Săptămâna acesta am petrecut câteva zile la Paris cu mama. Nu eram la prima vizită nici eu nici ea, dar am vrut să profit mai pe-ndelete față de alte dăți și să-i arăt puțin (mai mult) din capitala Franței, ocazie cu care am realizat următoarele:
1. Parisul este murdar și agomerat. Nu mă înțelegeți greșit, nu pierd timpul să mă uit la gunoaie într-un oraș în care am -slavă domnului!- la ce să mă uit, dar parcă niciodată nu mi s-a părut mai jegos ca acum. O fi de vină multitudinea turiștilor, sau faptul că francezii sunt plecați în vacanță în perioada asta și nu mai are cin’ să le facă treaba, habar nu am și apropo de asta: Parisul este mega-aglomerat. Clar, e o capitală, o metropolă, nicidecum un loc unde să vii pentru liniște și pace, dar parcă aglomerația mă obosește din ce în ce mai mult, nu știu cum rezistă alții să-și petreacă vacanțele numai în astfel de locații. Probabil este de vină și faptul că de patru ani trăiesc în orașe mici de provincie, am uitat cum este să te înghesui la metrou și lumea să alerge disperată în jurul tău. Parisul m-a obosit în câteva zile, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să trăiesc în vâltoarea lui…
2. Parisul este scump comparativ cu alte orașe din Franța. Aud o mulțime de persoane care se plâng de lucrul acesta și tind să le dau dreptate. Nu țin să iau masa cu vedere la Tour Eiffel, sau mai grav, în vârful acestuia, dar nici să merg la periferie să mănânc nu mi se pare prea comod.
3. Parisul nu trebuie vizitat vara. E drept că Parisul face parte din categoria locurilor turistice unde nu mai există extra-sezon, însă parcă din experiența mea personală, primăvara sau toamna mi se par mult mai potrivite, atât datorită temperaturilor moderate, cât și datorită numărului mai mic de turiști.
4. Parisul nu mai este al parizienilor. Mă deplasam cu metroul. În dreapta aveam o femeie acoperită de un văl, lângă ea un asiatic, în stânga niște indieni, iar în față o familie care vorbea spaniolă. Nu păreau turiști. Ca majoritatea orașelor de teapa lui și Parisul a devenit destul de pestriț, atât de mulți imigranți din toate colțurile lumii și-au făcut loc la Paris, astfel încât francezii au devenit o minoritate. Unde s-or ascunde oare?! Și că tot veni vorba despre asta…
5. Parizienii sunt cei mai nașpa dintre francezi. Am mai auzit asta, în Franța există un fel de „tradiție”: parizienii zic despre cei din provincie că sunt țărani, cei din provincie zic despre locuitorii capitalei că sunt idioți. Credeam că este o glumă, însă pe bună dreptate, cred că în nici o parte a Franței turiștii nu sunt tratați mai cu sictir ca la Paris. Nici măcar în sud!
Însă cu toate astea…
Însă cu toate astea…
1. Parisul are un farmec aparte. Băi nene, nu știu cum se întâmplă asta, dar cu toată mizeria de pe străzi, cu toți parizieni neprimitori, cu toată aglomerația, orașul ăsta are ceva special, ceva al lui, ceva care te face să-l iubești necondiționat și să revii cu drag din nou și din nou. Poate nu toată lumea simte farmecul Parisului, dar el există acolo undeva și știu că mulți dintre voi veți înțelege foarte bine ce zic. Nici nu mai știu dacă notorietatea este întreținută de orașul în sine sau de poveștile ce s-au țesut de-a lungul timpului în jurul lui. Nu mai știm cu exactitate astăzi ce este real și ce este mit, doar că încolo de toate neajunsurile Parisul rămâne – în viziunea mea cel puțin – pitoresc, romantic și deosebit de atrăgător.
2. Parisul este un muzeu în aer liber– știu că sună a clișeu, dar la Paris străzile sunt galerii de artă, iar clădirile exponate, sau eu cel puțin așa mă simt de fiecare dată când iau la pas malul Senei. Nôtre Dame, Conciergerie, Grand Palais, Petit Palais, pont Alexandre-III, Dome des Invalides și multe altele sunt adevărate opere ale arhitecturii, nu au cum să te lase rece. Nu degeaba este cel mai vizitat oraș din lume.
3. Parisul este plin de evenimente culturale. Dacă ar fi să aleg un singur avantaj dintre cele pe care le oferă orașele mari, acela ar fi multitudinea evenimentelor culturale. Concerte, muzee, expoziții, vernisaje, spectacole de teatru, operă, balet, toate sunt atât de la îndemână, trebuie doar să știi să profiți de ele. Și poți s-o faci nu numai ca localnic, dar și ca turist, verificând agenda evenimentelor pe internet. De exemplu, dacă m-aș afla la Paris între 8-12 septembrie, La Traviata de Giuseppe Verdi pusă în scenă în aer liber în curtea Hotelului Invalizilor ar putea fi o experiență deosebit de interesantă.
4. Parisul respiră istorie la fiecare colț de stradă– și asta cam sună a clișeu, dar este adevărat, o mare parte din istoria Franței derulându-se pe străzile sale. Nu are rost să intru în detalii, cred.
5. Nici o zi la Paris nu este ca cea dinainte, întotdeauna experiențele sunt altele, la fel și trăirile, gândurile de după. O plimbare romantică pe cheiurile Senei, o cină la un restaurante, învolburarea nopților pariziene, cafeaua servită în mod tradițional la o măsuță rotundă cu scaunele așezate strategic, cu fața la stradă, o sesiune de cumpărături la marile magazine de modă, o vizită la grandiosul muzeu Luvru, Parisul propune vizitatorilor o mulțime de experiențe diversificate.
2. Parisul este un muzeu în aer liber– știu că sună a clișeu, dar la Paris străzile sunt galerii de artă, iar clădirile exponate, sau eu cel puțin așa mă simt de fiecare dată când iau la pas malul Senei. Nôtre Dame, Conciergerie, Grand Palais, Petit Palais, pont Alexandre-III, Dome des Invalides și multe altele sunt adevărate opere ale arhitecturii, nu au cum să te lase rece. Nu degeaba este cel mai vizitat oraș din lume.
3. Parisul este plin de evenimente culturale. Dacă ar fi să aleg un singur avantaj dintre cele pe care le oferă orașele mari, acela ar fi multitudinea evenimentelor culturale. Concerte, muzee, expoziții, vernisaje, spectacole de teatru, operă, balet, toate sunt atât de la îndemână, trebuie doar să știi să profiți de ele. Și poți s-o faci nu numai ca localnic, dar și ca turist, verificând agenda evenimentelor pe internet. De exemplu, dacă m-aș afla la Paris între 8-12 septembrie, La Traviata de Giuseppe Verdi pusă în scenă în aer liber în curtea Hotelului Invalizilor ar putea fi o experiență deosebit de interesantă.
4. Parisul respiră istorie la fiecare colț de stradă– și asta cam sună a clișeu, dar este adevărat, o mare parte din istoria Franței derulându-se pe străzile sale. Nu are rost să intru în detalii, cred.
5. Nici o zi la Paris nu este ca cea dinainte, întotdeauna experiențele sunt altele, la fel și trăirile, gândurile de după. O plimbare romantică pe cheiurile Senei, o cină la un restaurante, învolburarea nopților pariziene, cafeaua servită în mod tradițional la o măsuță rotundă cu scaunele așezate strategic, cu fața la stradă, o sesiune de cumpărături la marile magazine de modă, o vizită la grandiosul muzeu Luvru, Parisul propune vizitatorilor o mulțime de experiențe diversificate.
***
Relația mea cu Parisul este una un pic mai specială. Recunosc, îmi place foarte tare, dar nu pot să dorm în ignoranța prefăcându-mă că e perefect și că nu are niciun defect. Dacă considerațiile rele cântăresc mai greu decât cele bune, sau invers, depinde de fiecare dintre noi. Depinde de gusturi, de preferințe, de așteptări și în cele din urmă de felul nostru, al fiecăruia, de a fi.
***
PS: Pe mine de fapt cel mai tare m-a deranjat că Parisul nu este un oraș pet-friendly– știu că sunt puțini oameni care călătoresc cu animalele de companie și care probabil nu dau importantă acestui aspect, însă cum pe mine mă roade, trebuie să-l menționez. Totul a început cu rezervarea hotelului, destul de multe erau cele care nu acceptau animale, însă cireașa de pe tort a fost faptul că este interzis accesul câinilor în parcurile pariziene. What?! Sunt sigură că unora vi se pare ok, pentru că astfel nu mai călcați în rahati, însă mie nu mie se pare deloc în regulă să suport niște consecințe pentru că unii sunt necivilizati. *d*s#q@A§*A£A§, mama voastră de parizieni!
S-ar putea să te intereseze și:
Eu chiar ma gandeam sa l vizitez vara 🙂
Ti am zis ca sudistii mei aveau o vorba – nu fi parizianca (adica sclifosita, antipatica)
Aoleo,cred ca n-as calca vara prin Paris, daca ar fi sa aleg :)).Toamna prin septembrie mi se pare perfect, nu foarte multa inghesuiala, temperaturi rezonabile, desi e drept ca trebuie sa ai putin noroc sa nu ploua :D.
daca nu il vizitezi vara, atunci cu ce te alegi din zi?! Bineinteles ca Parisul se viziteaza vara – eu asa sfatuiesc pe toata lumea. Ai atatea de vazut si de ce sa nu profiti de ziua lunga?! Cand caldurile sunt maxime, intri la muzeu, are aer conditionat si banci sa faci pauze cate doresti! Seara , dupa ce se inchid muzeele, poti continua vizitatea monumentelor si deasemenea, poti face o plimbare cu vaporasul. Cea mai placuta amintire o am dintr-o plimbare pe Sena la apus de soare 🙂
Spre miezul noptii daca te mai tin picioarele, poti merge la concerte, invre-un bar – peste tot sunt grupuri live – rock, jazz sau sansoneta! In Paris este pacat sa mergi sa dormi :))) De aceea, vara poti folosi cat mai multe din cele 24 ore!
Daca e intuneric la ora 18 ce mai faci?! dar daca deja ploua si bate vantul?! … de aceea zi – Parisul se viziteaza vara! 🙂
Stii cum se zice, fiecare cu preferintele lui, dar mie mi-a placut mai mult in sezonul rece decat vara. Primavara, toamna mi s-a parut mult mai potrivit in primul rand pentru ca este mai liber. Vara cozile sunt enorme la obiectivele turistice si chiar daca avem pass-uri sau bilete cumparate online, aglmeratia tot este mare inauntru. Apoi, eu nu sunt genul care sa mearga zi de zi la muzeu. Intru la cele care ma intereseaza in mod deosebit, prefer mai degraba alte activitati care de multe ori pe canicula devin o corvoada. In plus, poate pare ciudat, pentru mine frigul este mult mai romantic. Sa te retragi intr-o cafenea pariziana cand afara ploua, sa admiri apusul de soare tomnatic pe malul Senei, sau sa te iei cina intr-un restaurant dupa o zi rece si obositoare sunt mult mai pe gustul meu :)…
😉 mda, însa tot in acest articol mentionezi la Pct.2 preturile exagerate – deci… ce sa inteleaga un român care planuieste sa viziteze Parisul?…
Eu una sunt pregatita sa platesc pretul care se cere pentru o masa eleganta pe Champs-Élysées si savurez un paharel e sampanie din vârful Tour Eiffel sau un pahar de vin pe malul Senei, pentru ca stiu ca astfel de momente au un farmec unic – la fel ca si în Venetia, Barcelona, München, Roma…
Repet – pentru tine care poti face excursii de o zi la Paris, nu conteaza asa mult anotimpul în care vii la Paris. Parerea mea este ca pentru un turist care doreste sa cunoasca aceasta mininata metropola – indicat este sa o faca vara, când ziua lumina poate fi folosita la maximum! Primavara sau toamna, pe lânga faptul ca vremea este instabila si lumina este de la 9 la ora 18. Bneînteles ca fermecator este orasul si naptea – nu degeaba i se spune "orasul luminilor" 🙂
te pup Larisa :-* weekend fain si concediu placut mamei tale :-*
Ar trebui sa intelega ca bugetul este o treaba relativa, depinde de fiecare dintre noi cum isi "aranjeaza" cheltuielile in vacanta, pe ce si cum este dispus sa cheltuiasca mai multi bani, pe ce mai putini. Acum ca facem economie la unele, sau ca suntem dispusi sa platim mai mult pentru altele tine doar de prioritati.
Eu sunt de acord cu motivele expuse de tine, desigur ca daca eu cred ca Parisul nu trebuie vizitat vara nu-i musai ca toata lumea sa-mi impartaseasca parerea :)). Doar scriu despre cum imi place mie, cine vrea se inspira, cine nu, nu, intr-un final fiecare se organizeaza cum doreste, avantaje si dezavantaje exista oricum in ambele cazuri. Eu de exemplu vara prefer sa profit de vacante la mare, de drumetii pe munte, activitati sportive si in aer liber etc, iar vacantele culturale, gen city-break-uri in marile orase europene, sa le programez pentru primavara-toamna.
Multumesc mult Carmen! Si voi mai aveti putin pana la vacanta, nu?
Am vizitat Parisul de mai multe ori in lunile mai si iunie Si de fiecare data a fost perfect. Am stat si aproape de centru si in zona gării de nord, nu era nici aglomerat nici murdar, poate ca am avut eu noroc. Pentru mine nu este nimic mai frumos decât sa te plimbi prin Paris, la propriu pe jos pe străduțe, printre hortensii de la arcul de Triumf spre La Defense, pe Marile Bulevarde spre La Fayette si spre Opera, pe Champs Ellysee, in place de la Concorde, pe bulevardul St. Michel, prin Sorbona spre Pantheon Si spre Grădinile Luxemburg si oriunde. Sa stai pe iarba pe Câmpurile lui Marte lângă Turnul Eiffel, printre îndrăgostiții care vin alții si alții din ora in ora după ora 21 sa- l admire in jocul de lumini in toată splendoarea lui si sa își șoptească vorbe de iubire vrăjiți de Frumusețea lui, atât de fascinați ca nu ii mai deranjează "ai nostri" care fac si ei un ban vânzându-le șampania. Cum sa ma declar eu deranjata de numărul mare de imigranți si turiști, care fac sa nu mai vadă Adevărații parizieni, in metrou sau in alte locuri publice când eu facem parte din "Invadatorii" care năvălesc val după val, pentru a se bucura de aerul boem si romantic al Parisului? Cum sa nu iubești Parisul când deschide prietenos porțile tuturor muzeelor gratis ( daca ai sub 26 de ani), așa cum nu face nici un alt oraș european sau de oriunde? Cum sa fiu atât de ipocrita si sa strâmb din nas când pentru mine Parisul este sinonim cu tot ce este romantic? Iubesc Parisul si pentru mine nu are rival in lume! La Paris simt nevoia sa revin de fiecare data si ma simt bine de fiecare data când i-l revăd.
Nu ma intelege gresit, si mie imi place foarte mult Parisul. Insa tocmai pentru ca imi place ii vad atat calitatile cat si defectele. In opinia mea nimic nu este perfect in lumea asta, nici macar Parisul :D. Si e bine uneori sa fim mai realisti si sa spunem lucrurilor pe nume, sa expunem si bunele si relele, in felul asta oamenii vor avea asteptari mai realiste. Cum scriam si in concluzii, in final fiecare va cantari apoi dupa judecata si gusturile sale.
si eu consider ca ai jignit Parisul spunând ca este un pras murdar… 🙂 Zau ca nu este! in toate drumurile mele intâlnesc "omul tomberon" – sau "vrajitoarea vrede" cum ii spun eu 🙂 pentru ca toate hainele si incaltaminte , manusi sunt verzi iar maturoiul verde -neon! :))
Imi place foarte mult Parisul, am amintiri minunate de la fiecare vizita, este un oras ofertant din multe puncte de vedere, dar asta nu inseamna ca mizeria, cersatoria, tiganii de sub Tournul Eiffel, hotii de buzunare, nu sunt tot acolo. Fireste ca partile bune ale Parisului cantaresc mai mult, dar e bine sa le recunoastem si pe cele rele. S-ar putea sa-i ajute pe urmatorii vizitatori sa aibe asteptari mai realiste.
Bine.Daca o sa am ocazia sa vizitez Parisul,am sa tin cont de sfaturile tale.Mama ta e o frumoasa si tanara.Cred ca esti mandra de ea.Te pup,
Multumesc frumos si din partea mea si din partea mamei. Va imbratisez cu drag!
Nu te înțeleg greșit dar cred ca Parisul se simte, fiecare i-l vede si il percepe in funcție de starea sufleteasca pe care o are când il vizitează. Si eu am făcut bătături si bășici in tălpi de mers, si crede-ma asta nu a contat, am continuat sa merg, pentru ca nu e așa, tot ce îți place trebuie sa implice si un sacrificiu. Mie Parisul îmi da o stare aparte, ma întinerește, ma duce in copilărie in perioada in care nu visam sa-l văd vreodată dar il vedeam cu ochii minții când citeam cărțile lui Dumas si Misterele Parisului. Nu sunt naiva, doar ca mi se pare ca atunci când vi la Paris in vacanța mergi sa vezi partea frumoasa si vrei sa păstrezi doar amintirile plăcute. Sunt inerente anumite neajunsuri dar nu asta este ceea ce contează, sunt acord ca nimic nu este perfect, dar ca exista anumite lucruri bune si pentru a te bucura pe deplin poți sa treci cu vedere niște "amănunte". Sunt sigura ca atunci când un loc îți devine foarte familiar il vezi si un pic mai critic (asta am constat si din postările tale mai vechi) .
Îmi plac postările tale si m-am inspirat din ele in călătoriile mele. Știu ca sunt impresiile unui cunoscător.
@Călător pasionat: Iti multumesc pentru aprecieri! Categoric cand mergem la Paris vedem partea frumoasa si pastram amintirile placute. La fel am facut si eu, astfel ca, desi m-au deranjat anumite situatii pe moment, le-am dat uitarii si m-am intors cu drag de fiecare data.
Am scris si despre aspectele negative mai mult pentru ca noi, blogerii in general, printre care si eu recunosc, avem tendinta sa povestim intotdeauna la superlativ despre locurile care ne plac, ceea ce nu este mereu folositor pentru altii. O parere ceva mai obiectiva, cu plusuri si cu minusuri, cred ca ar putea sa-i ajute mai mult pe altii sa-si faca o parere de anasamblu. Nu inseamna ca daca citesti pareri negative n-o sa-ti mai placa locul respectiv. Eu de exemplu am cititit numa' de rau despre Milano si culmea, la fata locului am fost placut impresionata. Dar cel putin am stiut la ce sa ma astept…
:))) impresiile mele despre Paris sunt doar pozitive si in afara de doua saptamâni când am fost o data în septembrie si o data în octombrie, de celalalte 10-12 ori am fost câte o saptamâna vara – SI IUBESC PARISUL la nebunie! :)) Nu il vad murdar, nu il vad imbâcsit, nu mi se pare exagerat de scump (hai la München sau Hambrurg – ca sa nu zic in capitala, sa vezi preturi!!!). Parisul, la fel ca toate orasele mari din tarile bogate, au fost asaltate de cetateni din toate colturile lumii, veniti fie cu gandul sa ceara azil politic, fie sa caute un job mai bine platit decat in tara din care provine. Mai mult, Franta are obligatii morale fata de tarele din coloniile subjugate, asa ca mie mi se pare absolut normal ca Parisul sa nu mai fie doar al Parisului.
Singurul loc murdar in Paris mi s-a parut zona din apropierea Sacré-Cœur si scarile – dar se pare ca si rata infractiunilor aici este cea mai ridicata – asa ca nu-i de mirare – un cartier locuit de oameni fara cultura si edcatie, care nu au nici principii de igina.
Eu am ajuns sa cunosc atat de bine Parisul incat acum, de cate ori vin, ma asez pe malul Senei si savurez un vin rosu privind vaporasele trecand in sus si jos – "alergaturile" pe traseele turistice le-am bifat demult :))
weekend minunat!
@Carmen: eu te stiu pe tine si stiu si pasiunea ta pentru Paris :). Iti inteleg si apreciez punctul de vedere, cum ti-am mai spus si in alte randuri, voi sunteti oameni care calatoresc frecvent si frumos, oameni care stiu la ce sa se astepte pe unde merg, sa cantareasca coresc bunele si relele. Si pentru mine aspectele pozitive ale Parisului cantaresc mai mult decat cele negative si chiar daca adesea ma deranjeaza anumite lucruri, trec peste si revin cu placere.
Io simt ca n-as vrea sa-l vizitez musai, daca e sa fie din intamplare pe lista, l-as calca un pic la pas. Parizienii sunt foarte aroganti. Ma bucur ca in sfarsit dai din casa si d-astea mai nasoale, multi cred ca totul e numai lapte si miere iar unii chiar daca dau nas in nas cu realitatea se incapataneaza sa n-o accepte. Treaba cu pet friendly ma exaspereaza si pe mine in State si te super inteleg. Aici sunt aceeasi nesimtiti privind rahatul de caine. Mai nasol e ca din cauza lor sufera ăi ca mine iar cand e vorba de penalitati si restrictii americanii au imaginatie bogata. Sa sti ca pestriti sunt peste tot, insa mai rasisti ca americanii nu cred sa fie , cam anapoda cand te gandesti ca in tara asta traiesc mai toti reprezentantii tarilor. Si in tarile nordice sunt multi arabi, Zen mi-a povestit cum un suedez (ori norvegian, nu mai stiu exact) a fost apostrofat de autoritati si fortat sa ia de pe casa steagul Suediei ca sa nu se simta prost arabii care locuiau in zona. Cumva e ciudat si oarecum nejust ca la tine in tara sa devii minoritar si aproape invizibil ca sa nu-i jignesti pe noii veniti. Si tot la capitolul asta, SUA nu are o limba oficiala clara! Pe mine una m-a socat cand am aflat. Se vorbeste engleza americana insa nu e recunoscuta ca limba oficiala. Despre orase mari, Chicago (ma refer strict la downtown si imprejurimi) m-a cucerit, l-am vizitat de 3 ori pana acum si nu m-am saturat cu toate ca nu se poate compara cu Paris ori alt oras mare din Europa; NYC insa m-a dezamagit totalmente. Un oras absolut murdar, fara forma si continut, haotic si impersonal. Mi-a placut Central Park mai mult decat orasul in sine. Anul trecut in iarna am pierdut aproape doua ore sa gasim un loc de parcare cat de cat decent ca pret. Tre sa fi nebun sa optezi ptr NYC, nici macar cu bani garla n-as vrea sa traiesc intr-un asemenea oras sau in orice alt oras mare. Ca si concluzie nici orase mare dar nici d-alea mici de nu-s trecute nici macar pe harta, ideal ar fi cumva la mijloc dar al naibii mijloc a devenit de nepretuit. Orasul ales de Claudia, Brasovul, imi pare locul de vis, unde bateriile se incarca automat fara sa le mai bagi priza. Ca si orasul ales de voi, din ce-am citit e incantator, cu sarm, mic si al naibii :))
Mda, in general majoritatea blogarilor si eu, recunosc, povestim doar partile frumoase. Dar sunt bune de stiut si astea mai nasoale, e bine sa stii la ce sa te astepti. Stii, multi vin pentru prima data la Paris cu imaginea aceea a Parisului din romane in minte si fireste ca pleaca dezamagiti. E un oras deosebit, nimic de zic, dar nu-i numa' lapte si miere, trebuie s-o recunoastem. Si francezii in aroganta lor o recunosc :))
Apropo de minoritati, stii ca aici adesea refuza sa-mi toace carne de porc la macelarie pe motiv ca arabii nu mananca porc si "spurca" masina de tocat cu porcu' meu?! :))
Interesanta parerea ta despre marile orase… Vezi de aia ar fi bine sa-ti redeschizi blogul ala si sa scrii despre toate acestea. Sunt niste pareri obiective care ar servi multora sa-si faca o parere mai realista despre America. Probabili ca iti inchipui pentru cati europeni NY pare raiul pe pamant. Si da, iti inteleg parerea si ti-o impartasesc. Nici pe mine nu ma incanta viata intr-un oras mare. Aoleo, nici Bucurestiul nu-mi placea deloc :))
Daca este sa vorbim despre mizerie si miros de urina cred ca doar cei care nu au fost in Bruxelles ar mai aduce in discuție aceste subiecte la tema Paris. Un singur loc in Paria era urat mirositor – pasajul de trecere din metrou la stația Bastilia, altfel pe unde am umblat nu am avut surprize neplăcute si chiar am umblat in Paris si cu metroul si pe jos.
In general marile orase sunt murdare in opinia mea. E firesc pe undeva, lume multa, tumult, agitatie zi de zi, unde mai pui si turistii. Probabil ca nici autoritatile nu mai fac fata…
Da sunt multe, si este adevarat ca atunci când te aștepți la ceva rău impactul nu este la fel si probabil ca ți se va părea mai suportabil. Articolul tău despre Paris a stârnit multe comentarii, probabil ca daca ai fi spus ca este minunat … Bla, bla, nu s-ar mai fi scris așa de mult…
Eu de exemplu am descoperit blogul tău când căutam informații despre Mont saint Michel si de atunci il urmăresc tot timpul si l- am recomandat unei prietene care dorea sa vadă Corsica, pentru ca ceea ce postau tu si fotografiile din Corsica erau superbe.
Anul asta am călătorit in Franța – Alsacia, Normandia, Gyverny, puțin din Bretania… Acum doi ani am văzut provance, coata de Azur canionul verdon, Nimes Carcassone , acum trei ani Mont Blanc , iar la Paris am merse mai des si as merge mereu, pe valea Loarei am văzut doar trei castele dar nu am uitat niciodată Sorbetoul de la Cheverny… Marsilia
Pe scurt îmi place Franța in general, îmi plac francezii, eu nu ii cred infumurati, am cunoscut oameni drăguți, ce le-as pute reproșa celor din Turkcheim de exemplu? Cunosc însă mulți oameni care spun lucruri urate despre Paris si despre francezi, unii îmi sunt prieteni, este adevărat ca se spune ca daca se vorbește despre un lucru, chiar si urat este mai bine decât sa nu se vorbească de loc. Probabil ca de asta am intervenit, știu ca Parisul nu are nevoie sa fie apart de cineva are el destule atuuri ca sa strângă milioane de turiști, dar este orașul care pe mine ma face sa visez mereu !!
Si cand ma gandesc ca aveam mai multe de spus, dintre cele negative! Bine ca am tacut :)))
Ooo, ai vazut ceva din Franta, nu gluma! Foarte frumos! Este o tara minunata din punct de vedere turistic, orase, sate, mare, munte, istorie, cultura, gastronomie etc si asa este, nici eu nu cred ca francezii sunt asa de "rai" per-ansamblu pe cat se vorbeste. Dar ceva mai multa ospitalitate nu le-ar strica, macar in zonele turistice, doar au cea mai vizitata tara din lumea. Nu putini dintre cunoscutii mei s-au plans exact de lucrul acesta.
Iti multumesc pentru aprecieri! Ma bucur ca blogul meu ti-a fost de folos 🙂
Interesant ceea ce ai scris Larisa. Iti citesc de mult timp blogul, asa cum il citesc si pe al lui Carmen. Acum aveti pareri diferite, imi sunteti dragi amandoua dar sunt de acord cu tine 🙂
Si eu as vizita Parisul primavara, toamna sau de ce nu, iarna 🙂 Vara este ingrozitor de cald, am stat toata ziua in hotel. Dimineata devreme era ok. dar seara a fost timpul perfect sa ne bucuram de vacanta noastra. Este un oras frumos pentru vacanta 🙂 nu as da linistea unui oras mic pentru Paris niciodata. Si daca tot am scris, vreau sa te felicit pentru gradina ta cu trandafiri 🙂 dar mai ales pentru alegerea facuta cand ai cumparat casa. Felicitari! sanatate si numai bine!
Dana
Multumesc din suflet, Dana! Ma bucura foarte tare aprecierile tale :).
Este bine argumentat si punctul lui Carmen de vedere, intr-adevar vara se poate profita si vizita diverse obiective racoaroase pe parcursul zilei, muzee, biserici etc. Desigur ca este un oras frumos pentru vacanta, tocmai de aceea i-am mentionat si partile bune. Fiecare are felul lui propriu de a vizita, eu totusi prefer marile orase mai neagomerate si mai pe racoare :). Si apropo, eu prima data am vizitat Parisul iarna, inainte de Craciun. Este o splendoare! Nici ca m-a deranjat lapovita :))
Insa per-ansamblu, daca ar fi sa compar, mie imi place mult mai mult Franta de dincolo de Paris, cu oraselele ei mai mici, cu satele autentice si traditionale, cu castele si peisaje de poveste, decat capitala.
Fara indoiala orice capitala are partile ei bune cum le are si pe cele rele, asadar, apreciez de fiecare data cand cineva da cartile pe fata! Nu de alta, dar sa stim si noi la ce sa ne asteptam.
Asa ma gandesc si eu. Eu unde am citit si despre partile negative ale locurilor mi-am facut asteptari mai realiste, iar vacanta s-a dovedit un succes. Si invers, unde nu am citit descat laude…..
Oricum nu poti pleca la drum daca ai asteptari si sa te informezi doar dintr-un singur loc, sa dai vina pentru propriile preferinte ca nu coincid cu ale aceluia, trebuie sa citesti mai multe impresii sau sa nu ai asteptari si sa-l descoperi cu proprii ochi.
Paris, imi place numele, imi plac stilul vestimentar, muzica, dar nu stiu daca il voi vizita vreodata, nu imi doresc atat de tare… Visez la Venetia!
Si daca ar fi sa fie as alege la sfarsit de vara sau la inceput.Sotului nu-i place aglomeratia.
pupici
Da, la Venetia visez si eu, tot mai mult in ultima vreme.
Cine stie, poate vei ajunge intr-o zi. Nu se stie niciodata. Iar daca nu va place aglomeratia, atunci poate ca este mai bine sa evitati lunile iulie-august. Mie toamna la sfarsit de septembrie in place, chiar octombrie, cand strazile sunt pline de frunze uscate. Dar este strict parerea mea :).
Am fost de 2 ori anul acesta la Paris si mi s-a parut minunat din toate punctele de vedere…au un sistem de transport foarte bine pus la punct si simplu, oamenii mi s-au parut foarte amabili si dornici sa te ajute….iar Paris iti ofera acel aer misterios care te face sa te intorci mereu…pentru mine a fost de vis, abia astept la anul sa ma reintorc
Parisul are si bune si rele, ca orice oras, ca orice loc de altfel. Asta am incercat sa scot in evidenta si in postare, nicidecum n-am intentionat sa evidentiez doar partea negativa. Acum fiecare dintre noi are punctele lui de reper si percepe in felul sau propriu. Uite, mie de exemplu Parisul mi se pare mult mai neprimitor decat alte regiuni din Franta pe care le-am vizitat…
Eu recunosc că m-am îndrăgostit de Paris. L-am vizitat în decembrie, așa că nu era foarte aglomerat. În anumite zone, cum e cea de lângă Turnul Eiffel, ce-i drept, nu excelează la capitolul curățenie, însă în rest nu am avut ce să-i reproșez la acest capitol. Poate și faptul că locuiesc în București mi-a mai scăzut așteptările legate de curățenie 🙂
Aveti mare dreptate PARISISUL nu e cel mai curat oras din EUROPA dar cu siguranta pentru mine este orasul unde ma simt tanar printre turistii care stau si asculta muzica pe treptele de la Sacre Coeur desii am 60 de ani !