Plimbându-mă fără grabă prin Vechiul Port din La Rochelle, pe o vreme rece și ploiasa, cu greu mi-aș fi putut imagina că acum câteva sute de ani de aici plecau jumătate din navele coloniale franceze, odată cu descoperirea Amercii. Mi-era greu să-mi închipui tumultul, agitația acestor pontoane, astăzi atât de tăcute și pustii. Dacă pe aceste ape cândva se făceau majoritatea schimburilor comerciale ale Franței, acum Vieux Port n-a mai rămas decât cu însemnătatea sa istorică și cu plăcerea pe care o oferă turiștilor care-i colindă agale cheiurile.
Acum câțiva ani habar n-aveam că există pe harta Franței orașul La Rochelle. Dar există. Este acolo, port, pe la mijlocul coastei Atlanticului, în regiunea Poitou-Charentes, departamentul Charente-Maritime. L-am bătut la pas într-o duminică de ianurie, când m-am întors de la Chatelaillon. Visam de ceva vreme la turnurile medievale care străjuiesc intrarea în port, ca doi uriași de piatră, parte a zidului fortificat care despărțea cândva orașul de țărm. Râvneam totuși să le văd pe un fundal ireal de albastru al unui cer senin, dar n-a fost să fie.
Vechiul port din La Rochelle este format din trei bazine și un canal care duce în imensul ocean. Bazinele servesc astăzi ca loc de expoziție pentru iahturi de lux sau alte ambarcațiuni. Unele sunt chiar de vânzare. Sunt scumpe, clar, dar este o plăcere să te plimbi printre ele și să le admiri. Dincolo de ape este centrul vechi al orașului. Din strada principală se desprind străduțe înguste, intotochiate, care se pierd undeva în străfundurile târgului. Clădiri cu arcade, pavaje din piatră, obloane, restaurante pescărești, terase, cafenele, toate te ademenesc să te oprești câteva ceasuri.
Undeva, peste un pod se ridică semeață o biserică veche. Este biserica Saint Sauveur, construită în stil gotic-flamboiard, reconstruită de două ori, după două incendii care au mistuind-o și au lăsat în urmă doar clopotnița.
Puțin mai încolo este Marele Orologiu, splendid și impozant, fostă poartă de intrare în oraș, care avea înainte două arcade, una pentru pietoni și una pentru trăsuri. Între timp a rămas doar cea pentru pietoni, desigur.
Însă ce îți atrage privirea încă de la primul pas în port sunt cele două turnuri de piatră, emblemă a orașului. Puțin mai la dreapta este și un al treilea. Turnurile medievale datează din secolele XIV și XV și au supraviețuit miraculos distrugerii zidului. Două dintre ele, cele care parcă păzesc intrarea în port, sunt Turnul Saint Nicolas, cel mai înalt și impunător și turnul Chaîne, mai mic și mai pripernicit. Puțin mai în spate se găsește turnul Lanterne, cândva cu rol de far. Toate cele trei turnuri se pot vizita. Un turn în schimbul a vreo 6 euro sau 3 turnuri în schimbul a 8,50 euro. La alegere. N-am vizitat niciunul. Poate dacă ar fi fost cald și soare aș fi urcat pe terasa din vârf să admir La Rochelle de la înălțime. Data viitoare.
Tot pentru o data viitoare mai caldă am lăsat și plimbarea cu vaporașul către insulele din apropiere: Re, Oléron și Aix. Pe insula Ré se poate ajunge și cu mașina, pe un pod nou suspendat peste ocean. Foarte interesante sunt fortificațiile Boyard și Enet, adevărate cetăți de piatră în mijlocul oaceanului. Fort Boyard se vede de pe plaja din Chatelaillon, mic desigur.
Acum La Rochelle are un alt port. Unul nou, mare și modern. Al șaselea ca importanță maritimă al Franței. Nave noi, actuale, puternice au luat locul celor vechi. Ele nici nu ar mai încăpea pe portița străjuită de cei doi coloși de piatră. Pentru că vremurile trec, se schimbă, evoluează. La fel că și noi. Vechiul Port din Rochelle a rămas astăzi doar o amintire ale unor vremuri apuse. Vremuri ale corăbiilor cu pânze, ale piraților și războaielor. Vremuri când oamenii încercau să descopere și cucerească lumea. Și azi încercam, numai că o facem altfel. Doar valurile domoale ce se sparg molcome de cheiuri ne arată că Vieux Port din Rochelle încă mai traieste.
S-ar putea să te intereseze și:
super poze 🙂
saru'mana :)!
Nu e deloc așa cum mi l-am imaginat eu! În cărțile de Dumas era, pentru mine, un fel de casă precum o primărie, nu un palat! Deh, nu ne duce imaginația la realitate totdeauna!
P.S.: Super poze și super postare!
Pup!
MARIA
Multumesc Maria! Pupici!
Imi plac mult pozele tale. Trebuie sa fie fain sa te plimbi prin locurile astea, chiar si intr-o zi intunecata de ianuarie. Si sa meditezi ca totul este trecator…
Multumesc Mirela!
Eh, as fi preferat sa fie soare, mai ales ca in zilele anterioare a fost, dar a mers si asa 🙂
Imaginile cu porturi, nave, turnuri, apa sunt preferatele mele. Iar aceastea sunt foarte frumoase. Larisa, de ce nu le urci si pe instagram sa le vada intreaga planeta (detinatoare de android si iOS)? Sunt sigura ca ar fi foarte apreciate. Iar senzatia e unica. Nu se compara cu nimic…cel putin eu ma bucur enorm cand oamenii imi admira "creatiile". 😛 😀
Ai dreptate NIce. Insa nu sunt foarte familiarizata cu istagram…folosesc aplicatia foarte foarte rar. Poate o sa incerc, mi ai dat o idee, mersi :).
Mi-a plăcut povestea de azi. M-au impresionat mulțimea de catarge, magazinele și terasele înșirate de-a lungul apei și străduța care șerpuiește printre stâlpișorii ca pionii de la jocul de șah.
Pe zi ce trece parcă îți șlefuiești tot mai mult stilul de povestitor și modul în care încadrezi pozele.
Poate într-o zi ai să scoți și o carte de călătorii.
Multumesc Corina. Ma straduiesc si eu cat pot.
Am fost acolo exact acum 20 de ani intr-o tabara de liceu…
Superbe vremuri, superbe amintiri…
Amintirile raman intotdeauna cele mai de pret suveniruri.
ce poze frumoase! am auzit lucruri minunate despre La Rochelle, o sa ajungem si noi sa o vizitam, dar cand e cald 🙂
Nue departe de voi. La vara un weekend merge….
La Rochelle e atat de frumos si pare incremenit in timp. Pare ramas acolo, in perioada medievala. Pe care ca stil arhitectonic eu o apreciez foarte mult si imi si place enorm, desigur.
Foarte, foarte frumoase toate fotografiile!
Multumesc Elly! Au pastrat foarte frumos zona veche a orasului, daca e soare eo placere plimbarea pe acolo…
Sunt atat de frumoase pozele, incat am ramas fara cuvinte!!! A fost primul blog pe care am intrat azi (ca ieri cam subtirel pe alte bloguri, nu stiu de ce), și am senzatia ca imi incepe bine weekend-ul 😉
Mersi Bia! Invat si eu cat pot.CAnd ma fac mare vreau sa fiu fotograf :))))
Ce frumos arată La Rochelle şi vechiul port, o poezie. Chiar dacă nu a fost o zi însorită, atmosfera se simte din fotografii. Sunt grozave!
Multimesc MIra! Inseamna ca s-a meritat plimbatul prin ploaie 🙂
E frumos, e cochet, fortificatiile fac locul si mai aparte 🙂
Probabil faraele arfi fost un simplu oras….
Tare frumoase sunt locurile prin care te plimbi! Si fotografiile facute parca ar fi tablouri…
Mersi 🙂
De fiecare data mergeam in excursii cu ei mei ma incantau in mod special porturile si ambarcatiunile. Era ceva care ma atragea si ma facea sa stau minute in sir uitandu-ma la vase si la valurile mici care sa loveau de barci.
Da si mie imi plac! E placut sa te plimbi printre ele…
Arata minunat dar eu trebuie sa recunosc ca abea astept sa vad cum a fost plimbarea pe Côte d'Azur 😀 O duminica frumoasa si o saptamana usoara!
Vin vine si Coasta de Azur
Mersi Cris! La fel si tie!