Si anul acesta vom petrece sărbătorile acasă, în Touraine. Deja m-am obișnuit cu acest lucru și nu-mi mai lipsesc atât de tare tradițiile românești, deși dacă stau să mă gândesc nici în București orașul nu prea avea vreun farmec aparte de sărbători, iar vremea Crăciunurilor petrecute la țară cu tăiat de porc și restul obiceiurilor trecuse demult. Aici în Touraine am învățat să înbinăm o parte din tradițiile românești cu cele franțuzești, astfel că sarmale merg de minune după niște fructe de mare, piftia face pereche cu fois-gras, iar cozonacul se poate însura cu o cupă de Champagne. Per-ansamblu lucrurile nu ies chiar rău, ambianța contează, bradul, cadourile, un foc în șemineu (mai nou), ne avem unul pe altul și suntem fericiți. Zăpada lipsește cu desăvârșire, dar asta este, nu le poți avea chiar pe toate :).
Foarte mulți francezi m-au întrebat de-a lungul timpului cum sărbătorim noi românii Crăciunul. Au fost plăcut impresionați când le-am povestit despre ritualul porcului și pomana sa, despre multitudinea de preparate și mâncăruri tradiționale, despre colinde, despre mesele îmbelșugate și vesele în familie, despre zăpada abundentă, obiceiuri și superstiții. E drept că și în România astăzi multe s-au cam pierdut, mai ales în marile orașe, cât despre tradițiile francezilor, ele sunt ceva mai sărace cu ocazia sărbătorilor, dar asta nu înseamnă că ei nu se bucură sau că nu profită din plin. Si-o să vă povestesc un pic, dacă sunteți curiosi…
