Încă de ieri tot încerc să povestesc pe blog despre weekendul ce tocmai a trecut, dar se pare că inspirația mă ocolește. Multe idei mi se plimbă prin minte, dar puține vor parcă să iasă și să se aștearnă frumos pe …tastatură. Duminică 2 iunie am sărbătorit „nunta de hârtie”, un an de căsătorie. Primul anișor, ăla despre care unii zic că-i greu, alții că-i cel mai frumos. Indiferent cum a fost, uite că trecu pe negândite, de parcă ieri spusei oui în fața ofițerului stării civile. Despre cum s-au căsătorit doi români la primăria din Tours, am povestit anul trecut, acum voi povesti despre cum sărbătoresc aceiași doi ramani un an de mariaj prin Bretania și Normandia.
