Roussillon (în Provence) – satul, ocrele și vinurile cu iz de mistral

Este ceva în aerul Luberonului, acest teritoiu bucolic din Provence… Nu mi-am dat încă seama ce este exact, de unde vine și nici cum să îi faci față să nu te zăpăcească complet.  Este un nu-știu-ce care se simte încă de când părăsești autostrada și te afunzi în acel decor câmpenesc, atât de tipic  pentru sudul Franței. Nu îl vezi venind și nici nu ți-l poți explica prea bine, dar te însoțește tacit pe șoselele ce șerpuiesc line printre sate de piatră cocoțate pe dealuri, cu case ce își ascund obloanele colorate după ramurile leandrilor înfloriți, îți sucește privirea când spre podgoriile întinse, când spre chiparoșii ce străpung cerul. Te învăluie cu soarele lui arzător, te amețește cu cerul mereu albastru, te încântă cu cântecul unic de cigale, te vrăjește cu parfumul lavandei, făcându-te să te pierzi cu totul într-un final în lumina unică, lumina idilică din Provence, aceasta regiune vestită, una dintre cele mai frumoase ale Franței. Nu aș părăsi Touraine, din mai multe motive, unul și cel mai important motiv fiind oamenii. Dar dacă aș părăsi vreodată Touraine, aș face-o, cred, pentru Sudul Franței și acesta minunată Provence. 

În vacanța din anul 2020, celebrul an cu coronavirusul, am mers să-mi dau restanța la disciplina Provence în pitorescul sat Roussillon și pe al sau traseu Santier des Ocres, într-o adevărată explozie de culori și lumini. N-am mai ajuns în 2008, deși era plănuit, din mai multe motive : copil mic, organizare proastă, căldură excesivă. N-a fost bai, am ajuns anul acesta și am profitat mai bine, ba chia ram făcut-o în formație de patru. Cinci, firește, dacă îl punem la socoteală și pe Azorel. Vedeți voi, paradoxal, organizarea excursiilor este invers proporțională cu numărul copiilor din dotare.  

Satul Roussillon nu seamănă cu niciun alt sat din Provence.  

Este superb, atât prin peisajul grandios în mijlocul căruia este așezat, o oază de verdeață provensală, dar și prin mâna oamenilor care l-au fasonat și prin paleta de culori uimitoare ale caselor, ce trec cu ușurință de la alb la galben, apoi la auriu, ca să ajungă la roșu, culoarea predominantă, ilustrând efectul magnific obținut prin utilizarea ocrelor. Am găsit acest Roussillon un loc magic, atât de plăcut pentru o plimbare pe străduțele-i înguste ce șerpuiesc printre fațade care mai de care mai interesante și mai colorate. Panoramele care se deschid din loc în loc, colțurile umboasoase, zumzetul piațetelor pline de oameni așezați la o masă m-au făcut să uit de vremurile tulburi pe care le trăim.  

Este vorba de ocră la Roussillon, un fel de lut galben, roșu sau cărămiziu, argilă utilizată încă din preistorie, foarte exploatată în Provence încă de pe vremea romanilor și devenită ulterior un produs industrial. Dezvoltarea căilor ferate au facilitat exploatările, sacii plini cu prețiosul material de construcție fiind transportați la gara din Apt și de acolo mai departe la Marsilia, unde erau încărcați pe vapoare ce luau drumul mării. Dincolo de construcții, pigmentul colorat al ocrelor se folosea la vopseluri, creioane, produse de frumusețe, alimentare, etc. Cam prin 1952 epoca ocrelor a luat sfârșit, odată cu apariția primilor coloranți sintetici. Însă prin exploatarea acestor ocre, mână omului a transformat definitiv peisajul de la Roussillon, elementele naturale – apa, vântul și ploile- continuând munca prin eroziune. Iar rezultatul este splendid.  Clasat printre cele mai frumoase sate din Franța, Roussillon merită o oprire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Însă celebritatea sa se datorează mai degrabă falezelor vertiginoase și impresionantelor cariere de ocre. Lângă sat te poți plimba pe ceea ce se cheamă Santier des Ocres, un parcurs amenajat într-o fostă carieră de exploatare, format din două trasee, unul mai lung și altul mai scurt, în lungul cărora se găsesc panouri explicative despre geologia, fauna și flora locului, dar și istoria acestui masiv de ocre. Nu sunt grele drumețiile, dar sunt spectaculoase.

Vizita noastră în satul Roussillon s-a terminat cu o înghețată la buticul de la ieșirea din sat, așezat strategic pentru a oferi o imagine inedită asupra caselor roșiatice, imagine menită să ne rămână în minte și să fie adăugată la sacoșa cu amintiri. Dar vizită la  Roussillon nu a fost tot pe ziua respectivă. 

Îmi propusesem încă de acasă să gustăm câteva dintre vinurile locale, dacă tot suntem în zonă. Vinurile mele preferate sunt cele din sudul Franței, așa că orice podgorie de acolo poate fi o oportunitate pentru a descoperi noi arome. La fel ca peisajul din Provence, și vinurile au un nu-știu-ce al lor : răcoroase, numai bune de savurat într-o seară de vară, cu iz de mistral și gust de Mediterană, cu note de soare dogoritor și arome de pini sau lavandă. Podgoriile regiunii Provence se întind între Nisa și Avignon, Apilles și Mediterană. Vinul rosé este regele în Provence, Côtes de Provence este cel mai cunoscut, dar și Côtes du Rhône, Bandol sau Cassis au o reputație bună.  

Prima oprire a fost la Domaine Chasson, chiar la Roussillon. 

După ce am traversat un peisaj încântător, unde vița de vie se amestecă armonios cu măslini, cireși și parcele de lavandă, am ajus la acest domeniu despre care citisem câteva pe internet. Beneficiind de dulceața climatului mediteranean, dar și de răcoarea colinelor Luberonului și Muntelui Ventoux, la Domeniul Chasson se produc AOC  Ventoux, AOC Luberon și Vin de pays de Vaucluse în variantele alb, roșu și rosé, pe o suprafața de 68ha.  Am degustat, ne-a plăcut, am cumpărat. 

Următoarea oprire a fost la Domeniu Aureto.  

Nu departe de gigantul din Provence, Mont Ventoux, în inima Luberonului, vinurile Aureto se impun printre cele mai bune. Între lavandă și chiparoși, vița de vie se întinde pe  suprafață de 36 ha, găsind aici un climat mediteranean ideal, astfel că Aureto propune o gamă largă de vinuri AOC Ventoux și Luberon, IGP Vaucluse și  Méditerranée. Alouette, Autan, Petit Miracle, Tramontane, Maestrale… nume interesante și vinuri pe măsură. Am degustat, ne-au plăcut, am cumpărat. 

Cu portbagajul plin, de la Aureto am luat drumul casei, mai exact al campingului nostrui Les Mouettes de la Martigues, încheind astfel o altă vizită interesantă și plină în Luberon. Ne vom întoarce, firește, cu ocazia următoarei vacanțe, care va fi, dacă suntem sănătoși, chiar anul viitor, în 2021. Căsuța din Campingul Les Mouettes de la Martigues este deja rezervată și ne așteaptă la sfârșit de iulie. Ce vom vizita nu știu încă. Lacoste, Ménerbes, Lourmarin, Rustrel, Cucuron. Sau poate ne vom îndrepta spre Valensole și câmpurile nesfârșite de lavandă sau spre Verdon si canionul său impresionant. Oricum, cert este că avem de unde alege. 

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Sudul Frantei (Provence si Costa de Azur)