După ce ne-am bucurat de o toamnă lungă și caldă în Touraine, în ultimele zile s-a cam terminat cu distracția și iarna a început să-și arate colții. Si nu oricum, ci așa, dintr-o dată, cu ploi mocănești, brumă și temperaturi noaptea aproape de 0°. Cred că perioada asta din an este cea mai hulită dintre toate, n-am auzit pe nimeni până acum care să afirme că se dă în vânt după sfârșitul toamnei, sau începutul iernii. Si cum ar putea, zilele cele mai scurte și perspectiva unei ierni lungi și friguroase în față omoară orice urmă de speranță. Cu toate acestea eu cred că fiecare anotimp are farmecul lui. E drept că iarna nu-i ca vara, după cum afirma un personaj, însă succesiunea anotimpurilor și diversitatea pe care ele o antrenează, inclusiv în ceea ce privește activitățile noastre, mă fac să cred că nu mi-ar plăcea să locuiesc într-un loc unde unul dintre ele ar lipsi cu desăvârșire. Până la urmă vremea asta posomorâtă oferă destule mici bucurii, iar pentru mine una dintre ele este șemineul.
O altă plăcere a serilor lungi de sfârșit de noiembrie este ceaiul aromat. Cred că nicicând n-am consumat cantități mai industriale de ceai ca anul acesta. Mi-am procurat o mulțime de arome, ba chiar și un ceainic nou, servitul devenind aproape un ritual la noi acasă. Să vă spun sincer, eu foarte rar beau ceai-la sensul propriu, adică infuzia plantei de ceai. Poate din când în când un ceai negru, cel verde nu prea mă încântă decât în diverse amestecuri. In schimb ador infuziile de plante medicinale și aromatice, de fructe, sau diverse astfel de amestecuri parfumate.
Iar cum un ceai în fața șemineului merge de de minune cu o carte sau cu un film bun, trebuie să mărturisesc că toamna asta am găsit plăcere în filmele și cărțile englezești. Nu știu dacă mi se trage de la Downton Abbey, dar luna asta noiembrie am vizionat o mulțime de astfel de seriale. Stiți voi probabil despre ce vorbesc, seriale din acelea de epocă, ce înfățișează boem anumite perioade mai vechi, începutul de secol XX, sau chiar perioade anterioare, cu personaje frumos conturate, de regulă aristocratice, cu povești interesante, intrigi, mister și case de vis. O să vă povestesc eu despre ele, la fel cum o să vă povestesc și despre ultimele lecturi, și ele în același ton, firește.
Insă revelația anului n-a fost nici șemineul, nici ceaiurile și nici cărțile englezești, ci băile calde. Nu-i așa că-i o plăcere să umpli cada în lunile friguroase și să lenevești cât mai mult în apă? Sigur știți asta, numai eu am început să mă bucur de această mică plăcere abia acum. Să vă spun un mic secret: mi s-a întâmplat de multe ori să mi se facă rău în baie, chiar am leșinat cândva. De curând, însă, Monsieur, amator de băi, și-a făcut damblaua și și-a achiziționat o cadă mare, modernă, cu bolboroci și mai multe tipuri de hidromasaj. Dacă la început am fost sceptică, am încercat-o și eu într-un final, cu grijă, desigur, și mi-a plăcut la nebunie. Am constatat că dacă las apa la o temperatură mai mică sunt în regulă, în plus sala noastră de baie actuală este mult mai spațioasă și mai deschisă decât cea din apartamentul din Tours.
Si nu în ultimul rând, o plăcere împrumutată de la prietenii francezi este brânza. O să ziceți că francezii mănâncă brânză oricând. Așa este, însă iarna se manacă… fromage fondu. Aici, dacă vara ești invitat la o serată barbecue, adica la un grătar, iarna vei fi invitat cu siguranță la o serată cu brânză topită. Fie că este vorba despre populara raclette despre care v-am vorbit aici, despre fondue au fromage, sau despre diverse alte preparate cu brânză la cuptor, aceste mese conviviale, între prieteni sau în familie, unde vedeta este brânza fierbinte, sunt foarte populare și fac deliciul serilor de iarnă franțuzești. Si firește că le-am împrumutat și noi, de ce nu am face-o? Cel mai mult mie îmi plac tartinele chèvre-chaud, cu brânza de capră împuțită, de la mine din regiune. Brânzeturile specifice văii Loarei sunt cele de capră, iar regiunea Centru deține 5 AOC: Crottin de Chavignol, Selles-sur-Cher, Sainte Maure de Touraine, Valençay și Pouligny-Saint-Pierre, dar există și altele la fel de gustoase. Se taie felii o baghetă, se dau pe o tavă tapetată cu hârtie de copt la cuptor până se rumenesc un pic, se scot și se freacă bine cu usturoi, se adaugă pe fiecare o picătură de ulei de măsline, după care se trântește o felie de brânză de capră. Se mai dau încă 5 minute la cuptor, ca brânză să se topească, se scot și se servesc calde. Merg de minune cu o salată verde, care nu-i de sezon, noroc că găsim la supermaket. Altfel, cu o ridiche neagră. Si cu un pahar de vin. Roșu din Touraine.
Care sunt micile voastre plăceri în sezonul rece?
Ți-a plăcut? Fii la curent cu toate noutățile de pe Blogul Larisei. Abonează-te!
Cel mai mult mi-au placut tartinele 🙂
Sunt foarte gustoase, insa nu toata lumea apreciaza branzeturile acestea "imputite" 🙂
Dar ce viata de film, te invidiez! :)) In felul asta cred ca trece mult mai repede si mai frumos iarna 😛
PS: Imi pare rau pentru experienta neplacuta cu baia.. Si eu am exagerat o data cu temperatura apei din cada, dar am reusit sa ies si m-am trantit pe gresie (mi-am revenit repejor)
Eh, nu-i chiar de film, dar incerc sa ma bucur de lucruri marunte, fara sa astept neaparat mari realizari, inclusiv in sezonul asta rece :).
🙂 ma bucur ca savurezi sezonul. Si eu sunt de parere ca cei care se lasa influentati negativ de vremea rece si ploioasa sunt singuri-vinovati! Trebuie bineînteles când iesi afara sa te îmbraci corespunzator si in rest, doar sa gasesti in fiecare activitate ceva placut 🙂
Noi facem foc in semineu doar pentru atmosfera, caldura centrala nu o intrerupem niciodata.
Ceai bem si noi cu multa placere, acum de cand cu sezonul rece. Si ieri am facut prima portie de vin fiert 🙂 hmmm… cu scortisoara, cuisoare, un pic de zahar si multe felii de portocala. Te încinge instantaneu dupa o lunga plimbare prin lapovita si ploaie.
Pentru serile lungi si reci ce vor veni – noi avem in pivnita si o cabina de sauna 🙂 Este un lux pe care ni l-am permis acum cinci ani si nu regretam nicio clipa! Multi cred ca aceasta presupune cheltuieli exagerate la curent electric, insa 4 ore de sauna nu consuma decât cât cuptorul pentru a coace o pizza spre exemplu! 🙂
La mancaruri deosebite incercam sa ne abtinem cât putem, de cateva saptamâni, pentru ca stim ca de sarbatoori vom face excese.
La capitolul lectura, oh… stau tare rau în ultima jumatate de an! Mi-e jena sa recunosc însa acesta este adevarul… Mereu ma iau cu altele si sfârsesc ziua uitându-ma la câte un film. Dar iarna e luuunga 🙂 va veni si vremea cartilor selectate pe raft.
Iti doresc un start bun in iarna! ☺
PS: Duminica la noi in oras va avea loc deschiderea oficiala a Târgului de Advent. Tare mi-as dori sa ninga :))
Stii, cand locuiam in apartamentul din Tours, admiram mereu semineul tau si gustam povestile de iarna de pe blog. Bine, si acum admir mereu atmosfera boema de la voi de acasa, dar cel putin acum am si eu un semineu :)).
Foarte interesanta ideea cu sauna. Cred ca este o reala binefacere dupa o zi friguroasa. Sunt convinsa ca nu consuma mult, in ziua de astazi am observat ca majoritatea aparatelor si instalatiilor electrice sunt concepute cat mai economice, acesta este tendinta.
Si aici se deschid targurile in weekend. Din pacate francezii, cel putin cei din regiunea mea, nu pre au traditie, asa ca nu va fi nimic spectaculos. Dar poate vom da si noi totusi o tura, macar de curiozitate si pt un vin fiert, daca tot mi-ai facut pofta.
Un start bun in iarna de asemenea!
Tot ceea ce ai scris mai sus mai sus mă îndeamnă la visare… Şemineul, ceaiul (chiar dacă eu îl prefer pe cel verde, simplu), cărţile, filmele… şi brânza… N-o fi totul roz în viaţa ta (ca în a nimănui, de altfel), dar aici pare că trăieşti într-o poveste.
Vorba unui mare clişeu: Ţine-o tot aşa! 🙂
Ioana
Am baut de curand ceai verde cu iasomie si mi-a placut. Cred ca o sa-mi cumpar si eu o cutie. Simplu nu prea ma incanta. In plus niciodata nu reusesc sa-l las cat trebuie la infuzat, si ma trezesc cu el prea amar :))
Nu e roz, dar tre' sa culegem din ea lucrurile frumoase, alea care sunt, nu-i asa? 😉
Superb! Am savurat pur si simplu postarea precedenta despre gradina. Acum povestesti o atmosfera deosebit de frumoasa creata de voi, pentru voi. Felicitari!
Vreau si eu cada cu bolboroci :))
Dana
Ma bucur ca ti-a placut :).
Cat despre cada, al meu sot o ochise cu ceva vreme in urma insa era cam scumpa pentru buzunarul nostru. Insa dupa ceva timp, pe negandite, am prins o oferta, aproape la jumatate de pret, asa ca ne-am perimis-o.
La mine spatiul este problema. Desi am trei camere de baie in casa, toate sunt mici si inghesuite. 🙁
Noi avem o sala de baie cat o camera :)). Nu e meritul nostru, asa ara casa.
Chiar azi am pus de un camembert la cuptor. Traiasca branza imputita!
Bun, bun, imi place! Mi-ai facut pofta 🙂
O cada cu hidromasaj imi doresc si eu, dar baia mea nu e suficient de spatioasa pentru un asemenea rasfat. Ma bucur ca ai atatea modalitati frumoase de relaxare, mai ales asta cu cada si cea cu semineul mi se par de poveste. 🙂
Apropos de marturisirea ta, si mie mi s-a intamplat sa lesin la un moment dat dupa o baie indelungata si fierbinte. Pe la 18-20 de ani asa… A trecut varsta, au trecut si problemele respective. 😛 Care incepusera sa ma alarmeze…
Si pe aici parea, saptamana trecuta, ca iarna s-a instalat confortabil. Dar ce crezi, azi e o zi minunata, insorita, destul de calduta si sper s-o tina tot asa pana la primavara. :)) Si un cer albastru, senin cum demult nu am mai avut… 🙂
Trebuie sa trec si eu pe ceaiuri medicinale, dar nu prea ma incumet. Mi-a recomandat cineva ceaiul de urzica si papadie. Tentante, nu? 🙁
Eu nu prea am astfel de placeri mici. Doar una mare de tot: sa vina mai repede vacanta de iarna. :))
Noi avem noroc de o baie foarte spatioasa aici. Cand ne-am mutat chiar eram nemultumiti de lucrul acesta si ne intrebam de ce naiba fostii proprietari s-au gandit la o incapere asa mare. Acum am realizat ca ea ofera de fapt o multime de oportunitati de amenajare, gen o cada mare ca cea achizitionata, alaturi de un dus-italian, pe care vrem sa-l construim cat mai curand.
Urzica zici? Hm, nu suna deloc tentant. Dar poti incerca si alte amestecuri mai prietenoase.
Vacanta de iarna o astept si eu, chiar daca nu avem planuri "sofisticate".
Sotul meu a fost nevoit sa bea ceai de urzica si am baut si eu ca sa-l incurajez. Nu sunt rele. Ba chiar le combinam adaugand in plus ceva mai aromat precum menta sau fructe de padure.
Daca nu e cu tratament, preferam ciocolata calda, lapte cu cacao, vinul fiert! Merge la jucat catan, cu saratele, turta dulce si alte preparate de casa.
Unde sunt aburi, spatii inguste si apa fierbinte nici mie nu mi-e bine. Zic pas la sauna, dar baile cu saruri, plante si uleiuri imi plac tare mult.
Tare fain la semineu, ehe cate vise adolescentine pline de romantism mai aveam. Daca as merge la munte iarna as vrea neaparat semineu.
Uite ca un vin fiert as bea si eu. N-am baut pe anul asta. De fapt n-am mai baut de multa vreme, cred ca de la targul de Craciun de anul trecut :)) Si as manca si niste turta dulce, daca tot ai pomenit 🙂
"Care sunt micile voastre plăceri în sezonul rece?"
Sa ma plimb prin zapada – care din pacate lipseste in acest an, sa mananc cozonac cu lapte, o mica pomana porcului :))), portocalele ca imi aduc aminte de copilaria ceausista si sa simt mirosul de brad desi as prefera sa il simt doar in padure (recunosc ca imi place si in casa, dar as evita taierea unui bradut)
Sa ma plimb prin zapada imi place si mie, numai ca la mine lipseste in fiecare an, asa ca a cam iesit din ecuatia placerilor de iarna de cand sunt pe aici :)) Noroc ca o mai gasesc pe la munte…