Însă inevitabil am început ziua cu trista activitate de a strânge catrafusele, în speță cortul, sacii, salteaua, masa și toate cele complementare, care nu sunt puține în cazul unui sejur de 8 nopți la camping. Am împachetat totul cu grijă, lăsând locul așa cum se cade, fără nici o urmă a trecerii noastre pe acolo, le-am aranjat așa cum am putut în mașină, constatând ca de obicei că avem mai multe lucruri la plecare decât la venire, am plătit ce era de plătit la recepție, ne-am luat la revedere de la Porto și am plecat…
Am traversat pentru o ultimă dată serpentinele amețitoare din Calanques de Piana, satul Piana, iar după ce am făcut un scurt popas la Cargèse, ne-am gândit că n-ar fi rău să luăm masa pe undeva, restaurantul U Castellu de la Sagone picând chiar la țanc pe marginea drumului.
Și cam asta a fost vacanța noastră corsicană, care se încheie și aici pe blog, cu speranța că va continua anul viitor…
Înainte să merg în Corsica am întâlnit foarte mulți oameni, printre francezi mai ales, care își petreceau vacanță după vacanță în Corsica.
Inițial am zis că-s nebuni, la cât de mare și ofertantă este lumea
asta, dar acum tind să le dau dreptate: de unele locuri te legi
inexplicabil, te cheamă și simți că vrei să revii din nou și din nou.
Mi-au rămas multe de văzut pe insulă, dar mai cu seamă mi-au rams
multe activități de făcut: Muna, cel mai izolat sat din Corsica,
canioanele sălbatice Spelunca și Restonica, casele cocoțate pe stânci de
la Bonifacio, Sain’Antonio, clasat printre cele mai frumoase sate din
Franța, drumeții „fără număr” pe munte ca Monte Cinto, sau lac de Nino, plaje de vis ca Palombaggia, fiind „doar” câteva dintre
ele.
Cat de frumos arata stradutele si homarul ala arata nebuneste:D recunosc ca nici eu nu am fost adepta fructelor de mare dar de la un timp le agreez:D
Corsica a devenit un must see si pentru mine si sper sa am ocazia sa ma pot bucura de o plimbare pe stradute sa ma bucur de peisaje si de ce nu de un homar urias:D
Arata bine dar stii, poate daca nu mi l-ar fi adus viu sa mi-l arate inainte sa-l puna pe gratar as fi mancat si eu mai cu pofta :))
Cat despre Corsica, e frumoasa, dar cred ca nu pentru oricine. Cu siguranta cineva mai snob, dornic de cluburi galagioase si plaje cu sezlonguri fitoase o va gasi plictisitoare si nu va reusi s-o aprecieze la adevarata valoare :D.
Privelistea aia e de vis. Dupa ce am citit toate episoadele vacantei in Corsica sunt de acord cu tine, nu mi as pierde timpul prin orase 🙂 apropo de romani, pana si la Istanbul am gasit unul, la un restaurant :))) de Londra nu mai zic, nu stiu daca exista hotel fara macar un angajat roman
Bonifacio cred ca este cel mai deosebit oras de pe insula. Sa cauti pe net poze, casele alea spanzurate pe faleze mi se par uau. In rest da, Corsica este pentru "distractii" in natura…
Imi inchipui ca la Londra sunt o multime de romani, si aici sunt dupa cum bine stii, numai ca in Corsica nu ma asteptam la atatia :)))
Foarte frumos! Daaa, ochii tot la homar mi-au ramas, ma stii, sunt gurmanda!!:))
Ma gandeam eu ca homarul o sa-ti placa cel mai mult :))
Hmm, la anul poate chiar ne arati niste poze din Bonifacio 🙂 Curajosi trebuie sa mai fie locuitorii de acolo 😀
Anul asta Bonifacio ar fi fost cam departe de "tabara" noastra din Porto pentru o excursie de o zi. Cred ca pentru a acoperi toata insula este nevoie de juma' de sejur in nord si juma' in sudul insulei… Nu prea ma tenteaza pe mine sa strang si sa asez de doua ori, dar vad eu cum fac sa ajung candva si la Bonifacio :)))
Eu te inteleg perfect, Larisa, m-as intoarce oricand in Croatia, mai ales ca simt ca nu am vazut nici macar 5%. :))
Sa-ti spun drept si pe mine m-a lasat cu gura cascata acel homar. Pare imens si apetisant. Iti dai seama ce curioasa sunt ca nu am gustat niciodata asemenea delicatesa. Am mai vazut prin emisiuni de travel ca e foarte apreciat de turisti si localnici.
Foarte colorata capitala Corsicii, numai buna de fotografiat. 😀
Te cred. Croatia este o tara foarte frumoasa din cate am vazut. Chiar este de admirat cum s-au dezvoltat in turism si nu numai.
In general fructele de mare sunt destul de apreciate, si eu am observat tendinta asta. De multi mai putin de mine. Am incercat, dar nu s-au lipit :)).
Cu greu mi-as lua si eu catrafusele si sufletul de acolo. 🙂
:)) Deci nu sunt singura!
Trebuie sa ma gandesc de doua ori inainte sa merg in Corsica. Daca voi dori sa revin mereu acolo, imi condam o suferinta pe viata, fiindca nu e nici tocmai usor nici ieftin de ajuns din Romania. Dar imi doresc!
:)))bine spus suferinta pe viata!
Dar merita Alicee, macar o data. Sunt sigura ca o sa-ti placa 🙂