că n-aveam nimic de mâncare acasă și în al doilea pentru a sărbători vestea mult-așteptată pe care am găsit-o sâmbată în cutia poștală: începând cu luna iunie al meu soț este cetățean francez cu acte în regulă. Așa că doar eu am mai rămas imigrantă în casă, că Azorel n-a fost niciodată. Muzica, masa și dansul cu ocazia acestui fericit eveniment se vor ține peste vreo 3 săptămâni, că până atunci avem weekend-urile ocupate. Asta dacă nu plouă firește…
PS 2: Duminică se anunță ploaie!
Felicitari sotului tau, imi dau seama ca este un moment fericit si mult asteptat de amandoi. 🙂 Va tin pumnii sa aveti vreme frumoasa si sa petreceti cum se cuvine. 😀 Si sa faceti multe excursii frumoase. Mi se pare foarte deprimant sa vizitezi diferite locuri pe ploaie, chiar si cand vremea e doar mohorata. De asta am tot amanat si eu, timp de 8 luni, vizita la castel. Cand vremea e impotriva ta nu prea ai ce sa faci decat sa astepti sa se mai imbuneze.
Cand am plecat luni spre castel cerul era plin de nori si statea sa ploua. Aveam sufletul indoit si nu stiam ce sa facem, daca sa continuam sau sa ne intoarcem. Dupa cateva minute, surprinzator, a iesit soarele si intreaga zi ne-am bucurat de el. Am considerat asta o minune. Asa ca te inteleg perfect. 🙂
Multumesc Nice! Da, am asteptat ceva, vreo 6 luni mai exact, asta este procedura, francezii se misca mai greu la treburi administrative. Acum va mai dura vreo 6 luni schimbarea tuturor actelor :))
Asa este, e deprimant sa vizitezi locuri pe vreme mohorata si mai ales locuri care sunt frumoase tocmai datorita zilelor insorite cum e sudul Frantei. Eh, asta este, am avut ghinion.
Tu in schimb ai avut noroc la Bran, soarele a tinut cu tine.
Pescarul se ambiționează să se lupte cu vântul. 🙂
Altfel n-ar fi un pescar adevarat :)).
Si la noi a plouat duminica si caldurile s-au potolit. Insa e vreme uscata, cu soare. Pacat ca nu ati iesit cu bicicletele! Ei lasa ca e inca timp destul! :))
Azorel ce face daca e vreme urata si nu pate sa zburde afara?
saptamana faina cu activitati agreabile va doresc!
Da, a fost pacat ca n-am putut iesi cu bicicletele, dar sa pedalez pe ploaie nu prea ma incanta, mai ales ca se anunta furtuna cu tunete, fulgere si tot tacamul. Asta este, om prinde noi si weekenduri mai faine.
Sta in caza Azorel :)). Nu-i place deloc ploaia.
Multumesc Carmen, asemenea si tie!
ha ha dragul de Mistral, cica vine din Alpi, ca tot iti place tie muntele :-p sa stii ca noua uneori ne era teama ca ne ia cu casa pe sus, asa ca te inteleg. plus ca erau nopti cand ziceam daca maine gasim masina intreaga dam de baut :-p
felicitations 🙂
Merci :)!
Chiar inainte sa plec vorbeam cu fosta mea profa de franceza de aici, si-mi zicea ca pe ea cel mai tare la sudul Frantei o enerveaza vantul. Eu ma bateam cu pumnii in piept ca sunt norocoasa si ca am fost de doua ori acolo si n-a batut deloc. Mai bine as fi tacut din gura :D.
Urat a fost si pe aici multe zile si am apreciat apoi soarele si caldura ca… aerul.
Felicitari!!! Visez si eu la o balaceala. 🙁
Da stiu. Si cand vremea s-a facut frumoasa la voi, s-a mutat ploaia aici :)).
Multam.
E nasol si la noi, am avut un weekend cu vant si ploaie.
In alta ordine de idei peisajele sunt superbe si merita sa va mai intoarceti o data!
Felicitari sotului, asta chiar e o veste minunata pentru voi!
Stii ce e cel mai culmea? Ca toata saptamana vremea e buna si in weekend ploua :)).
Cu siguranta ne vom mai intoarce in zona, fie ca vrem sau nu vrem, sigur al meu va mai lucra pe acolo. Cand insa, nu stim…
Multumesc Alicee!
ma uitam la fel ca Azorel 🙂
:)))