Cu puțin înainte de Crăciun ne-am gândit ca după Revelion să mergem câteva zile la munte, mai ales că aveam liber până pe 7 ianuarie. Știam că Masivul Central Francez este cel mai aproape de noi, asta în măsura în care 385 km se pot numi „aproape”. Nu are altitudinea Alpilor nici pe departe, dar când ai chef de o drumeție și ai la dispoziție un sfârșit de săptămână prelungit de cel puțin 3 zile, merge la fix. Și cum era oricum iarnă și majoritatea traseelor sunt închise prin toți munții, am zis că un astfel de masiv mai domol este perfect. O avea Franța munți frumoși, dar nu știu cum se face că toți sunt departe de mine! Merg ei de vacanță, dar de weekend sunt cam peste mână. Dacă îmi plăcea marea, poate nimeream să locuiesc într-un oraș de munte. Cum îmi place muntele, desigur că locuiesc la câmpie. Măcar de locuiam totuși la mare!
Masivul Central Francez îl vedeam cum este Ciucaș la noi, care de altfel mi-e un munte tare drag și cum Ciucașul merge iarna, am zis că și Masivul ăsta Central merge. Așa că 2 ianuarie, am plecat cu cățel cu purcel (doar cu cățel, se știe, că n-am purcel!), spre munte. Timp de 4 ore n-am văzut în fața ochilor decât autostradă, plicticos de altfel, dar util, până când au început primele serpentine, dealuri, piscuri și viaducte. Și exact când peisajul devenea mai spectaculos, se lasă brusc ceața. Slavă Domnului că nu a durat și s-a ridicat. Bine, dacă stau să mă gândesc, până la destinație a și plouat, s-a și înseninat, ba a și nins. Schimbătoare vreme!
Ei bine, dacă acești vulcani acum vreo 3-4 milioane de ani erupeau nervoși, scuipând lavă fierbinte, astăzi îi găsim dormind cuminți. Vulcanii de Auvergne se împart în: Masivul Dôme (Chaîne des Puys – monts Dômes), stinși „de curând”, doar vreo câteva mii de ani și care și-au conservat foarte bine aspectul, Masivul Dore (Monts Dore sau Massif du Sancy), unde erupțiile au încetat „mai devreme” deci nu prea mai arată a vulcani, Masivul Cantal, un mic Himalaya la începuturi, cu un aspect de dealuri astăzi, Masivul Cézallier, și Artense, un platou de granit modelat de ghețari. Noi alesesem pentru iarna asta Masivul Dore (Massif du Sancy) că ăsta este cel mai înalt, populat și cu mai multe posibilități de „distracție” în perioada de iarnă.
La fiecare „colț” de șosea erau magazine, unde puteai opri să cumperi produse tradiționale: brânză, cârnați, jambon, dulceață etc. Ce v-am spus, exact ca la Bran! Auvergne este cunoscută pentru produsele sale tradiționale, dar mai ales pentru brânzeturile Bleu d’Auvergne, Cantal și Saint Nectaire. Nu mă omor cu brânza în general, dar astea le cunosc, îmi plac și le cumpăr frecvent. Bleu d’Auvergne este „brânză albastră „cum îi zic eu, cu mucegai albastru, ca Roquefort-ul, iar eu ador aceste „brânzeturi albastre”.
Ce faci în Parcul Vulcanilor de Auvergne? În primul rând drumeții pe vulcani. Altitudinea nu este mare dar peisajele sunt faine, iar dacă ești pasionat de roci, vulcanisme și alte chestii de genul, e și mai bine. Se spune că cea mai spectaculoasă drumeție este cea care traversează masivul Dôme, masiv pe care cică celții în antichitate îl considerau un munte sacru. Deși punctul culminant al traseului este la 1400 și ceva de metrii, am citit că peisajele ar fi splendide. O să-l testez la vară.
Apoi se poate schia în special în stațiunile Mont Dore și Super-Basse. Există pârtii pentru toate nivelurile, bine dotate, cu telescaune, teleferice și teleskiuri, așa cum de altfel ar trebui să fie orice pârtie de schi. Este o alternativă mai ieftină la Alpi cred, nu am analizat prea tare problema, nu venisem să schiez. Se pot face de asemenea plimbări în natură, mai ales vara, sau se pot vizita sate tradiționale, biserici romane, monumente. Există și stațiuni termale, ca La Bourbule, sau orașe pitorești că Vichy sau Clarmont Ferrand.
În regiune se găsește, pentru pasionați, un parc științific – Vulcania, de unde se pot afla mai multe despre fenomene vulcanice sau tectonice, cu simulări de erupții și tot tacâmul. Cool, nu? Este construit în special pentru copii, dar sincer și mie mi se pare interesant. În principiu e de văzut vara.
Despre stațiunea Mont Dore unde ne-am cazat și în jurul căreia ne-am învârtit, ce să spun…un fel de Sinaia mai puțin aglomerată și fără fițe. Clădiri frumoase, curățenie, peisaj de toamnă în oraș, de iarnă pe munte, străduțe înguste, multe magazine majoritatea cu echipamente montane sau cu brânzeturi și cârnați tradiționali, taverne, restaurante, cafenele. Stațiunea este renumită pentru pârtiile de ski, (cică Coco Chanel schia aici!) și pentru apele termale folosite pentru diverse tratamente, reumatism, astm etc (cică MS Regina Maria se trata aici!). Și desigur că, fiind la picioarele masivului Sancy, Mont Dore este punct de plecare pentru diverse trasee de drumeție.
Ce mănânci și ce bei în Auvergne? Pai, ca în oricare altă regiune există o mulțime de mâncăruri și deserturi tradiționale, de regula cu brânza, cum altfel: truffade (un amestec de cartofi cu brânză de Cantal și lardon-șuncă), chou farci, adică un fel de sarmale (carne cu ceapă și condimente, totul înfășurat în varză), potée auvergnate și multe altele. De băut se bea vin, logic, Côte-d’Auvergne, din struguri de pe malul Loarei, că vorba aia, din acești munți izvorăște, sau ape minerale carbo și ne- carbogazoase de la izvor.
În toate serile am mâncat la același restaurant din Mont Dore: La Louisiane. Nota 10 pentru mâncare, decor, amabilitate, primire. Am servit în două seri la rând brochette bourguignonne, adică frigărui de vită, care le flescaiam într-un excelent sos din brânză Bleu d’Auvergne, cu cartofi prăjiți și salată du bougnat (salată verde, carnat, lardon, crutoane de pâine, brânză etc), iar ca desert croustillant aux myrtilles un fel de clătită mare, cu cremă în interior și gem de coacăze, foarte popular în regiune, coaptă bine în cuptor, cât să capete o crustă. Domnul meu, care sare peste desert întotdeauna, a preferat doar un platou de brânzeturi regionale. Nu știu alții cum sunt, dar mie muntele îmi face o foame de nedescris.
Zilele petrecute la Mont Dore am făcut drumeții prin zăpadă, ne-am plimbat, ne-am relaxat. A fost fain, o să povestesc pe rând. Totuși cel mai bine este de venit în Auvergne vara, mai ales pentru urcat pe munți, iarna pentru schi. Deși Masivul Sancy nu are o altitudine mare, ci numai 1886m, este destul de periculos, zăpada este din belșug pe creastă, deci majoritatea traseelor sunt închise în această perioadă. Desigur „se pot deschide” doar dacă te prezinți cu colțari, piolet și pe propria răspundere. În schimb vara este perfect. Dacă schiezi cred că e fain. Însă cum noi nu suntem mari schiori, ne-am mulțumit cu ceva drumeții, mai ușurele, mai dificile, mai cu rachete, mai fără, după caz și am zis că mai venim la primăvară-vară.
Ce peisaje frumoase! Când ai timp să scrii atât??? Cred că ai foarte, foarte multă răbdare!
Te pupic!
Te pupic si eu!
Da, sunt un om cu foarte foarte multa rabdare 🙂
Inca odata inteleg cum e cu filfizoneala franceza… dupa mancarurile enumerate de tine pe aici!
Doar preparate obisnuite, cu nume mai pompoase :))
ce frumos! minunate povestirile tale, invat o gramada despre franta si chiar retin usor, ai un stil de a povesti tare captivant! duminica linistita!
Multumesc Milena! Te imbratisez!
Aşa se întâmplă de multe ori, cine iubeşte muntele, ajunge la câmpie, cine iubeşte marea, nimereşte la munte… Dar bine măcar că putem să călătorim în locurile preferate. Fiindcă, ştii cum e, dacă ai avea muntele lângă tine, probabil că nu ai merge prea des în drumeţii, dar aşa, te gândeşti mereu, faci planuri… e mai interesant! Altfel, ar fi fost monoton, nu? Mă rog, ca să vedem partea frumoasă a lucrurilor. 🙂
Drăguţă staţiunea, pare mai liniştită, cel puţin din ceea ce văd în fotografii. Vara cred că e fain să mergi în drumeţii pe acolo, aşa că, vezi ce faci la vară… 🙂
Sincer nu-mi explic pentru ca partiile si hotelurile erau pline. Poate era prea frig afara ca lumea sa se plimbe pe strazi….
Cam asa este, daca as avea muntele langa mine sau l-as fi avut, probabil imi placea marea mai tare :))
Aici e de mine. La vulcani inainteeee! Din nou, fotografiile sunt minunate si bate-o vina pe Franta, ca nicaieri nu e urata!:)
:)))
In parcul ala vulcanic mi-ar place si mie sa merg. Am zis ca la vara, cum mare parte din el e in aer liber.
Mi se face o pofta teribila cand povestesti despre ce ai mancat!
Mi-ar placea sa ne povestesti si cum sunt francezii. Se spune multe despre ei, bune si mai putin bune, dar ar fi interesant sa ii cunoastem de la cineva care traieste alaturi de ei.
:))
Da, nu prea am scris despre francezi, decat asa, ce s-a subinteles poate printre randuri.
Pe scurt, cred ca depinde de om, de cultura, de educatie, de caracter, nu pot genraliza cum ca sunt intr-un fel sau altel ca popor. Am intalnit si oameni foarte de treaba si civilizati, am intalnit si contrariul…
Deși tocmai ce am mâncat ceva, când am citit de felurile ale de mancare frantuzeasca, mi-a lasat instant gura apa. Iar branzeturile mie imi cam plac 😉
Nu am putut sa nu VAD si curatenia din pozele tale, urla nu altceva, ceea ce este MINUNAT, ca la noi nu prea e asa (imi pare rau sa o spun si eu nu subliniez chestiile negative, stii bine) 🙂
Astept si alte povesti din zona asta de munte franțuzesc 🙂
Da, este curatenie, intr-adevar, mai ales in oraselele micute am observat.
Cat despre branzeturi, sunt unele care-mi plac si mie, mai gust din cand in cand, insa n-am imprumutat traditia francezilor cu branza dupa fiecare masa :))
De cand imi doream sa vad poze din MCF… Eu chiar te rog sa mai faci astfel de articole in care sa inserezi multe imagini din celebrul masiv hercinic al Frantei. Stiam ca are un relief variat, dar e prima data cand vad fotografii de la fata locului. Preferatele mele sunt cele cu Puy de Sancy. 🙂
O sa mai pun poze, e un munte frumos si interesant mai ales daca esti pasionat putin de geografie-geologie. Eu sper sa mai revin la vara sa mai descopar locuri prin regiune.
Frumoasa calatorie!
Ai descris asa de bine traseul incat pot spune ca am fost cu tine !
Dar partea cu mancarea nu o agreez de loc !!! Asta este sadism !!! Am inghitit in sec de fiecare data!!! :))
:))
Multumesc mult! Ma bucur ca ti-a placut calatoria 🙂
Foarte frumos acolo, ai surprins perfect peisajul in poze, mai ales cele in care e ceata, absolut minunate. Cu pozele si articolele scrise de tine ma faci sa imi doresc sa vizitez Franta cat mai curand !
Multumesc!
Franta este o tara faina, turistic vorbind, sunt multe locuri de vazut, dar asta si pentru ca ei au incercat sa faca turism din orice.
Wooow….ce loc minunat !!! Acolo e de mine, de ajuns sa spui vulcan :D. Sa stii ca eu stau fix intre munte si mare, dar aleg mai mereu muntele, la mare merge o leneveala doar din cand in cand :).
Da, clar si marea are farmecul ei…din cand in cand. Dar muntele..off, muntele, ramane si la mine pe primul loc :p
Ai descris atat de frumos locurile ca parca ma plimbam pe acolo si mancam branzeturi albastre…
Totusi…385 de km? Destul de departe…adica chiar foarte. Nu as fi plecat pana acolo decat habar n-am cu ce. Dar cum se circula in Romania…ar fi durat prea mult drumul. Bine, tu stii ca eu nici nu sunt pasionata de munte in asa hal incat sa ma calatoresc atat 🙂
Mi-a placut Biserica Saint-Pardoux-Mont Dore. Deosebita si ca arhitectura si ca culoare. E din roca vulcanica facuta?
Mi-a placut si peisajul acela cu case cu acoperisul albastru, in Auvergne. Superb. Frumos tot articolul.
O saptamana minunata sa ai!
Da, 385 km :))…e "aproape"..ca pana in Alpi am vreo 800 km :))
Adevarul este ca aici distantele par mai mici totusi, avand autostrazi. 400 km ii faci in 4 ore. Si marea tot departe este de mine, oceanul este la vreo 300 km, despre Mediterana nu mai spun…900 km.
Da, cred ca biserica este construita cu roca vulcanica, n-am citit ceva exact despre asta, dar am cititit ca majoritatea bisericilor din regiune sunt negre tocmai din acest motiv.
O saptamana minunata Elly!
Muntele e frumos in orice anotimp 🙂 interesant blog, zi faina sa ai 🙂
Multumesc frumos!
Asa este muntele este fain in orice anotimp.
Ai asa o putere sa ii faci pe oameni sa fie innebuniti dupa calatoriile si povestile tale.
frumoase peisajele si foarte frumos surpinse de tine
Ma faci sa rosesc :)!
Multumesc mut Iulia, ma bucur daca zici ca este asa!
frumos weekend! sa tot petreci asemenea zile!
La noi a inceput sa ninga si ma bucur :)) imi fac cu ochiul schiurile din magazie ;)) in curând am sa le folosesc.
Sa ai o saptamana minunata, Larisa draga!
Si aici au anuntat ninsoare…sa vedem daca se adevereste :)). Mie mi-ar placea!
O saptamana minunata si tie Carmen!
Frumoasa excursia! Trebuie sa recunosc ca imi cam face cu ochiul acel Mont Dore… De unde se ajunge mai usor acolo, din Lyon sau din Bordeaux?
Multumesc!
Este mai aproape de Lyon, vreo 250 km.
Larisa draga, daca continui cu postari de genul asta te trezesti cu mine în Franta! :)))
:))
Nu te cred! La cat ii "iubesti" tu pe francezi :))
Ba bine ca nu…Francezii sunt nemaipomeniti,toata lumea stie asta!
Ei nu sunt chiar nemaipomeniti, dar tara lor este superba!
Larisa , daca nu te omori cu branza , nu te chinui…arunc-o la mine …sunt fan branzeturi , albaste , mucegaite , cu viermi …nu conteaza 🙂
:))))
Pai te astept pe aici la o degustare de branza..
Sa nu te increzi niciodata intr-un vulcan ce pare sa doarma. Nu se stie cand se trezeste balaurul din el. :))
Despre cat de mult imi place natura cred ca a aflat toata blogosfera. Acum trebuie sa spun ca imaginea bisericii imi place la fel de mult ca si muntii din imaginile tale.
:))Da, poate se trezea cand eram eu pe el!
Multumesc Vienela, si eu iubesc foarte tare natura,acolo ma simt cel mai bine!
Imaginile, in primul rand, le consider fantastice! Soseaua care serpuieste "printre pomi" e… deschizatoare de visuri! Ai scris foarte frumos despre locuri, despre mancaruri si – indirect – despre tine. 🙂
Vulcanii sunt un fel de… aventura care poate incepe in orice moment 🙂
Orice as scrie mintea imi este la peisajele pe care mi le-ai aratat si mie! Superb!
Succese!
Zile fericite!
Multumesc mult Diana, ma bucur tare mult ca ti-a placut povestirea mea si pozele!
O zi excelenta iti doresc!
Da e absolut minunata zona…wow.. tocmai ma gandeam unde sa trag prima fuga din an si tare ma bate gandul sa vin in Franta 🙂 E si o ocazie speciala si parca se cere din nou un Paris ..uoff ..grea alegere:D
Vino, te astept! E o tara faina, sunt multe locuri dragute. Iar Paris…Paris it's always a good idea, nu?
Muntomana nu prea sunt, desi imi plac foarte mult pozele 🙂 Dar cu frigaruile in sos de branza mi-ai facut o pofta. Cred ca daca e sa ajung vreodata in Mont Dore stau in statiune, in magazinele cu branzeturi si in restaurante.
Sunt o multime de magazine de branzeturi si produse traditionale. Cred ca nicaieri prin Franta, pe unde am fost pana acum, n-am vazut atatea la un loc. Restaurante nu-s multe, dar alea cateva sunt tare simpatice…