Sambata si o vreme destul de urata afara. Asa ca am stat in casa incercand sa mai fac una alta: curat, ordine, disciplina…treburi casnice. Apoi, respectand ordinea prioritatilor, m-am asezat la calculator la un film, dupa care m-am apucat de blog sa-i dau un alt look. Si uite asa trecu’ ziua.Am vazut azi The Wildest Dream, un flim documentar realizat de National Geographic, despre primul om care se presupune ca a urcat pe Everest, George Mallory. Spun „se presupune” pentru ca nu s-a mai intors de acolo sa ne povesteasca. A fost vazut ultima data la 800 m sub varf, dupa care a „disparut in legenda”. 75 ani mai tarziu, alpinistul Conrad Anker descopera trupul inghetat al lui Mallory pe munte, impreuna cu toate bunurile sale intacte, mai putin fotografia sotiei sale Ruth, pe care promisese ca o va lasa pe varf, ca un tribut al iubirii sale pentru ea. Conrad Anker se intoarce pe Everest pe acelasi traseu strabatut de Mallory, in speranta ca va dezlega misterele din jurul disparitiei acestuia.
Filmul este o uimitoare poveste despre curaj, dragoste si destin, despre incercarea unui om de a-si depasi limitele si a ajunge unde nimeni nu mai ajunsese pana atunci. Am ramas muta de uimire in fata calculatorului. Imaginile sunt spectaculoase, la fel ca povestea in sine. Iar filmul este realizat intr-un mare fel, tipic pentru National Geographic.
Dupa ce filmul s-a terminat, am vazut inevitabil poza mea de pe desktop, surprinsa din Bucegi si am realizat brusc ca ceea ce urcam noi si numim „munte” este de fapt campie. Cat ne chinuim noi si ne laudam cu ce facem, cu marile noastre realizari pe dealurile astea. Ce echipamente performante ne cumparam cu bani grei, pentru niste munti despre care cineva bine zicea ca „se termina unde incep Alpii”. Si cand te gandesti ca alti inaintea noastra urcau in ghete si pulovere de lana pe…Everest. Acestea sunt mari realizari. Bine…nu neaparat in pulovere de lana…dar oricum! Exageram dupa parerea mea. Mult chiar.
Trebuie sa mai precizez aici ca filmul a fost recomandarea Alexandrei.
Oricum, daca iubiti muntele va recomand acest film. Si nu numai. Este mai mult decat interesant.
Have a nice week-end!
Hey! Nu pot sa cred, acum 5 minute am terminat si eu de vazut filmul! Ce coincidenta 😛
Si mie mi-a placut foarte mult! Chiar impresionat! Si pe mine m-a facut sa ma uit pe desktop la poza mea cu crucea caraiman din decembrie si sa gandesc ca ce urcam noi sunt mici copi… Eh…dar sunt muntii nostri si ii iubim, nu-i asa? 🙂
Sa stii ca imi place foarte, foarte, foarte mult ce ai facut cu blogul si tin sa zic ca arata super asa!! Nu-l schimba!!!
Te pup!
PS. Poate ne cuplam la o tura w-e viitor. O sa-ti dau un mesaj pe fb sau ceva.
Nice 🙂 O sa caut si eu fimul, sa-l vad… Cat despre blog, imi place cum arata 😀
Saru-mana! Nu-l mai schimb acum :p
@Alexandra, da…imi dai un mesaj ceva daca te gandesti la ceva pentru wekend ;)Pup si keep in tuch!
@Ile…tu have fun acolo la Lyon si transmite-ne stiri in continuare de la fata locului. Sa stii ca le citim 😉