…Si uite-ne in decembrie.Peste putin timp se fac 4 luni decand locuiesc aici, in Franta. Sunt bine. Mai am momente in care ma simt ciudat, straina sau singura. Mai am momente in care ma lovesc de una alta si nu stiu sa ma descurc. Mai am pana sa pot vorbi franceza bine, dar invat, si zic eu, ca am avansat destul de mult. De multe ori mi-e dor de oamenii dragi din Romania, si mi-ar place sa fie aici langa mine. Dar noroc cu internetul, skipe-ul, web-cam-urile, facebook-ul si alte din astea intrucat, astfel, ma simt mai aproape de ei, chiar daca in realitate ne despart aproape 3000 de kilometri.

Tours by night in december

Nu incep acum sa ma plang acum si sa ma tavalesc de dor de tara, pentru ca nu este asa. Mi-este bine aici. Si fac tot posibilul sa ma adaptez. Noi oamenii avem o capacitate de adaptare mult mai mare decat credem noi, totul este sa fii mai maleabil si mai putin incapatanat, sa fii calm si sa ai multa rabdare. Pentru mine perioada de acomodare de pana acum a fost mai usoara decat m-am asteptat, a trecut chiar lin si calm. Bine asta si pentru ca nu am fost singura, ci am avut langa mine un sprijin, un ajutor moral, un om care a a facut tot posibilul ca „aclimatizarea” mea aici sa fie usoara. Si ii multumesc. Fara, ar fi fost mult mai greu.

In alta ordine de idei, in decembrie, mai exact pe 24, voi veni in Romania, in vizita. Suna ciudat nu? Probabil va fi ciudat, pentru ca e prima oara cand se inampla asta, sa vin in propria mea tara, ca vizitator. Ha ha ha! Tare! Este o experienta noua pentru mine. De fapt cred ca toata viata noastra este plina de experiente noi. Voi vedea persoanele dragi si le voi strange in brate, voi manca sarmale (care imi plac la ne-bu-ni-e), varza murata (cu ulei si piper …yamiii), mici (imi laa gura apa) si cozonac. Abia astept! Sunt chestii bune pe care nu le gasesti pe aici :(! Ca sa nu mai zic ca voi merge cateva zile, unde altundeva decat pe MUNTE!!!! Nici nu va imaginati cat astept sa pun bocancii in picioare, rucsacul in spate si sa ma arunc in zapada :)) (sper doar sa fie :D).
Tours by night in december
Pana una alta si la mine a venit iarna, desi iarna de aici e ceva mai diferita de cea din Romania. Este ceva mai blanda, cu temperaturi ce rareori scad sub 0, fara zapada, un fel de toamna tarzie. E bine, intrucat urasc gerul ala uscat si crunt. Dar imi va lipsi zapada. Orasul este impodobit acum de beculete, braduti, ghirlande, si alte decoratiuni in asteptarea lui „Père Noel”. Sunt piete de Craciun cu cabanute de lemn, unde se vand fel si fel de obiecte, bunatati si minunatii, poate intr-o seara ies sa fac ceva poze. Este foarte frumos, desi eu tot mai consider ca sarbatorile de iarna si-au cam pierdut farmecul, fiind inlocuite acum cu o goana dupa cadouri. Ahh, Craciunul ala din copilarie, cu carne de porc proaspata, sorici si carnati de casa, cu focul la soba si colindatori, cu zapada multa si brad impodobit…. cat de departe este acum!
Azorel
Trecand de la una la alta, Azorel a crescut destul de mult, roade apoape orice, de la pereti pana la oase, doarme in pat cu capul pe perna, intins sub plapuma, pe fotolii sau pe jos, dar niciodata la el in patut. Este extrem de jucaus si haios, astfel ne umple sufletul de bucurie in fiecare clipa. Nu stiu daca acum mi-as putea imagina viata fara el. Face parte din familie si chiar atunci cand suntem plecati, ne gandim la el si ii simtim lipsa. Din acest motiv va veni si el in Romania de sarbatori!
Azorel
Ahh si am descoperit un lucru care nu imi place aici in Franta… apropo de articolul trecut: filmele dublate in franceza la cinema. Cat de urat poate fi. Si asta nu numai pentru ca daca ar fi in limba engleza asi putea sa inteleg mai bine, ci si datorita faptului ca nu poti auzi vocea actorilor. E ceva obisnuit, oamenii astia traduc oricum tot. Masina mea de spalat are buton de „Départ” si „Arrêt” desi este o marca ultra-cunoscuta. Nu este de mirare ca nimeni aici nu vorbeste engleza!!!
Cathédrale Saint-Gatien de Tours
Una peste alta: gatesc si imi place. Nu sunt o mare gurmanda, insa imi place sa mananc chestii bune si cel mai important mancarea sa arate bine. Nu sunt cine stie ce bucatareasa, las pe altii care imi gusta preparatele sa ma laude, dar imi dau silinta, cat pot, sa fac chestii simple, dar bune si incerc sa ma perfectionez. Chiar imi place sa stau in bucatarie, nu inteleg de ce multa lume fuge de asta. Nu consider ca iti trebuie mult talent, doar multa vointa si multa pasiune. Restul vine de la sine…
Vechiul Tours

In rest, mancarea aici este in continuare la fel de buna, tartele si pateurile la fel, vinul numai zic, mai ales rosé-ul. Inca ma mai plimb pe stradutele inguste, vrand parca sa le descopar pe toate. Nu am vazut toate castelele, dar imi doresc tare mult sa vizitez o cava unde se pastreaza vinurile (cu degustare ;), fireste :)) ). Inca mai merg la cursurile de franceza „deux fois par semaine” si continui sa invat, mai am destul. Imi plac cursurile, pentru ca sunt interactive, utile, cu o atmosfera „intre prieteni”, fara lucruri inutile, nefolositoare, probleme complicate de gramatica, teme pentru acasa, trecand astfel pe langa ce este esential, cum erau orele de franceza din scoala. Citesc, scriu, invat, ma plimb, aflu, caut, ca un copil ce face primii pasi. Descopar lumea din jurul meu….. si inca mai am multe de descoperit!

Etichete: