Corsica la a treia înfățișare? Ce vorbiți voi! Nici prin gând nu-mi trecea anul trecut, când am scris articolul acesta, că în anul următor aveam să ajung de două ori în Corsica. De fapt ce vorbesc eu aici, nici măcar la început de an nu mă gândeam că voi vedea Corsica de două ori, ba chiar mă apucasem să încropesc niște planuri pentru o vacanță de vară pe la vecinii spanioli. Insă cum socotelile nu ies întotdeauna cum ne plănuim, ci chiar mai bine, și pentru că Andrei avea niște treburi pe insulă, ne-am aranjat vacanța în jurul treburilor lui, astfel că am început vara mai devreme, în mai la Ajaccio, și am terminat-o mai târziu, în septembrie la Bastia. O vară de 5 luni de care clar nu ne-am fi bucurat în Touraine.

Per-ansamblu, Corsica la a treia înfățișare ne-a oferit un sejour plăcut, în care am mai adăugat un rând de bronz la cele pe care le aveam deja, un sejur în care am vizitat locuri noi pe insulă, am urcat ceva munți, ne-am bucurat (și nu prea!) de mare, am mâncat preparate savuroase și am descoperit câteva dintre cele mai bune vinuri regionale. Desigur că au fost și dezamagari, iar cea mai importantă fu vremea.

Pe undeva nu pot să mă plâng pentru că, vorba aia, când mergi la sfârșit de septembrie în vacantă vremea se poate dovedi o problemă chiar și pe tărâmuri mai calde. Dar când până și în România era mai cald nu aveam cum să rămân indiferentă. Pentru că deși pare de necrezut, pe când Bucureștiul de topea la 30°, pe insulă erau vreo 25, unde mai pui și că în multe zile a bătut vântul, iar marea a fost extrem de agitată. Prin urmare, n-am putut să-mi îndeplinesc toate planurile, am murit de ciudă că n-am ajuns peste tot pe unde am vrut, dar asta este, or mai fi și alte drumuri în Corsica. Apoi, desigur că una înseamnă frig în Corsica și alta la Amboise, așa că acum, întoarsă acasă, apreciez mai mult toamna aia vântoasă de la Mediterană.

 

Bastia

Drumul

Cât despre drum, dusul l-am făcut de data asta cu avionul, Nantes-Bastia, 1 oră jumate de zbor, o nimica toată față de cele 5 ore pe vapor, plus 10 de traversat Franța, de la Nisa la Amboise, la întors. Ce păcat că nu poți îmbarca mașina în avion! Am zburat cu Volotea, o companie low-cost accesibilă, bilet ieftin, condiții bune, fără prea multe cerințe aberante în cazul animalelor de companiei, așa că Azorel a zburat ca boierul la cabină.
Ca întotdeauna, lumea este topită când îl vede, nenea de la controlul de securitate, de exemplu, era așa de încântat și preocupat să bage degetele în cușcă, încât cred că puteam să trec lejer cu un pachet de prafuri. Glumesc, firește! Cușca depășea un pic cerințele companiei, și implicit dimensiunile locul alocat, adică cel de sub scaunul din fața mea, dar însoțitoarea de bord a fost amabilă și a găsit o soluție de compromis, sigură pentru amândoi.
Nu știu dacă știți, dar în avion animalele de companie se transportă în cușcă special omologată, iar din motive de securitate, cel puțin la aterizare sau decolare, nu este permis să fie scoase, ținute în brațe, nici măcar cușca ținută la picioare. Cine este interesat de transportul animalelor cu avionul, am scris un articol despre experinta mea AICI, cel mai citit articol de pe blog, de altfel. Citiți și comentariile dacă sunteți interesați, de-a lungul timpului au adus completări importante. Așa că n-a fost prima dată cu avionul pentru Azorel, chiar că e un câine plimbat cu toate mijloacele de transport.

Cazarea

Cazarea am avut-o ca de obicei într-un camping, San Damiano, lângă Bastia, unde am închiriat un mobil-home foarte confortabil, cu toate dotările necesare. San Damiano este un camping de 4 stele, ceva mai scump față de restul în care am mai stat, dar pe care l-am ales pentru că nu prea aveam multe opțiuni în zonă. N-a fost bai, și-a meritat banii, dovedindu-se foarte bun din mai multe puncte de vedere. In primul rând este situat chiar pe plajă, accesul la malul mării făcându-se direct din camping.
Adică îți iei prosopul și hop, te tolănești la soare. Plaja Furiani, cea lângă care este așezat, care este de fapt o fâșie de pământ între mare și lacul Biguglia, este foarte bună, lungă, lată, cu nisip fin și fără pietre, destul de dreaptă, atât la mal cât și în apă. Este o plajă ceva mai naturală, chiar un pic sălbatică, fără șezlonguri, terase și alte chestii zgomotoase, dar civilizată, curată și foarte bine întreținută. Dezavantajul este ca, fiind larg deschisă spre mare și  neprotejată în niciun fel de diguri, adesea sunt valuri mari, iar marea este destul de agitată.

Camping in Corsica

Condițiile de cazare din camping sunt excelente, mobil-home-urile sunt excepționale, cu toate dotările necesare unei vacanțe confortabile la malul mării. Aș mai menționa amenajările, verdeața, curățenia și multe altele. Campingul are propriul supermarket, destul de mare și cu o mulțime de mărfuri (alimente, semipreparate, băuturi, produse cosmetice și de igienă, un raion de produse corsicane, ziare și reviste și chiar articole de plajă și suvenire), prețuri ceva mai mari decât la hipermarketurile din oraș, dar extrem practic și de folositor la nevoie.

Zona Biguglia nu este una foarte comercială, sau turistică, cu buticuri și localuri ca la bâlci, ba dincontra, este foarte naturală și liniștită. Totuși sunt câteva baruri și restaurante în apropierea plajei, centre de închiriat diverse echipamente pentru sporturi nautice, terenuri de volei și chiar o hergelie, de unde te poți plimba cu calul pe plajă. Cu alte cuvinte, este locul ideal pentru o vacanță tihnită la malul mării, cu posibilități – în afară de plajă și bălăceală la discreție – de excursii zilnice prin împrejurimi (orașul Bastia, al doilea ca mărime din Corsica, peninsula Cap-Corse cu peisaje și sate pescărești deosebite, stațiunea turistică Saint-Florent, orașul din inima munților Corte, etc), sau activități în aer liber (drumeții, călărie, sporturi nautice, caiac-canoe, etc).

Mancare

Masa am luat-o în camping, căsuța fiind dotată cu o bucătărie complet utilată. Am mers și la câteva restaurante, dar nu în fiecare zi, altfel ajungeam la sapă de lemn. Cât despre activități, e drept că zona Bastia și coasta orientală a insulei nu-s la fel de ofertante precum Ajaccio și coasta vestică, nici bogate în colțuri paradisiace sau golfulețe cu ape turcoaz, dar peisajele sunt faine, se pot găsi multe lucruri interesante de făcut. Dar despre ele vă voi povesti în articolele viitoare. E timp, doar vine toamna, să tot stăm la povești, nu-i așa?

 

 Fiecare cu suvenirele lui :p

Dacă mi-au mai rămas locuri de văzut pe insulă? O mulțime. Dacă o să existe Corsica la a patra înfățișare? Cu siguranță, dacă suntem sănătoși și avem bănișori, dar cel mai probabil nu la fel de curând. Ne-o plăcea nouă insula foarte mult, dar mai sunt și alte locuri pe care vrem să le descoperim și să le experimentam în lumea asta, începând – de ce nu? – chiar cu sora Corsicii, Sardinia. Dar mai e până la vară, așa că să purcedem mai bine la planurile pentru Crăciun că tot se apropie cu pași repezi.

Etichete: , , , , ,