Dacă vă mai aduceți aminte, acum ceva vreme v-am povestit despre antitalentul meu la condus… De fapt nu știu dacă chiar este vorba de antitalent, ci mai degrabă de lipsa de exercițiu în toată perioada asta de 7 ani de când am obținut permisul auto, însă după cum bine știți și voi, autoturismul este o necesitate în zilele noastre, așa că a venit vremea să „mă pun și eu la zi”, mai ales că în viitorul apropiat intenționam să părăsim Tours-ul și să ne mutăm la o căsuță undeva printr-o localitate vecină. Desigur că toate orășelele și satele de aici sunt deservite de trenuri și autobuze, dar să recunoaștem că mașina personală îți oferă mult mai multă independență și libertate de mișcare. Și totuși cum m-am pricopsit eu, posesoare de permis european, cu un permis franțuzesc? Să vedeți…
Fiindcă al meu soț nu-i mereu disponibil să meargă cu mine să reînvăț să conduc și cum nu-i nici de meserie instructor auto, am hotărât amândoi că ar fi mai bine să iau niște ore la o școală de șoferi din oraș. Zis și făcut. Am mers, m-am interesat unde, cum, când, în ce fel și mai ales cât costă (40 de euro/oră, scump, dar asta este, ce să-i faci!); m-am liniștit un pic când instructorul mi-a zis că el e sigur că de mai mult de 4 ore nu o să am nevoie și că mă așteaptă cu permisul și cu un act de identitate. Bun… Într-o zi frumoasă cu soare mă prezint la școala de șoferi cu documentele pregătite, dornică să mă apuc de treabă, când ce s-aud… cică permisul meu românesc nu-i bun!!! Cum, Monsieur, să nu fie bun?! Matale ai auzit de UE și de faptul că poți circula liber pe tot teritoriul ei?! Da, omu’ auzise dar nu era sigur că treaba e valabilă pentru toate țările și că el îmi sugerează să mă duc la prefectură, de unde să obțin o atestație precum că am dreptul să conduc în Franța sau, dacă există vreo convenție între țări, chiar îmi pot înlocui permisul cu unul franțuzesc.
Mă rog, nu puteam să-i zic că-i prost nici să-l trimit să se documenteze mai bine, așa că am plecat spre prefectură, unde surpriză (sau nu!) era închis. Silly of me, cum am putut să cred că funcționării publici pot lucra la ora 16?!?! Okeiiiii… Calmă cum sunt mă întorc acasă, până la urmă nu era nici o grabă, cum am trăit 7 ani fără să conduc mai pot trăi câteva zile și îmi mai arunc un ochi pe internet, chiar pe site-ul prefecturii, să mă conving cum stă treaba. Treabă stătea precum știam…Permisele de conducere eliberate de o țară membră UE sunt recunoscute în Franța. Persoanele rezidente, titulare de un permis de conducere obținut într-o altă țară europeană, pot circula cu el pe teritoriul Franței. Se poate cere schimbul permisului național cu unul francez, dar aceasta nu este o obligație. Zău că îmi venea să mai mă duc odată la ăla și să-i arăt ce scrie.
În ziua următoare mă prezint la prefectură. Stau de vorba cu o doamnă foarte amabilă (nu știam că mai există astfel de persoane în instituțiile de stat!) care îmi confirmă validitatea permisului meu în Franța Mi-a mai spus că schimbarea permisului este facultativă, dar cum am domiciliul stabil aici, pentru a evita astfel de probleme ar fi de preferat să-l schimb. Bine Madame, dacă dumneata așa zici, dă-mi lista cu ce trebuie să aduc și facem și permis franțuzesc. Ca să-ți schimbi permisul nu e nevoie desigur să dai din nou examenul, nici măcar partea de legislație rutieră, ci doar să completezi vreo două formulare, lângă care mai adaugi o copie după permisul românesc, una după cartea de rezidență, un justificativ de domiciliu (factură de chirie, sau utilități recentă) și un document emis de autoritățile române precum că acel permis n-a făcut obiectul vreunei suspendări, anulări, sau restricții. Noroc că acest ultim act puteau să-l obțină ei, că mă și vedeam făcând drumul până la Paris la ambasadă. Nu că nu mi-ar plăcea să revăd Parisul, dar totuși, nu-i chiar peste drum, iar ghișeele ambasadei nu-s atât de interesante.
Le-am dus a doua zi pe toate, după care m-au anunțat că într-o săptămână voi primi un SMS prin care mă vor anunța că permisul este gata și că voi putea veni să-l iau, predându-l totodată pe cel românesc. Săptămâna s-a transformat într-o luna, în care am mai făcut o vizită la prefectură, nu de altceva, dar am observat că francezii mai uită de anumite dosare (nu-i prima data când o pățesc!); într-un final pe 7 aprilie a venit și mesajul care m-a anunțat că permisul meu franțuzesc e disponibil. Ieri am mers să-l ridic. Deci… nu-mi rămâne decât să mă apuc de ore!
Fain, daca ai scapat de birocratie urmeaza totusi partea usoara si oarecum placuta. Cateva lectii, condus ocazional pe drumuri libere, apoi singura pana la cel mai apropiat magazin, apoi singura pana la al doilea cel mai apropiat magazin si tot asa. Pasi marunti si rabdare ca sa inceapa sa-ti placa senzatia de a conduce, de a "manca" drumul sub roti. Apoi va veni de la sine si priceperea care merge mana in mana cu experienta. Cine afirma ca el a condus bine din prima, crede-ma, minte 🙂
Mereu e loc de perfectionare si intotdeauna e nevoie de atentie.
Am mai incercat sa conduc pe drumuri mai libere, pe la tara…pe acolo e ok, insa cum dau de drumuri aglomerate, de trafic, de oras parca ma blochez. Parca nu mai stiu ce sa fac. O sa iau cateva ore cu un instructor, dupa care nu-mi ramane decat sa am rabdare si sa exersez cat mai mult. Sper ca intr-o zi sa reusesc :))!
Felicitari, eu nu vreau si nici n-as sti ce sfaturi sa-ti dau, dar iti doresc cat mai multe calatorii frumoase pe soselele Frantei. Si nu numai! 🙂
Multumesc Nice! Nu era ceva prevazut sa-mi schimb permisul, credeam ca cel romanesc o sa-mi fie bun, dar se pare ca a fost necesar pana la urma. Acum sper sa sa ma mobilizez si sa ma pun pe treaba :))
Eu am facut scoala de soferi in Franta la ECF si chiar daca am lungit-o un pic, am facut o scoala serioasa. M-au invatat toate cele iar cu practica dobandesti toate manevrele.
Cristi si-a schimbat permisul pentru ca nu voiau sa-i inchirieze o camioneta la Carrefour. Ca cica nu era recunoscut permisul. Asta acum 3 ani. Pana la urma, a fost la prefectura, un pic de birocratie si i l-au schimbat in permis frantuzesc.
E mai bine sa-l ai in FR, asa eviti orice confuzie, chiar daca cel romanesc e perfect valabil. Nu toti functionarii sunt la punct cu legile, mai ales cand vine vorba de straini.
Spor la orele de soferie!
Daca ai sti ce scoala am facut eu in Romania :))). Uneori instructorul adormea in timp ce eu conduceam, sau mergeam sa conduc pe unde avea el de rezolvat treburi :D.
Asa m-am gandit si eu ca daca il schimb evit confuziile, mai ales ca sunt aici pe perioada nelimitata. Desi era valabil si cel romanesc, am auzit la mai multe persoane ca francezii stramba din nas.
Multam!
Si eu vreau sa ma apuc de facut scoala pentru ca locuim intr'un oras micut si e dificil sa gasesc de munca aici. Multe locuri de munca se gasesc in Toulouse, la 40 km distanta de noi si nimeni nu ma angajeaza daca merg cu trenul/autobuzul. Partea nu foarte buna e ca permisul aici costa si costa destul de multisor, de la 1050 pana la 1400 in zona mea.
Asa este, cand iti cauti job, nimeni nu prea te angajeaza daca spui ca vii cu trenul sau autobuzul si de multe ori joburile nu-s toate chiar in orasul tau.
Cam multisor scoala….cam atat este si aici, am auzit si chiar am vazut unde m-am interesat eu de ore. Pana si pentru mine mi s-a parut mult 40 euro/ora…
Eu nu am inteles ca tu aveai carnet.Asa e mult mai simplu.Aveam un coleg,care la inceputul soferiei zicea:eu merg incet si pe dreapta.Asa tu,gaseste o remarca si apucate de condus.Eu zic sa te pornesti pe un drum scurt singura.E mai complicat cand ai pe cineva langa tine.Multa bafta!
Multumesc! Am carnet din 2007, singura problema este ca n-am prea condus de atunci. N-am uitat, doar ca adesea ma panichez, ma blochez si nu mai stiu ce sa fac. Dar ma gandesc ca exersand, usor usor o sa-mi revin.
Citind prima parte, mi-am amintit de filmul de desen animat frantuzesc (culmea!) in care Asterix este plimbat de colo, colo, de la ghiseul 1 pt. formularul A, la ghiseul 2, pt. a aproba formularul B, apoi se intoarce la ghiseul 1, de unde ii zice ca are nevoie de formularul C de la ghiseul 3, etc. Cred ca stii despre ce e vorba 🙂 Vad ca se practica "sportul" asta si in alte parti, nu doar in Romania.
In alta ordine de idei, te felicit atat pt. dobandirea carnetului de conducere frantuzesc cat si pt. rabdare. Se vede ca esti romanca!!! 🙂
Cateodata am impresia ca "sportul" asta e mult mai popular aici decat in Romania, ba chiar ca este un fel de "sport national" :)).
Multumesc Ileana!
Am avut maşină, dar nu pot spune că am fost vreodată pasionată de condus. Recunosc, uneori este un avantaj dacă ai maşină. Păi atunci să te bucuri, Larisa, de noul tău permis şi călătorii plăcute să ai! 🙂
Multumesc Mira!
Nici eu nu pot spune ca am fost vreodata pasionata de condus. Nici acum nu sunt, dar masina a cam devenit o necesitate, atat pentru job cat si pentru calatoriile prin apropiere.
Felicitari :)) Eu cand m-am stabilit in Germania ( anul 2000) era legea ca permisul meu de conducere romanesc este valabil un an de la declararea domiciliului si dupa, a trebuit sa dau examenul de conducere. Mi s-a parut logic, pentru ca circulatia rutiera in Romania nu ofera nici macar acum situatiile cu care esti confruntat in vestul Europei – autostrazi cu 6 si 8 benzi si drumuri nationale cu 4 sau 6 benzi de circulatie. In plus Germania este singura tara din lume care are portiuni de sosele fara limita de viteza, deci a conduce aici cere o disciplina de fier! Dar nu doar maniera de condus e alta, comparativ cu estul Europei, ci si dotarile automobilelor. De aceea, cele mai multe accidente aici sunt facute de straini…
Iti doresc mult noroc si savureaza independenta pe care ti-o ofera masina "la scara". Te pup
Multumesc!
Si mie mi se pare pe de o parte logic si sunt de acord cu faptul ca circulatia din Ro difera destul de tare de cea din vestul Europei. Ca sa nu mai zic ca scoala de soferi aici este ceva mai serioasa. Nu stiu cum a fost pentru tine sau altii, dar eu am facut o scoala in Romania ca si cum n-as fi facut-o :)). Vorbesc serios.
Pe de alta parte sa fi trebuit sa dau din nou examenul ar fi fost un chin, asa ca ma bucur intr-un fel ca nu e necesar. Ma gandesc ca daca am deja o baza, diferentele le pot pune la punct din mers. Eu in afara scolii in Romania n-am condus deloc, am reinceput direct pe soselele de aici.
Eu am dat inca o data examenul (practic – conducerea, nu chestionarul scris) si l-am luat fara probleme. Dar pe atunci Ro nu era membra UE…
Da, imi inchipui ca era altfel atunci…
vesnica problema, e valabil pentru toata lumea da nu pentru romani sau bulgari. asta zic mai toti functionarii lor pe care nu i duce mintea, sau n au chef, sa dea un google, sa se puna la punct cu legislatia, ca tot e jobul lor, zic.
am patit-o si noi la francezi. era mult mai complicat inainte de 2014, si nu doar pentru ca unii habar n au dar si pentru ca legea era facuta in asa hal incat sa te zapaceasca de cap, sau sa te faca sa renunti. dar acum?! in fine, bine ca s a rezolvat. sa conduci lin printre castele :-p
Da, unii sunt pe dinafara complet, de parca n-ar fi jobul lor. Inca imi mai amintesc de o functionara de la primarie care nu intelegea cum am intrat in Franta cu buletinul :)).
Initial am vrut sa mai merg la alte scoli gandindu-ma ca n-or fi toti neinformati, dar auzind si alte povesti, gen cum se uita politia stramb la permisul romanesc am zis ca mai bine e sa-l schimb, avand in vedere ca sunt aici pe termen nelimitat.
Daca n-as stii ca stai in Franta, as fi crezut ca e pățanie birocratică din România 🙂
Sa stii ca din punctul asta de vedere nu difera mult, m-am convins! :))
Când îmi aduc aminte de Claudia cu povestea ei din Canada, pentru tine obținerea carnetului în Franța a fost „floare la ureche”. Acum ai carnet trebuie să te urci singură în mașină și să conduci. Nu cu soțul, că dă dependență. Și cel mai bun profesor este nevoia. Când vei avea nevoie să urci la volan și să rezolvi o problemă urgentă nu mai ai timp să gândești și totul se va întâmpla natural. Spor în toate!
Ai dreptate, chiar ca uneori cel mai bun profesor este nevoia. Multumesc Corina pentru incurajari!
:)))
Numai la Paris sa nu te duci cu masina! :))
Vai, vai ce am mai patit pana am parcat si mai ales in centru… never ever cu masina! :))
pupici si felicitari!
O da, sotul meu lucreaza frecvent la Paris :)) asa ca sunt un pic familiarizata cu traficul de acolo. E teroare intr-adevar.
Multumesc Minnie!
Distractie placuta la sofat! Mi-ai amintit ca si eu trebuie sa merg sa-mi schimb permisul cu unul olandez, ca nici in Olanda nu se poate conduce prea mult timp cu permis romanesc.
Multumesc Dana!
Pai in mod normal ar trebui sa fie aceleasi legi europene valabile si acolo, nu?
LA mine s-au schimbat planurile si n-am mai dat de permis, desi daca vine bebe e musai sa am masina, ca sotul n-o sa poata sta dupa fundul nostru mereu. Ei, dar poate o veni si vremea mea.
Tie bafta la sofat si mult curaj ca permis deja ai.
Opa! Bebe?! Pai in cazul asta felicitari Tina si sarcina usoara!
Da cu un bebe va fi mult mai usor daca conduci.
Problemele astea cred ca sunt in toate tarile. Nu am inteles niciodata de ce nu se pun la curent cu ultimile legi, sau actualizari. Eu de exemplu cand mi-am depus actele pentru Insurance Number, in Londra, tipa de la telefon, care ma programa ma intreba daca am viza pe pasaport. Am stat 20 de minute sa-i explic ca Romania face parte din U.E si de foarte mult timp nu mai avem nevoie de viza. Ea continua in prostie, cum ai intrat in UK daca nu ai viza ? si tot asa pana i-am spus ca am venit clandestin si i-am inchis telefonul in nas ca nu mai suportam sa incerc sa o conving. Nu isi dau deloc interesul sa isi faca munca lor asa cum trebuie, enerveaza pe toata lumea si parca iti pun bete in roate intentionat ! Rabdare, rabdare, rabdare !
Mult succes la scoala, sa conduci cu grija si mai ales, sa faci cate ore simti tu ca ai nevoie, pana esti tu sigura pe tine !
Aoleo, deci nici englezii nu-s mai normali. Eu cred ca un astfel de om, atat de paralel cu realitatea in care lucreaza si pe care ar trebui sa o cunoasca cel mai bine, ar trebui dat afara.
Acelasi lucru l-am patit si eu cand am depus actele pentru casatorie la primarie, m-a intrebat cum am intrat in Franta cu buletinul :)). Pai cum sa intru, clandestin in cala avionului, intr-un bagaj, imi venea sa-i zic.
Da, clar sunt dusi…
Multumesc frumos, sper ca intr-o zi sa vina si siguranta aia…
sa-ti fie de bine! arati bine in poza aia 🙂
Eu nu ma vad sa conduc… vreodata. 🙂