În prima dimineață în Corsica ne-am trezit destul de devreme. Nici n-ai cum să dormi prea târziu într-un camping, când toți vecinii sunt matinali și încep să forfăie. Iar apoi de ce să pierdem timpul dormind, că vorba aia, nu în fiecare zi ne trezim în Corsica. După atâta hoinăreală prin orașe aglomerate și ore multe petrecute pe drum, iată că venise ziua mult așteptată, ziua când urma să-mi pun costumul de baie, să mă bălăcesc în ape turcoaz și apoi să lenevesc la soare pe o plajă cu nisip fin. Deși aveam o plajă și în Porto, pentru prima zi am ales să mergem spre Piana, nu de altceva, dar ca să mai schimbăm un pic peisajul. Ceva banal o să ziceți, însă cel mai adesea în Corsica ca să ajungi la plajă trebuie să traversezi munții. Ca să vă explic mai clar cum stă treaba pe insulă, deși Porto este un sat extrem de mic la malul mării, de la campingul aflat într-un capăt și până în centrul aflat în celălalt capăt coboram o diferență de nivel de să zicem…vreo 50 m. Închipuiți-vă atunci ce înseamnă să mergi în satul vecin! O adevărată aventură prin ceea ce se cheamă Calanques de Piana.
