Francezii sunt de-a dreptul obsedați de cumpărăturile pentru bebeluș, încă dinainte ca acesta să vină pe lume. Nici nu ai rămas bine însărcinată că toți te întreabă dacă ai făcut LISTA, liste de naissance și dacă ai început să cumperi lucruri. Firește că am căzut și eu în plasa lor și mai ales în cea a marketingului magazinelor de puericultură. Am cumpărat destul de multe lucruri pentru Erika, unele mi-au fost de folos, altele mai puțin, uneori mi-a părut rău că am aruncat banii, de alteori am fost mândră de ce am ales, dar până nu te lovești singur nu îți dai seama de consecințe. Și fiind primul copil, unul dorit și așteptat, nu am stat să cântăresc foarte mult, recunosc. De exemplu camera.
Cred că văzusem prea multe filme americane, altfel nu prea pot să-mi explic de ce i-am pregătit Erikăi o cameră așa devreme. Deși tind să cred că tot francezii ăștia m-au influentat, la ei bébé doarme singurel de când ajunge acasă de la maternitate, e un sacrilegiu să fie pus cu părinții în cameră, de neconceput așa ceva. Ce l-am mai mustrat pe al meu soț să-o termine mai repede, mi-era frică că nasc iar camera nu gata. N-a uitat, încă își aduce aminte de fiecare dată când o vede total nefolosită și pe noi toți înghesuiți în dormitorul mare. Noroc că e mare! Pentru că am încercat, n-a mers, m-am stresat, m-am dat peste cap și n-am reușit, așa că am abandonat, iar acum Erika doarme bine-mersi cu noi în pat. Sau mai degrabă ea în pat și noi pe unde apucăm, pe margine, pe jos, pe noptiere. Săracul Azorel numai el știe de câte ori a fost azvârlit.
Așa că patul cu bare este nefolosit, Erika nu a dormit nici măcar o noapte legată în el. Desigur, nu aveam de unde să știu înainte. Sper să doarmă cândva până rămâne mic că altfel chiar l-am luat degeaba. Și ce mai m-am chinuit să-l aleg! Ca să nu vă mai zic că după două luni jumate aproape în care n-am reușit să o dau la întors cu pătuțul cu bare și cu camera separată, am cumpărat un pat co-sleeping, adică din ăla care se lipește de patul părinților, gândindu-mă că poate merge așa. Am ales Chicco Next 2 Me, nu îi fac reclamă, dar foarte bun și drăguț. E doar un pic cam scump ținând cont de faptul că merge cam până la 6-7 luni. Nici în el nu prea a dormit Erika, decât foarte puțin. O adormeam în brațe și să dea naiba, zici că avea senzori, cum o puneam acolo se trezea. Așa că cu tot cu cele două paturi mișto cumpărate, cea mai bună a fost burta mea pe care a dormit fără probleme până la 8 luni.
Asteptari vs. realitate
Tot pentru cameră am ales și o minunată comodă pentru schimbat, cum e moda pe-aici. Am luat două chiar 😂 . Una mai simplă pentru la baie, una mai fancy pentru dormitor. Da, ăla rămas nefolosit! Comoda de la baie am folosit-o foarte puțin, modelul nu era foarte stabil și mi-a fost cam teamă. Ikea, ce poți să ceri?! Pe cea din camera ei în schimb am folosit-o pentru schimbat până pe la 7 luni, după care am optat exclusiv pentru un modelul home-made, executat cu măiestrie de Andrei, montat la baie, mult mai practic și cu acces direct la apa de la robinet. Nu e rea nici cea cumpărată, mai ales că am ales un model a cărui placă de schimbat se strânge, iar acum folosește doar ca o simplă comodă pentru hăinuțe. Mi se pare foarte practic aranjatul hainelor pentru bebe în sertare decât în rafturile unui șifonier.
Am luat și niște saci de dormit pentru bebe, la francezi fiind foarte la modă aceste gigoteuses, ești o mamă inconștientă dacă culci bébé-ul învelit cu păturică. Am luat și eu mai multe modele. Degeaba. Cum nu a dormit singură în pătuț nu prea am folosit nici sacii. Veioza cu proiecții este o altă fiță, nu prea a interesat-o deși am ales un model fain cu muzică. Baby-phone-ul a reprezentat și el o căruță de bani aruncați pe fereastră pentru noi. Cât despre celebrul carusel, a fost cea mai de prisos cumpărătură. Nici nu l-a observat. Iar când a făcut-o într-un final, a tras de el și l-a rupt.
Copiii sunt tare diferiți, nu-i așa?
Ce haioasa esti :)) Patutul si masa de schimbat (acelasi model) le-am avut si noi. Ambele au mers pana pe la 10 luni la ambii copii. La primul am folosit mai multe ''gadgeturi'' decat la al doilea, insa asa cum spui si tu trebuie sa le incerci ca sa-ti dai seama care convin si care nu. Un adevarat marketing produsele astea de puricultura si un aspirator de bani pentru parinti!
Mda, nu ai cum sa stii pana nu incerci? Voi i-ati culcat in camera lor de la inceput? Au acceptat usor?
Au dormit cu noi in camera dar in patutul lor. Am dormit si cu ei la noi in pat atunci cand plangeau mult noptile sau cand erau raciti, o seara-doua apoi ii treceam inapoi in patul lor. S-au obisnuit, iar acum dorm intr-o camera amandoi, fiecare in patul lui 😉 Oricum, am fost oarecum obligati sa procedam asa pentru ca eu am reluat serviciul rapid dupa fiecare nastere si trebuia sa ma odihnesc cat de cat noaptea ca sa fiu valabila la munca si apoi a fost si bona, care nu sta sa adoarma copilul, il pune in pat si somn de voie!
Cool asa. La mine a fost un pic horror la inceput, Erika avea colici si plangea noaptea mult, se trezea din doua in doua ore, somnul ii era agitat, o alaptam si manca des… Practic a doua zi eram zombi :)). Asa ca am facut acest compromis, in felul asta, in patul meu, dormeam amandoua bine. Acum incerc sa gasesc solutii sa doarma singura, ceea ce e, fireste, cam greu :D.
Nu renunta inca la baby- phone. Eu l-am folosit si cand a crescut copilul, la somnul de pranz, cand dormea singur iar eu trebaluiam prin bucatarie.Cand se trezea ma striga si eu ma duceam imediat la el. Sau seara, daca aveam musafiri culcam copilul si cu baby-phone-ul stateam linistiti in alta camera.Abia dupa 4 ani am renuntat la el, atunci nu se mai speria daca se trezea singur si venea singur sa ma caute in bucatarie
Nu am sa renunt. Asa l-am mai folosit si eu din cand in cand recunosc, o puneam in patut seara de exemplu si chiar daca nu dormea mult acolo, cel putin imi permitea sa ies din camera, sa fac una-alta in bucatarie, pe terasa, etc si sa o aud daca se trezeste.
Buna searam din intreaga postare ma bucura ca nu am fost singura ca a intampinat asemenea incercari, poza "Asteptari vs Realitate" este minunata, este pura realitate, la ce ne gandim initial si la momentele pe care le traim alaturi de cei micuti, mult succes in continuare!Va pup!
Mulțumesc pentru aprecieri. Cu toții întâmpinam probleme, numai ca parentingul a devenit astăzi un subiect tabu, sau, după caz, un subiect de sărit la gât 😂😂
Un blog interesant 😉 frumos
Mulțumesc pentru aprecieri!
La noi patutul a fost bun pana pe la 4 luni, apoi pauza. Dar doarme in camera ei exclusiv, eu dorm jumatate de noapte in „dormitorul parintilor” si de pe la 3-4 raman la ea (ca spre dimineata se trezeste des si eu inca alaptez).
In camera ei doarme pe jos, pe o saltea de 140cm. Avantajul e ca nu are de unde sa cada cand se trezeste si pleaca singura la joaca. Mai nou, se pune singura la somn ziua, insa doar cand vrea ea 🙂
Pentru supraveghere folosim o camera, o putem astfel privi in orice moment fara sa intram in camera si sa o distragem de la ale ei (ca daca ma vede nu ma mai lasa sa plec).
Nu am cumparat mai nimic inainte de nastere si nici acum nu ne avantam, astept mai mereu sa vad ce nevoi apar si in functie de asta dau comanda online – lejere vremuri mai traim, exista curieri pentru aproape orice!
Interesanta ideea cu salteaua jos. O sa o "rumeg" si eu, s-ar putea sa mearga si in cazul nostru. Ca de fapt singura problema cu patul mare este exact asta, ca nu pot sa ma misc de langa ea. In schimb salteaua jos ne-ar putea oferi libertate si mie si ei.
Cat despre cumparaturi asa este, mult mai practic online. Cumparam asa si inainte, insa acum cumpar online aproape tot, pentru noi, pentru ea. Nu prea are rabdare se pare prin magazine :))